VIDEO D'ale lu' Moromete: Frica de fonciire păzeşte casa

Speriaţi de amenzi, locuitorii din Siliştea-Gumeşti şi-au făcut asigurare obligatorie pentru case. Aproape toţi. Al lu’ Lioară stă în ilegalitate. De ce? „Aşa, de-al dracu’! Să vedem ce-or să-mi facă?“. Siliştenii au avut aceeaşi reacţie ca înaintaşii lor din romanul „Moromeţii“, când venea Jupuitu cu fonciirea: „Să-i ia dracu’ cu asigurările lor! Le-am făcut de bunăvoie, obligaţi de ăştia!“.

În Poiana lu' Iocan, adică în faţa cârciumii lui Boţoghină - al lu' Bucureşteanu, clienţii „casei" îşi varsă oful pe „pe taxa de risc", asigurarea obligatorie a casei. Pentru că vrând-nevrând trebuiseră să scoată bani din buzunar ca să achite asigurarea pentru locuinţă, discuţia ia o turnură serioasă şi încrâncenată. Singurul mai relaxat era Cristian Boţoghină (43 de ani), zis Bucureşteanu.

Fiind proprietarul cârciumii şi având o gospodărie bine pusă la punct, înţelesese rostul asigurării. „Domnule, eu mi-am asigurat casele, că am una de paiantă şi alta de bolţari, cum se zice. Am dat 170 de lei acu' vreo două săptămâni. Dacă aşa sunt legile, aşa am făcut. Mi-e teamă, însă, să nu păţesc ca unu' pe care l-am văzut la televizor. I-a luat acoperişul la casă, s-a dus la primărie, le-a spus că e asigurat şi ăia l-au pus pe aşteptare, au zis că momentan n-au bani. A aşteptat omu' până i s-au lungit urechile şi nu i-au dat nimic. Dar sper să n-avem noi «norocul» lui", zice „al lu' Bucureşteanu ăl bătrân".

Îşi dă şapca pe spate şi spune mai mult să se convingă pe sine: „Oricum trebuia să-mi asigur cârciuma şi acasa, aşa că pot spune că am dat banii din conştiinţă, dar şi niţel obligat. Doamne fereşte să nu se întâmple ceva, dar dacă se întâmplă şi te întăresc ăia cu nişte bani, n-ar fi rău!"

Al lu' Lioară riscă amenda

Ceilalţi, deranjaţi că sunt ameninţaţi cu amenzi, deşi li se spune că este spre bine lor, au scurte răbufniri. „N-am asigurat-o, dă-o dracu'! N-am asigurat-o nici p-asta, nici p-aia din Bucureşti. Uite, aşa, de-al dracu' să vedem ce-or să-mi facă? Îmi ia caii de la bicicletă?", se burzuluieşte Petrică Costea (57 de ani), zis al lu' Lioară.

De lângă el, Stelian Popescu (44 de ani), zis Groparu,  s-a ocupat de când se ştie cu agricultura. Locuieşte într-o casă lăsată moştenire de tatăl său, casă care până acum n-a fost niciodată asigurată. „Am plătit asigurarea încă din luna martie, că mi-a fost frică de amendă şi m-a costat 46 de lei. Am casa din paiantă, e casă bătrânească, are cred peste 100 de ani. A avut-o taică-miu, a avut-o bunicu' şi e făcută de tata lu' bunicu'. A rezistat la toate cutremurele, chiar şi la ăla din '77. E intactă, n-are nimic, dacă are o crăpătură într-un colţ! Dacă nu era obligatorie, nu făceam asigurare, da' aşa, decât să plătesc 100 de lei sau 500 de lei, mai bine dau 46 de lei, nu?", spune Stelian.

„S-a amânat, mă!", îl întărâtă cineva din spatele său. „Ce s-a amânat, mă, asigurarea? Poate s-a amânat în capul tău! Vezi tu pă dracu' când te-or amenda! Nu mai vii tu p-aci să bei ţuică, îţi taie ăia porţia pe trei luni", se zburleşte Stelian.

