Un alt fel de Electric Castle. Sau cum am învăţat la Bonţida că un capac de plastic se poate transforma într-un breloc-suvenir

Muzică, distracţie, voie bună! Asta-şi promite cu siguranţă în sinea sa fiecare dintre cei peste 200.000 de vizitatori care trec anual pragul unui festival de amploarea Electric Castle, pe durata celor cinci zile în care porţile sale sunt ţinute deschise în de-acum cunoscuta comună Bonţida, situată la circa 35 de kilometri de Cluj-Napoca. Şi desigur, surprize!

 Bine cântărite şi alese pe sprânceană, fiindcă doar astea fac casă bună cu divertismentul. Ele s-au regăsit şi la ediţia din iulie 2019 a Electric Castle, iar experienţei festivaliere de neuitat i s-a adăugat şi o puternică componentă de sustenabilitate. Fiindcă bucuria de a-ţi revedea amici de peste mări şi ţări sau reîntâlnirea cu vedete sau trupe muzicale preferate merge „la pachet” cu atenţia şi respectul datorat celui de lângă tine şi mediului înconjurător. Iar un fan Electric Castle ştie că responsabilitatea face deja parte din „ADN”-ul său şi al festivalului, deopotrivă!

Spre exemplu, ceea ce a aflat românul în plus în această vară e maniera şi perioada de timp în care un banal capac de plastic se poate transforma într-un breloc sau chiar într-un cercel. Apropos, voi ştiţi să răspundeţi? Până mai ieri nici noi nu ştiam! Transformarea extraordinară ai căror martori direcţi au fost mulţi dintre cei care au ales să se distreze şi în acest an la festivalul Electric Castle, durează nici mai mult, nici mai puţin de cinci minute. Sau tot atât cât am număra până la 300!

Totul s-a întâmplat în cadrul programului pus în slujba protejării mediului – Environment First, gândit de cei de la Electric Castle şi susţinut de Lidl. Acest program este destinat reducerii amprentei ecologice a festivalului, cu scopul principal de a educa participanţii la festival în ceea ce priveşte colectarea selectivă, prin soluţii concrete, prin care să se gestioneze ariile cu cel mai mare impact asupra mediului din cadrul Electric Castle. De exemplu, pe lângă ambalajele biodegradabile introduse anul acesta la punctele de vânzare din festival, pe durata evenimentului au funcţionat 60 de puncte de colectare selectivă prezente mai peste tot în perimetrul festivalului, de 300.000 de metri pătraţi.

Din acest program fac parte şi atelierele susţinute de către tinerii clujeni de la „Scientifica”. Grupaţi în jurul ideii creării unui centru interactiv de ştiinţă, dar mobil, aceştia şi-au propus la Bonţida să afle cât de pregătiţi sunt românii pentru a recicla. În fapt, primul lor demers s-a produs acum şapte luni, în decembrie, chiar înainte de Crăciun, când au propus clujenilor un mic atelier de reciclare şi o modalitate practică de a regândi finalitatea plasticului. Au creat atunci câteva sute de ornamente de brad din plastic, care altfel ar fi fost aruncat la gunoi. Totul cu ajutorul unor tehnologii moderne, bazate pe nişte maşinării de presare a plasticului (aşa-numitele maşini Precious Plastic, inventate de un designer olandez în 2013). E vorba despre o maşină de mărunţit plasticul, numită shredder, şi de un injector cu care plasticul topit poate fi turnat în diverse matriţe, în funcţie de obiectul dorit. Ambele aparate au fost puse la treabă în văzul tuturor în colţul special creat cu sprijinul Lidl la Bonţida, denumit RE-Think Plastic.

Marius Mornea, un clujean de 36 de ani, inginer de IT şi responsabil al strategiei de dezvoltare a organizaţiei „Scientifica”, crede că el şi colegii săi au nevoie de cel puţin trei ani pentru a descoperi şi testa cu adevărat apetitul românilor pentru a recicla. „Ne-am propus să interacţionăm cu oamenii pe această temă nu doar la şcoală sau într-un cadru amenajat, cum a fost la diverse muzee, dar şi în cartiere clujene sau chiar în nişte banale garaje. De ce? Din simplul motiv că românii nu au încă încredere. Am întâlnit oameni care ne-au declarat deschis că ar face o colectare selectivă a deşeurilor dacă ar şti cu siguranţă că autorităţile ar recicla cu adevărat. Nu există încă încrederea oamenilor în autorităţi pe această temă. Tocmai aici intervine rolul unei organizaţii non-guvernamentale care poate aduce clarificări, care poate crea punţi, care poate face ca ceea ce azi e invizibil să devină mâine vizibil. Iar rolul unui asemenea atelier face parte din strategia noastră. De la noi au plecat mulţi în zilele festivalului purtând la vedere un breloc de plastic, un suvenir cu însemnele Electric Castle sau chiar cu cercei făcuţi din dopuri. Una peste alta, mi se pare că suntem în direcţia bună, că românii sunt deschişi ideii de colectare selectivă a deşeurilor”, ne-a încredinţat Marius Mornea. În cele cinci zile de festival, preţ de opt ore zilnic, Marius şi ai săi nu au contenit să toace dopuri de plastic sau sticle de şampon, să le topească şi să le dea o altă viaţă.

