Programul „Prima bătaie e ruptă din rai“, adoptat pe muteşte de Senat. Europa de Est, reticentă la combaterea violenţei domestice
0Senatul a adoptat tacit un proiect de lege care va permite, în cazul violenţei în familie, dezincriminarea agresorului în cazul în care ajunge la împăcare cu victima la prima plângere penală, dar nu şi la următoarele. Deşi România s-a angajat printr-o convenţie internaţională că nu va tolera actele de violenţă în familie, Parlamentul are altă interpretare.
Aleşii din Senat au tărăgănat o iniţiativă pentru schimbarea Legii privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie până când aceasta nu a mai fost discutată în plen, de toţi parlamentarii, fiind adoptată tacit, marţi, în forma sa iniţială. Proiectul iniţiat de deputaţi şi senatori ai UDMR, dar care a primit şi semnăturile de susţinere de la parlamentari ai PSD, PNL şi USR, are şi o prevedere discutabilă, aceeasta fiind legată de faptul că în cazul în care există o singură plângere penală în ceea ce priveşte un agresor, iar victima ajunge la împăcare cu acesta, atunci acesta nu mai răspunde penal. „Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală doar în cazul primei sesizări sau plângeri penale de către victimă sau orice persoană care constată actul de violenţă“, scrie în proiectul UDMR.
Pentru a fi mai practici, luăm un caz simplu. Un soţ denunţat de soţie autorităţilor în ceea ce priveşte o posibilă agresiune va scăpa de sancţiuni sau răspundere penală dacă aceasta îşi retrage plângerea şi dacă el este la prima abatere consemnată în documente oficiale. De asemenea, un copil care îşi reclamă un părinte sau părinţii, dacă îşi retrage plângerea, de bună voie sau sub presiunea acestora, ar urma să se întoarcă în mijlocul acestora, fără ca împotriva agresorilor săi să fie luate măsuri.
Opţiunea aleşilor de a „pedepsi“ asemenea fapte e discutabilă şi ridică semne de întrebare, mai ales că România ar trebui să înăsprească legile în ceea ce priveşte combaterea violenţei domestice, după cum s-a angajat prin ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (cunoscută şi sub numele de Convenţia de la Istanbul), în 2016, dar şi prin faptul că au putut fi observate tot mai multe cazuri de violenţă domestică în ultimii ani care au dus la crime săvărşite chiar în mediul public.
Zeci de mii de cazuri de violenţă domestică
De altfel, potrivit unui raport din 2016 al Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse (ANES), în perioada 2009-2016 au fost 102.882 de cazuri raportate de violenţă în familie. Doar în 2016, Agenţia a luat cunoştinţă, pentru a furniza servicii sociale, de 13.019 cazuri. Din aceste 13.019 cazuri de violenţă în familie, numărul victimelor femei era de 2.053, al bărbaţilor de 165, iar al copiilor cu vârste cuprinse între 1 şi 17 ani era de 10.798 de cazuri. Cu atât mai îngrijorător era un avertisment al aceleiaşi instituţii. „Datele menţionate mai sus nu prezintă însă dimensiunea reală a fenomenului, ci doar numărul victimelor violenţei în familie, beneficiare ale serviciilor sociale, înregistrate şi centralizate la nivel naţional de către ANES“, potrivit raportului din 2016.
Pe de altă parte, din ultimul raport al Ministerului Public, prezentat în luna martie, reiese că 1.491 de inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru infracţiuni de violenţă în familie, 103 dintre aceştia pentru omor, iar 125 pentru loviri şi alte violenţe.
Combaterea violenţei domestice nu preocupă estul Europei
Luna trecută, mii de croaţi au participat la un protest în capitala Zagreb împotriva Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, după ce guvernul a trimis parlamentului spre ratificare acest document, criticat pentru că ar ameninţa valorile tradiţionale prin favorizarea căsătoriilor homosexuale şi acceptarea unui aşa-numit al treilea gen.
Protestatarii au dorit să atragă atenţia asupra faptului că, dincolo de ideea normală a prevenirii violenţei domestice, respectiva convenţie promovată de Consiliul Europei introduce conceptul unui al treilea gen, anulează diferenţa dintre sexe, sprijină căsătoriile între homosexuali şi promovează idei contrare tradiţiei creştine a Croaţiei, ţară majoritar catolică.
La începutul lunii martie, guvernul bulgar condus de Boiko Borisov a retras această convenţie de la ratificare, după ce partenerul său de coaliţie, Partidul Patrioţii Uniţi, precum şi Partidul Socialist, principala formaţiune de opoziţie, au anunţat că nu o sprijină. Atât formaţiunea Patrioţii Uniţi, cât şi Biserica au atenţionat că ratificarea documentului va încuraja căsătoriile între homosexuali şi va permite acceptarea unui al treilea gen. La rândul său, preşedintele Bulgariei, Rumen Radev, a declarat că unele părţi ale acelei convenţii merg împotriva sistemului de valori al societăţii bulgare.
Din acelaşi motiv, şi fostul premier slovac Robert Fico a decis în februarie ca ţara sa să nu mai ratifice documentul. Guvernul de la Bratislava a semnat în 2011 textul Convenţiei, ce mai trebuia ratificat de Parlament. Potrivit lui Robert Fico, deşi Slovacia va adopta în legislaţie toate măsurile menite să combată violenţa împotriva femeilor, nu va ratifica tratatul, numindu-l un document controversat, ce ar putea încălca Constituţia şi duce la legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex.
Slovacia a interzis practic căsătoriile gay odată cu adoptarea unei amendament constituţional în 2014 care defineşte căsătoria drept o uniune între un bărbat şi o femeie. De asemenea, Slovacia nu recunoaşte nicio formă de parteneriat civil între persoane de acelaşi sex.
În total, peste 40 de state au semnat Convenţia de la Istanbul, dar doar 17 ţări membre ale Uniunii Europene, inclusiv România (în luna mai 2016) l-au ratificat. Convenţia nu a fost semnată de statele comunitare precum Bulgaria, Cehia, Croaţia, Grecia, Irlanda, Marea Britanie şi Ungaria şi nici de Azerbaidjan şi Rusia.