Micicliu îşi asigură perimetru'

Nea Tudor Matei (71 de ani), zis Cojocaru, dă a lehamite din mână. Are propria lui răfuială cu primarul şi profită de discuţia cu amenzile ca să-şi spună oful. „Am casă din chirpici, da' i-am făcut asigurare când am auzit de amendă. Muierea era bolnavă rău. Am zis «bă, fetiţă, las-o dracu' de reţetă, hai să punem mâna să plătim că ne amendează ăştia, mai taie din nasturii ăia de-i bei!»", mărturiseşte al lu' Cojocaru.  Apoi, dintr-o dată, se înveseleşte brusc: „Bă, trecui ieri pe la primărie să plătesc asigurarea pe casă şi pe drum m-am întâlnit cu Micicliu care tocmai pleca la Bucureşti. Auzind unde mă duc, ăsta zice «bă, dacă tot te-ai asigurat tu, asigură-mi şi mie perimetru' la casă cât lipsesc, să nu-mi fure, dracu', ăştia vreo găină!» Ce ziceţi, mă, ce confuzie e în capu' lu' Micicliu ăsta!", zice râzând şi toţi şi-l imaginează pe Micicliu păşind ţanţoş, cu pălăria cu mărţişor pe cap şi cu valiza în mână spre staţia de autobuz.

"Oamenii şi-au făcut asigurare mai mult speriaţi de amenzi, că aşa, la nivelul comunei, n-am prea avut calamităţi naturale."
Mihai Petrescu
primar Siliştea-Gumeşti

Primarul din Siliştea: „Sunt prea săraci ca să nu se asigure"

În cazul în care până la termenul-limită unii cetăţeni n-au încheiat asigurarea pentru locuinţă, cel care este investit de lege să aplice amenzi este primarul. Numai că, fiind an electoral, edilul din Siliştea-Gumeşti, Mihai Petrescu (60 de ani), este de părere că nici un primar din mediul rural nu se va grăbi să dea amenzi, ci acestea vor fi date eventual după alegeri.

„Domnule, la noi, oamenii sunt prea săraci ca să nu se asigure. Ar fi un cadru legal prin care primarul dă amenzi într-o marjă de 100-500 de lei. Dar n-o să dai amenda minimă de 100 de lei celui care are vilă, ci pe cea maximă. Minimul de amendă îl dai ăluia mai sărac. Dar cum e an electoral, nu cred ca va fi deocamdată nimeni amendat la ţară. Nu avem locuinţe sociale, avem doar câţiva asistaţi social. Pentru ei ar trebui să plătească Primăria, dar deocamdată n-am făcut-o că mai e până la data-limită".

Cunoscându-şi semenii, primarul explică de ce consătenii lui s-au convins că trebuie să-şi facă asigurări. „Oamenii şi-au făcut asigurare mai mult speriaţi de amenzi, că aşa, la nivelul comunei, n-am prea avut calamităţi naturale. Cutremurul din '77 n-a făcut pagube, fiindcă majoritatea caselor sunt din paiantă şi se ştie că o astfel de locuinţă este mai rezistentă decât una din beton sau din cărămidă arsă. Inundaţiile se repetă la o perioadă destul de îndelungată, nu anual. O singură casă s-a dărâmat în urma inundaţiilor produse de un pârâu, dar am refăcut-o cu ajutoare primite de la stat. D'aia bombăne oamenii când vine vorba de asigurări".

Casele personajelor din romanul „Moromeţii"

Conform statisticilor locale, din cele 1.200 de locuinţe câte numără comuna, numai 120 de case sunt locuinţe de tip A, cu structură de rezistenţă din beton armat şi ridicate din cărămidă arsă, celelalte sunt locuinţe de tip B, făcute din chirpici sau cărămidă nearsă. Din această categorie, unele au o vechime de peste un secol.

În această comună se află în bună stare de conservare casa în care a trăit Ilie Moromete, personajul care a inspirat romanul „Moromeţii" al lui Marin Preda. Până acum doi ani, când a plecat la cele veşnice, în această casă a locuit ţaţa Ecaterina Dragomir, nora lui Moromete şi nevasta lui Niculaie Moromete din roman (în realitate chemându-l Anghel Moromete).

Tot aici se află şi casa în care a locuit Marin Preda, după cum vor rudele acestuia să lase să se înţeleagă, deşi toată lumea ştie că adevărata casă în care s-a născut şi-a copilărit scriitorul a fost demult dărâmată, casa cu pricina, pe care s-a pus o plăcuţă comemorativă, fiind a lui Gheorghe Călăraşu, fratele acestuia.