La rândul ei, Raluca Vlad, o tânără clujeancă de 26 de ani, a selectat, desenat şi tăiat, cu ajutorul altor două colege, sute de pungi de plastic născute doar pentru a căra bagajele oamenilor şi menite în final a fi aruncate în coşurile de gunoi. Raluca şi prietenele sale au selectat mii de pungi, le-au tăiat după diverse modele, le-au călcat, cu acelaşi mişcări cu care-ţi pregăteşti haina de lucru de a doua zi, şi le-au transformat în portofele extrem de utile. Ba le-au adăugat şi capse special colorate, ca produsul final să-l aibă pe „vino`ncoa”. Tot cu ajutorul fierului de călcat au colajat şi lipit mii de pungi abandonate, oferind la schimb vizitatorilor pelerine de ploaie, o surpriză plăcută şi binevenită în condiţiile în care toată lumea ştie că Electric Castle s-a născut în Zodia ploii. Sau cel puţin se afla până acum în această „zodie”, fiindcă în acest an ploaia s-a lăsat sedusă de muzică şi de atmosferă şi ne-a tras un foarte scurt salut de bun venit abia în a doua seară a festivalului! Atât şi nimic mai mult!

În „Atelierul Punga de Pungi”  nu exista doar „Secţia Călcare”. După cum ne-a asigurat aceeaşi Raluca, în „Secţia Tricotare”, voluntari harnici transformau pungile reciclate în fire speciale, ce urmau a fi folosite prin metode tradiţionale în covoraşe, suport de îmbrăcat ghivecele de flori sau de bomboane, toate din plastic. Despre ce metodă e vorba? Despre atât de clasicul procedeu al croşetării sau tricotării. Şi pentru că totul avea loc la vedere, câteva dintre femeile din Bonţida tricotau în văzul lumii plasticul devenit mai nou „fratele mai mic” al firului de lână. Varga Ileana, de 60 ani, şi mama sa, Ban Elisabeta, cu 20 de ani mai în vârstă, croşetau de zor la două covoraşe de grădină pe care doreau să le termine cât mai repede cu putinţă, fiind promise cadou. Am încercat să aflăm dacă există diferenţe între lână şi plastic. „Tehnica tricotatului sau croşetării e aceeaşi, nu s-a schimbat nimic. Parcă e o ţâră mai greu la plastic, dar în schimb materialul pare să se aşeze mai bine”, ne-a declarat cu hotărâre în glas, Varga Ileana. Mama sa a zâmbit la auzul celor spuse şi ne-a făcut tinereşte cu ochiul, ceea ce ne-a făcut să realizăm imediat că mama nu purta ochelari, spre deosebire de fiica ei. Ban Elisabeta se afla la prima sa experienţă în relaţia cu plasticul, dar s-a arătat încântată să participe în acest fel la protejarea  mediului înconjurător. „Dacă ar fi fost nepotă-miu aici, aţi fi primit un alt răspuns”, a adăugat bunica, de la care am aflat că cel cu pricina, Varga Levente Arpad, un tânăr de 26 de ani, pare a fi un moştenitor serios al secretelor artei tricotajului, în ciuda faptului că e băiat.

La final, în cadrul atelierelor sprijinite de Lidl au fost create peste 650 de obiecte, respectiv insigne, cercei, boluri, portmonee, suporturi de flori şi covoraşe.

O altă acţiune iniţiată de Lidl la festival a fost Royal Bank of Plastic, prin care, cu ajutorul participanţilor la festival, compania se implică în restaurarea unuia dintre cele mai frumoase castele baroce ale României. Castelul Bánffy de la Bonţida, cunoscut ca Versailles-ul Transilvaniei, este format dintr-un complex de edificii construite în secolul al XVII-lea în stil renascentist, care au fost extinse şi modificate în stil baroc şi romantic. Ansamblul a fost serios avariat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi, apoi, în perioada comunistă s-a degradat treptat. Lucrările de reabilitare au început în 1999 şi continuă şi în prezent.

Astfel, pentru a-i încuraja pe participanţii la Electric Castle să colecteze selectiv, Lidl România a anunţat că donează câte un leu pentru renovarea castelului pentru fiecare sticlă din plastic pe care aceştia o aduc la aparatele destinate colectării PET-urilor de plastic. Aceste aparate au fost aduse special de cei de la Greenpoint (o organizaţie de transfer de responsabilitate autorizată să gestioneze aceste ambalaje) şi montate în preajma magazinului Lidl. În fiecare zi, pe plasmele expuse în aer liber, mii de oameni puteau urmări în direct numărul de sticle colectate în cele două aparate. Iar în acest an, iniţiativa derulată de Lidl a adus în aceste aparate în jur de 15.000 de PET-uri.

„Noi, cei de la Lidl, venim la Bonţida o săptămână pe an, dar castelul acesta e mereu aici. Am considerat că este şi responsabilitatea noastră de a-l îngriji, pentru a avea şi la anul acelaşi loc minunat în care să ne întoarcem”, ne-a declarat Cristina Hanganu, Director de Comunicare şi CSR al Lidl România.

E, în fond, cea mai frumoasă declaraţie de dragoste la adresa unui loc şi a omenilor săi unici la care putem adera noi toţi, cu mic, cu mare. Aşadar, anul viitor nu uitaţi: la sfârşit de iulie aveţi întâlnire cu cea de-a opta ediţie Electric Castle. Şi, desigur, şi cu Castelul Banffy de la Bonţida! 

Material realizat cu sprijinul Lidl România