Teroarea presei. Ce va face Voiculescu în închisoare. De ce acest caz (politic) e mai „tare“ decât „cazul Năstase“

Am o bună prietenă care a intrat în 2012 în magistratură, după câţiva ani de avocatură. Nu era deci o jună primă, proaspăt ieşită de pe băncile Dreptului, necunoscătoare de viaţă, oameni şi justiţie lumească. După un an de practicare a meseriei de judecător (pe civil), undeva în sudul Moldovei, am întrebat-o cum e, având convingerea că este — în continuare — genul de om care nu minte.

La întrebările mele precise, mi-a răspuns, franc, că îi place meseria şi că nu a simţit niciodată niciun fel de presiune din partea nimănui, bucurându-se de o deplină libertate. Cu o singură excepţie: s-a nimerit să aibă într-un dosar un justiţiabil "potent", care a considerat că mediatizarea procesului îl poate ajuta. A urmat o suită de articole despre cauza respectivă, în care numele "tinerei judecătoare clujene" era pomenit de mai multe ori, cu tâlc. Mi-a zis atunci că trei nopţi nu a dormit şi că i s-a părut teribilă presiunea pe care a simţit-o în acele zile. Şi că, aşijderea, colegilor ei doar de gura spurcată a presei le e frică, chiar dacă îndeobşte "nemărturisit"...

Iată de ce curajul judecătorilor care au dublat azi sentinţa varanului e uimitor şi public-lăudabil! Nu e vorba de o ameninţare iminentă şi concretă la care ar fi supuşi judecătorii (în general), ci de o teamă simplă, omenească, absolut firească atunci când ai familie, prieteni şi nu eşti din piatră, o maşină... Oamenii aceştia şi-au asumat, cu siguranţă, campaniile de linşare mediatică a lor, a famililor şi prietenilor lor, care vor urma curând. Până acum, maşina de desfiinţat destine numită "Antena 3" a fost "blândă", uşor precaută. A şuierat doar, arătându-şi colţii. Dar a aşteptat cuminte sentinţa. Acum, nu mai are ce aştepta...În afară de ordin.

De ce este mai important cazul Voiculescu decât cazul Năstase?

Pentru că Adrian Nastase era un FOST în momentul judecării şi condamnării, nemaiavând nici măcar un real sprijin în propriul său partid, aflat oricum în opoziţie, la început. Pentru că Năstase "patru-case" nu e unul din primii miliardari ai ţării şi pentru că nu deţine un imens trust media.

Voiculescu este însă la apogeul puterii lui politice, mediatice şi financiare. Sau era cel puţin, până azi. Ce mai, avem acum Berlusconi-ul nostru mioritico-securistic, lipsit doar de charisma gigoloului italian pentru a fi fost orice ar fi vrut muşchii lui în marea moşie numită România!

Pe de altă parte, în sfârşit, acesta e un dosar serios, cu un prejudiciu imens, şi nu o glumă proastă cu termopane şi alte marafeturi caraghioase. Cum se vor recupera cele 60 de milioane de Euro şi care va fi soarta "antenelor", rămâne de văzut, nu am expertiza necesară abordării acestei "premiere" în materie de executare silită...

Esenţial însă, varanul nostru va executa numai 1/3 din pedeapsă!

Să vă explic de ce. Primo, are peste 60 de ani. Secundo, va "munci", condiţie legală obligatorie pentru a nu executa minimum 1/2 din pedeapsă. În cazul său, munca va consta, mult mai degrabă, din publicarea unor cărţi, activitate care prezintă marele avantaj că nu este "pontată" (adică nu trebuie să munceşti "pe bune", nu ai un program/orar fix sau fixat şi măsurat de către administraţie), dar este asimilată muncii, rămânând însă la aprecierea instanţei (în final) câte ore de muncă presupune fiecare carte (atenţie, se consideră "muncă" doar lucrările ştiinţifice, nu şi cele literare!). În concluzie, cum e puţin probabil ca celelalte două dosare pe care le are să-i aducă mai mult de zece ani, profesorul Voiculescu va fi eliberat peste cel mult 3 ani şi 4-5 luni.

Ce va face până atunci Felix? Vă spun eu, fără romanţare, pe scurt: va sta tolănit în pat, va butona toată ziulica (şi noaptea, în reluare) telecomanda LCD-ului de ultimă generaţie din celula lui "rezidenţială", trecând de la o "antenă" la alta, sporovăind cu valetul său (dacă nu cumva va dori să stea singur), va vorbi ore în şir (nu exista limită) la telefonul (ascultat) de pe hol şi se va întâlni zilnic (tot nelimitat) cu o armată de avocaţi (întâlniri care, teoretic, nu pot fi înregistrate), prin intermediul cărora îşi va conduce imperiul media, toate afacerile, precum si partiduleţul, nu doar cauzele aflate pe rolul instanţelor mulţi ani de acum încolo. Credeţi-mă, nu trebuie să fii Voiculescu, ci doar un pic şmecher, ca să beneficiezi de condiţiile de mai sus...

În rest, efectul psihologic este colosal, atât asupra personajului decăzut, ce-şi va sfârşi viaţa cu o înfrângere finală cu valoare de parabolă, cât şi pentru societate, în general, care, iată, încă mai poate spera...

În încheiere, de ce cred eu că dosarele lui Voiculescu (nu doar ICA, ci toate) sunt politice, mai bine zis, "juridico-politice": pentru că prin influenţa conferită de politică a reuşit "motanul" sa ajungă atât de sus şi să cadă (până acum) întotdeauna în picioare, în general, şi să tragă ţeapa "ICA", în special. Pentru că atunci când intri în politică, trebuie să renunţi —voluntar— la dreptul la "egalitate în faţa legii" şi la viaţă privată, întrucât —întocmai ca atunci când ai copii — viaţa ta nu-ţi mai aparţine ţie, ci poporului, alegătorilor, ţării! Viaţa ta devine un exemplu public, "la bine" şi (mai ales) "la rău"!

Ad Options

Tot ceea ce faci, din birou si până-n budoar, trebuie sa fie transparent, "la vedere" (desigur, nu ne interesează goliciunile trupeşti ale aleşilor noştri, ci doar cele sufleteşti, de caracter), iar faptele penale pe care le comiţi trebuie pedepsite exemplar, calitatea publică, de politician, constituind în sine o circumstanţă agravantă. Pericolul public, la adresa statului de drept, pe care îl reprezintă un politician corupt, infractor, este infinit mai mare decât în cazul unui simplu cetăţean privat, oricât ar fi el de bogat! 

Iată de ce azi s-a făcut de de două ori dreptate: era totalmente injust ca Voiculescu să nu primească cea mai mare pedeapsă, el fiind capul afacerii şi al partidului!

Jos pălăria în faţa onorabililor judecători! 

Statul, societatea civilă şi Dumnezeu să-i aibă în pază!