VIDEO Telefonul l-a salvat de sub avalanşă

Samuel Tulimianu, 28 de ani, din Bucureşti, a fost îngropat de o avalanşă de zăpadă şi scos afară de cei de la Salvamont doar pentru că a putut suna la 112.

Tânărul Samuel Tulimianu a povestit ieri presei cum a avut noroc pe 8 martie 2008, când o avalanşă l-a acoperit cu zăpadă undeva în Făgăraş, la Bâlea Lac. Erau patru prieteni cu snowboardul - Samuel, Iulian, Ciprian şi Răzvan - şi coborau de la Bâlea Lac către Bâlea Cascadă. Vremea era cruntă, povesteşte Samuel, era o furtună de zăpadă, nu se vedea şi nu se auzea nimic: „Ca să vorbesc cu cel de lângă ­mine, trebuia să ţip. La un moment dat a trebuit să trecem pe rând printr-un culoar îngust şi eu am fost primul. Am început să cobor şi atunci s-a declanşat avalanşa. M-a luat şi m-a izbit de o stâncă, apoi m-a acoperit de zăpadă. Prietenii mei nu au văzut ce s-a întâmplat, din cauza vizibilităţii reduse, şi am aflat mai târziu că şi-au continuat drumul".

Cinci minute infernale

În zăpadă, tânărul s-a trezit imobilizat aproape complet. Doar mâna dreaptă îi rămăsese cumva sus, la cap, şi cu ea a început să sape, încercând să dea zăpada la o parte. „Cu cât săpam mai mult, cu atât venea mai multă zăpadă peste mine. După vreo 40 de minute de chin m-am oprit, am văzut că se vede lumină prin zăpadă şi atunci am zis să văd dacă pot suna pe cineva. Cred că mai aveam cam jumătate de metru până să scot mâna afară, dar nu aveam cum să mai urc deloc".

A durat cinci minute să ajungă la telefon, pentru că a săpat cu mâna centimetru cu centimetru, până a ajuns cu ea în dreptul buzunarului de la pantalon. Avea semnal, aşa că şi-a sunat prima oară prietenii, care ajunseseră deja la destinaţie. „Ei au crezut că glumesc iniţial. Apoi au încercat să-şi dea seama unde eram. Pe urmă am sunat la 112, niciodată n-am crezut că voi ajunge vreodată să sun la 112. Operatoarea mi-a dat imediat Salvamontul la telefon şi din acel moment a început aşteptarea". Sub zăpadă, Samuel Tulimianu şi-a ţinut telefonul în mănuşă, ca să nu-i îngheţe bateria. „Mai pierdeam semnalul, mai pica bateria, la un moment dat chiar mă împăcasem cu situaţia că mă duc de pe lumea asta. Dar, până la urmă, telefonul m-a salvat, i-a ţinut bateria", povesteşte tânărul.

Găsit după patru ore

Aşteptarea a durat cam două ore, după ce-a calculat Samuel atunci, dar, de fapt, a stat sub nămeţi mai mult. „Cel mai greu mi-a fost când i-am auzit pe cei care mă căutau, au trecut pe deasupra mea de vreo două-trei ori şi le auzeam urmele paşilor. Am strigat, dar nu m-au auzit". Samuel a adormit la un moment dat şi a fost găsit de salvamontişti. „M-au căutat cu beţele şi cineva a călcat în gaura pe care o făcusem deasupra capului meu. Atunci m-am trezit şi am respirat prima oară aer de afară. Cineva a făcut o poză când ­m-au scos şi, după ora fotografiei, am văzut că stătusem sub zăpadă vreo patru ore".

A durat cam o oră până şi-a revenit. „Îmi amintesc că nişte reporteri veniţi acolo ­i-au întrebat pe cei de la Salvamont de ce au ajuns atât de târziu, iar aceştia ­le-au răspuns că din cauză că a trebuit să verifice apelul, dacă nu cumva este o glumă proastă. Atunci am aflat că la 112 sună foarte mulţi fără treabă şi, de fapt, 112 m-a salvat pe mine".

Valea „Scocul morţii", cu risc mare de avalanşă

Mai târziu a aflat că valea prin care trecuseră ei se numea „Scocul morţii", tocmai din cauza avalanşelor care aveau pe acolo un risc de 4 pe o scală de 1 la 5. Spune că nu a rămas cu şocuri psihice sau cu teamă de snowboard. Dimpotrivă, prietenii l-au luat la o coborâre chiar câteva săptămâni mai târziu, „ca să-l lecuiască". Prin „Scocul morţii" a mai trecut o dată, dar vara, şi a văzut că, după întâmplarea sa, cineva a pus garduri speciale, antiavalanşă. „Mi-am dat seama că Dumnezeu mi-a făcut o surpriză, mi-a zis nene, mai ia o viaţă, ca la jocuri mecanice". Cât despre telefonul care l-a salvat atunci, nu-l mai are, l-a aruncat. Are unul mai performant, cu care filmează locurile sălbatice prin care trece.

"Cel mai greu mi-a fost când i-am auzit pe cei care mă căutau, au trecut pe deasupra mea de vreo două - trei ori şi le auzeam urmele paşilor.''
Samuel Tulimianu Supravieţuitor

Glume proaste la 112

Trei din patru apeluri la numărul 112 sunt false urgenţe. Iată câteva situaţii:

- Se întrerupe curentul electric sau miroase a gaz.
- Părinţi care îşi învaţă copiii cum să sune la 112 şi ţin linia ocupată.
- Bătrâni care se plictisesc şi sună ca să întrebe cât e ceasul sau cum e vremea.
- Copii care sună în glumă să spună că pisica lor a fugit şi s-a urcat în copac.
- Accidente imaginare.