Şi s-a prăbuşit într-o clipă scoasă, parcă, dintr-o tragedie antică. Demonul amiezii i-a luat minţile, brusc s-a trezit în el satirul somnolent care îi dăduse ghes şi altădată, aşa că a înghesuit o cameristă de hotel. Detaliile se cam contrazic sau sunt lacunare, cert este că tânăra negresă agresată, mamă de familie, angajată de mai multă vreme la acel hotel francez din New York, a fost internată cu traume. După care a depus plângere, iar brava poliţie americană l-a extras chiar din avion, cu câteva clipe înaintea decolării spre Paris,  pe ditamai domnul Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI.

Cu trei ani în urmă, o aventură sexuală ceva mai consimţită cu o funcţionară subalternă era să-l coste deja postul de director al respectivei intituţii. Acum a fost repede suspendat din funcţie, dar răul e deja făcut. Respectivul „fond" numai de acest scandal nu avea nevoie, într-un moment când mulţi spun că ţările atinse de criză s-au băgat în şi mai mari complicaţii acceptând dictatul de la Washington. Se aud însă şi alte voci, între ele cea a unei ziariste, care depune retrospectiv mărturie despre impetuozitatea erotică a acestui finanţist mondial. Antecendentele nu îl servesc pe DSK, dimpotrivă. Iar dacă în sinea lui probabil se consolează că intră într-o lungă serie de scandaluri politico-sexoase, privite indulgent de francezi, se înşală. Arestarea lui a declanşat o imensă uimire dezaprobatoare în Hexagon. Şi chiar dacă personalităţile din spectrul politic, cu puţine excepţii, au evocat prezumţia de nevinovăţie şi s-au ferit să-l atace, aşteptând să vadă cum va evolua cazul, nu e mai puţin adevărat că s-a instalat un soi de jenă naţională palpabilă. Sigur, mai există şi teza complotului. DSK ar fi căzut într-o capcană întinsă de echipa principalului său concurent, actualul preşedinte Sarkozy. Dar se spune că acelaşi DSK urma să propună la viitoarea întrunire G8 o reformă din temelii a Fondului, precum şi alte măsuri „revoluţionare", nicidecum dorite de puterile oculte din lumea finanţelor. Deci trebuia oprit, compromis şi eliminat! Complot sau nu, DSK e la fel de vinovat. La puterea şi responsabilităţile pe care le avea, cu câteva zile înainte de a-şi declara candidatura la alegerile prezidenţiale, şi deja perceput ca o speranţă reală pentru electoratul de stânga, nonşalanţa acestui comportament e chiar o dovadă de suprinzătoare prostie. Va deveni, desigur, subiect de film într-o viitoare competiţie la Cannes!