Traian Băsescu ţine locul ministrului educaţiei

Se pricepe la toate şi se vâră în toate. Face băi de mulţime şi-i place să-şi dea cu părerea. Despre descentralizare, despre păpădie, despre istoria antică şi despre dinozauri, despre

Se pricepe la toate şi se vâră în toate. Face băi de mulţime şi-i place să-şi dea cu părerea. Despre descentralizare, despre păpădie, despre istoria antică şi despre dinozauri, despre legea calităţii, despre meditaţii, despre calculatoare, despre salarii şi subfinanţare. Dacă-l auzi vorbind, mai că zici că-i ministrul învăţământului. Oricum, are o prestaţie mai bună decât democratul Mihail Hărdău, plantat la Educaţie.

Reformatorul curriculumului
Aproape că nu e discurs al lui Băsescu, privitor la starea "mediocră" a învăţământului românesc, în care să nu apară, o dată sau de două ori, cuvântul "păpădie", singur sau în diverse combinaţii. Parcă încercările preşedintelui de a demonstra că e nevoie de o reformă radicală a curriculei şcolare n-ar avea nicio putere fără cuvântul magic "păpădie". "Dascălii şi toţi cei din învăţământ au nişte obligaţii. Ei trebuie să scoată copiii pregătiţi pentru viaţă. Or, învăţământul nostru este paralel cu viaţa", spunea "liderul PD" Băsescu în 2002 şi sublinia că, în vreme ce informatizarea are un "nivel zero" în 95% din şcoli, "se predă în continuare istoria antică sau istoria păpădiei pentru a umple orele copiilor. Acest învăţământ trebuie să aibă capacitatea să înarmeze copilul cu minimul necesar pentru viaţă. Cine vrea să înveţe cum a apărut păpădia şi ce s-a întâmplat cu dinozaurul, cum a ajuns crocodil poate să ia ore private". Ajuns preşedinte, Băsescu a revenit asupra "discrepanţei uriaşe între ce învaţă copilul şi de ce are nevoie copilul când intră în viaţă" şi asupra necesităţii ca instituţiile de învăţământ să treacă sub tutela consiliilor locale, care să hotărască ce e mai bine pentru elevi: "Se predă foarte mult păpădia şi salata, în loc de calculatoare. Dacă s-ar trece la consiliile locale, problema ar fi rezolvată, pentru că aceştia ar şti, aleşi fiind, că există riscul ca, la următoarele alegeri, să zboare, dacă există nemulţumiri". La începutul lui septembrie 2006, la şcoala de vară a PD-ului de la Costineşti, preşedintele revenea la argumentul suprem, păpădia: "Din 34 de ore, 22 sunt obligatorii prin curriculă şi 12 le aveţi la alegere. Dar de prea puţine ori aţi avut posibilitatea să alegeţi. Vi s-a spus de la şcoală: Da, puteţi face lucru manual în orele la alegere, puteţi face biologie, să învăţaţi păpădia şi salata, puteţi face orice alte obiecte legate de structura corpului profesoral. De ce? Pentru că inspectoratele iau deciziile sau elevilor li se propune să înveţe în acord cu necesităţile corpului profesoral, şi nu cu nevoile lor. Un transfer al inspectoratelor şcolare la nivelul consiliilor locale ar schimba cu totul faţa educaţiei şi chiar opţiunile elevului". De altfel, deputatul Traian Băsescu pleda, încă din 1995, pentru un învăţământ eminamente aplicativ, subliniind că nu consideră necesar ca elevii să înveţe istoria antică, geografia lumii, limba latină sau orice alte elemente de cultură generală. Aceste ore ar trebui înlocuite, în opinia sa, cu ore de pregătire, ca funcţionari de primărie, gardieni publici sau alte profesii pentru care, în România, nu există specializări. La acel moment, Băsescu îi cataloga pe absolvenţii învăţământului românesc drept "oameni buni la toate şi specialişti în nimic", comparându-i cu tinerii americani care, "deşi nu ştiu unde se află pe glob, sunt foarte eficienţi în munca lor zilnică".

Preşedintele, alergic la profesori
Deşi astăzi se vâră permanent în problemele educaţiei, la vremea sa, elevul Traian Băsescu n-a fost unul "model". Prezent în septembrie 2000 la deschiderea anului şcolar la Liceul "Alexandru Vlahuţă" din Capitală, în calitate de primar general, Traian Băsescu mărturisea cu toată sinceritatea: "Prezenţa profesorilor m-a intimidat, cu atât mai mult cu cât nu mi-au pus niciodată nota 10 la purtare. Oricum, puteţi ajunge miniştri sau primari chiar şi cu o notă mai mică". Populist până în măduva oaselor, preşedintele a mizat din nou pe cartea sincerităţii, anul trecut, la deschiderea anului şcolar, în faţa elevilor Colegiului "A.D. Xenopol": "Atunci când văd un dascăl, parcă-mi vine să... ştiu eu ce intenţii are? Poate vrea să-mi pună vreun 4. Să nu fiţi descurajaţi dacă nu veţi fi premiaţi până în clasa a XII-a, pentru că şansele în viaţă sunt legate şi de ce înveţi, dar mai ales de ceea ce vrei să faci. Aveţi în faţă un preşedinte care nu a fost premiat niciodată până în clasa a XII-a. Un an cu menţiune, unul cu nimic, asta-i viaţa!". Indiferent de cât de sincer e Traian Băsescu, funcţia de preşedinte îl obligă să-şi mai ţină şi gura. El nu poate încuraja chiulul, indisciplina, golăneala. El reprezintă statul şi instituţiile sale, deci implicit şi şcoala, ale cărei regulamente interzic comportamentele propovăduite de Băsescu.