La 14 ani, Alex Coman a fost inclus în echipa de Cupa Davis a României. Cum se construieşte succesul la juniori
0
Alexandru Mihai Coman, 14 ani, a fost inclus în echipa de Cupa Davis a României. În prezent, recordul pentru cel mai tânăr jucător al României în Cupa Davis îi aparţine lui Răzvan Sabău (15 ani şi 316 zile). Pentru Alexandru, convocarea a fost o surpriză care i-a făcut inima să tresalte.
Cum se construieşte, însă, drumul unui junior în tenis în România? Pas cu pas, spune Delia Coman, mama lui Alex - juniorul numărul unu al Europei în final de 2019. Dar şi greu, pentru că tenisul masculin românesc a trimis, de-a lungul anilor, doar 11 jucători în prima sută mondială în proba de simplu.
În familia Coman, abordarea este cât se poate de realistă şi relaxată, chiar dacă puştiul declară deja apăsat: „vreau să fiu numărul unu“. Părinţii nu vorbesc despre obiective şi cariera de profesionist, considerând că ultimul lucru care l-ar ajuta pe Alex ar fi să pună o presiune în plus.
„Drumul este mult, mult prea lung! Pentru el este însă ceva extraordinar ce a reuşit! L-am văzut în afară, că putea să joace cu orice copil de vârsta lui şi să facă meciuri foarte frumoase, pe unele chiar să le câştige. Mi-am spus că anul acesta (n.r. - 2019) ar putea fi primul în Europa? Nu m-am gândit că ar putea avea astfel de rezultate. A fost primul în Europa nu o săptămână, ci 35 de săptămâni, până la final de an“, spune Delia Coman pentru „Weekend Adevărul“.
Calea treptelor inegale
Să ai aşteptări realiste şi o abordare cât mai degajată este o literă de lege în cazul familiei Coman. O necesitate şi o direcţie clară de abordare.
„Îi spuneam lui Alex, când era mai mic, încercând să îl liniştesc, că, în imaginaţia mea, drumul ăsta este ca o scară. Dar nu vezi unde duce. Scara asta are nişte trepe. Treptele pot fi mai late - şi stai mai mult timp acolo. Dar pot să fie şi mai abrupte şi atunci e greu când urci. Iar când urci, nu poţi şti cum e treapta - dacă e suficient de lată să susţină un picior sau două picioare, şi atunci poate că te întorci pe treapta anterioară“, explică Delia Coman.
Cu statisticile legate de numărul de juniori care ajung să îşi construiască o carieră de profesionist în ATP bine întipărite în minte (0,05% dintre cei ce iau racheta în mână potrivit unui studiu), şansele sunt mai degrabă comparabile cu a câştiga la loto.
„Eu nu cred că un părinte îşi dă seama vreodată, cu adevărat, că tenisul va fi mai mult decât o pasiune. Am dus copilul la tenis ca să facă mişcare. Nu cred că cineva îşi propune să meargă la tenis pentru un obiectiv.
A fost alegerea lui. A jucat, i-a plăcut, iar noi facem şi vom face tot ce se poate şi tot ceea ce este necesar pentru ca el să realizeze ceea ce îşi doreşte, atâta timp cât văd că el îşi doreşte asta. Cei mai mulţi spun că la băieţi e imposibil de pătruns în top. Poate aşa e, dar n-am de unde să ştiu“, spune mama celui premiat şi în cadrul Galei Tenisului Românesc pentru rezultatele de la nivel european, la capătul unui sezon în care a câştigat prestigiosul turneu „Eddie Herr“.
„Costurile cresc exponenţial“
Tenisul este un sport scump oriunde în lume. Ca sport individual, cheltuielile sunt imense comparativ cu un sport de echipă precum fotbalul sau handbalul.
„Este destul de complicat“, recunoaşte Delia Coman. „Costurile sunt foarte, foarte mari, în toate direcţiile. Absolut totul revine părinţilor. Până la cea mai mică cheltuială. Iar cheltuielile cresc exponenţial. Până acum, Alex a beneficiat de multe ori de anumită ospitalitate la turneele foarte importante, de grad 1. Pe mai departe însă, lucrurile se schimbă şi bugetele explodează, efectiv“, spune mama sportivului.
Alexandru Coman vrea, deja, la 14 ani, să înceapă să joace turnee ITF. Ospitalitatea asigurată devine istorie, iar destinaţiile încep să depăşească graniţele Europei.
30.000 - 40.000 de euro este bugetul minim pregătit de familia Coman pentru sezonul competiţional 2020
Până în clasa a opta, cred că tenisul se poate îmbina foarte bine cu şcoala. Alex a făcut-o. Nu ştiu până când se va putea. Nu a vrut să meargă la un liceu sportiv, ci la unul de top din oraş şi văd că se poate. În clasa a noua, are două medii de nouă şi restul - 10. Delia Coman
„În România nu răspunde la întrebările astea“
În România, o ţară în care infrastructura nu este nici pe departe la nivelul de afară, iar finanţarea Federaţiei este blocată, cei care decid să îşi îndrume copilul spre tenis trebuie să fie pregătiţi pentru un drum solitar. Delia Coman explică mai departe pentru „Weekend Adevărul“.
„Să ştii că în România nu se prea răspunde la întrebările astea, despre cum ai reuşit şi ce ai făcut ca să reuşeşti. Sportul acesta este individualist şi părinţii unor copii mai mari nu prea răspund. Eu, când am fost întrebată, am răspuns cu foarte multă sinceritate. Eu nu cred că dacă împărtăşeşti din experienţa ta, îi furi ceva copilului tău. Dar, aceasta este situaţia. Concret, cu un singur părinte am reuşit să vorbim, dintre cei ai băieţilor mai mari - mă refer la cazul lui Nini Dica: atunci am simţit că au oferit ceva, cu toate sinceritatea - sfaturi“.
Alex nu vrea doar să ţină ritmul cu cei mai buni juniori din lume, ci să fie cu un pas înaintea celorlaţi. Delia Coman
Alegerea mediului pentru performanţă
Alex Coman s-a antrenat puţin cu alţi copii de vârsta lui, ceea ce ilustrează o altă problemă legată de creşterea unui junior cu potenţial.
„Nu am vrut să îl las la prea multe competiţii aici, când am văzut prin oraş ce comportamente erau. Suntem aşa o naţie ciudată, de oameni care îşi manifestă frustrările şi invidia în toate felurile posibile. Suntem departe prin comportament. Nu poţi să îi ceri unui copil să fie liniştit şi calm pe teren, dacă tu eşti stresat în tribună, încruntat, vociferezi, protestezi, te înfurii şi dai cu pumnul. Încerc să îl ţin să îşi vadă de drumul lui şi să nu se încarce negativ din ce este pe aici, pentru a putea merge pe drumul lui“, concluzionează Delia Coman.
Impresari ruşi, plus un contract de vis cu Babolat
În multe privinţe, părinţii lui Alex Coman ţin loc de staff. Au fost extrem de bine organizaţi, pentru a-l ajuta cu programul şi sarcinile din afara terenului.
Căutarea sponsorilor a început şi ea, oficial, pentru familia Coman. Alex intră deja în al patrulea an de contract cu firma franceză Babolat, care îi furnizează rachetele şi lui Rafael Nadal sau Jo Wilfred Tsonga. „L-au văzut la un turneu din Franţa şi mi-au dat mie o carte de vizită. Eu am spus mulţumesc - dar, ştiţi, are în picioare alte încălţări, pentru că are nişte probleme la călcâie. Mi-au propus imediat nişte încălţări de ultimă oră, cu o inovaţie, făcute cu material din care se confecţionează vestele anti-glonţ. Lui Alex îi cumpărasem de mult timp doar rachete Babolat, îi plăceau hainele de la ei, dar nu încălţările. Îi găsisem ceva special de la Asics. Dacă nu este încălţat cum trebuie, ştiam că Alex nu va fi ok. Am revenit în ţară şi vorbeam cu cineva. A rămas uimit că nu sunam înapoi. M-a lămurit că este vorba de un contract internaţional, care oferă absolut tot. Am sunat în cele din urmă şi ei nu s-au zgârcit cu absolut nimic!“
Alex Coman, legitimat în prezent la Dinamo, a fost preluat de o agenţie de impresariat din Rusia. L-au urmărit la un turneu important meci de meci - simplu, dublu, iar de curând i-au găsit o bursă de două săptămâni în Spania, povesteşte mama băiatului, privind cu optimism spre viitor.
Alex nu a spart niciodată o rachetă de tenis dând cu ea de pământ. A spart, totuşi, o rachetă: fusese un meci greu, de trei seturi, cu un neamţ. Alex venea după patru săptămâni consecutive de turnee. A pierdut şi a dat cumva racheta din mână, iar racheta s-a izbit de stâlpul fileului. S-a spart. El a avut coşmaruri cu acea rachetă ruptă! Ţine foarte mult la rachetele lui! Delia Coman
Ciudatul răspuns al MTS
Delia Coman povesteşte şi una dintre marile dezamăgiri ale anului 2019 - o altă realitate dură a României.
„Alex a câştigat trei medalii europene - aur, argint şi un bronz. Trebuia să primească de la Ministerul Tineretului şi Sportului o anumită sumă de bani, câteva mii de lei. Nu i-a primit şi nu ştiu dacă îi va primi vreodată. De ce? Pentru că Federaţia nu e recunoscută de Minister. În consecinţă, nici rezultatele nu sunt recunoscute. Pentru mine, ca părinte, să îmi spună Ministerul Sportului într-o scrisoare oficială că nu se poate - este inadmisibil.
Eu sunt părintele unui copil care a luat medalie. Contează că acest copil e la Federaţia de Atletism, Tenis de Masă sau Tenis? Toţi copiii ar trebui să fie trataţi la fel. Mi s-a părut că au încercat să scape de o cheltuială. Şi erau banii lui, ai unui copil…!“
Se încarcă comentariile...
