În aceste zile ne confruntăm cu o creştere a numărului persoanelor infectate cu virusul Cov-19, a deceselor cauzate de contaminarea cu acest virus, iar analiza cazurilor depistate a relevat inclusiv transmiterea comunitară extinsă a virusului.  Ca urmare a naturii profesiei – prin care se intră în contact direct, nemijlocit, sau prin folosirea unor obiecte de cult, cu un număr mare de persoane, din toate categoriile de vârstă, inclusiv cu persoane bolnave – episcopii şi preoţii care în această perioadă au participat la oficierea de slujbe religioase şi în special cei care au oficiat serviciul de împărtăşire au fost expuşi unui risc mărit de contaminare cu virusul Cov-19.

Solicit public episcopilor şi preoţilor creştin ortodocşi din România să ceară, de urgenţă, să fie testaţi epidemiologic, sau izolaţi la domiciliu, pentru a se stabili dacă au fost sau nu infectaţi cu virusul Cov-19. Este în interesul direct al lor, al familiilor lor şi al nostru, al tuturor. Această cerere a lor ar fi pe deplin justificată, se încadrează în cerinţele legale din această perioadă (este adecvată raţiunii care a stat la baza reglementării acestor cerinţe) şi este conformă cu valorile promovate de Biserică: slujirea oamenilor pentru sănătatea lor, pentru liniştea sufletească, pentru a fi cât mai aproape unul de celălalt.

Asociaţia pe care o reprezint a depus în urmă cu două zile un demers similar prin care a cerut, oficial, testarea tuturor episcopilor şi preoţilor care au oficiat servicii religioase în această perioadă, în special ritualul de împărtăşire, sau -- dacă deocamdată nu dispunem de un număr suficient de teste – izolarea acestora la domiciliu.

Ar fi, de asemenea, util ca oamenii să nu intre în contact cu episcopii sau preoţii care în această perioadă au săvârşit ritualul împărtăşirii şi nici cu persoanele care au fost împărtăşite. Autorităţile competente au atras atenţia în mai multe rânduri asupra pericolului contaminării în timpul acestui ritual şi au dispus respectarea strictă a măsurilor de prevenire a răspândirii virusului, condiţii pe care Biserica Ortodoxă Română, în mod sistematic şi repetat, a refuzat să le respecte.

Într-un comunicat transmis în urmă cu două zile, Agenţia Catolică de Ştiri (Catholic News Agency) a declarat că în Italia cel puţin 60 de preoţi (inclusiv episcopi) au decedat după ce au contactat viruslul Cov-19; pe acelaşi site putem găsi informaţia că aproape 100 de alte persoane, episcopi, preoţi, călugăriţe, au fost infectate  şi internate cu Covid-19.

Primarul oraşului Seul (Coreea de Sud) a depus un denunţ penal împotriva conducătorilor unui cult religios acuzându-i de omor, vătămare corporală şi zădărnicire a metodelor de combatere a transmiterii virusului Cov-19. Membrii din conducerea cultului nu au respectat interdicţiile de a oficia slujbe religioase (afirmând că virusul nu se poate transmite în lăcaşurile de cult) şi au refuzat să transmită membrilor cultului să poarte măştile de siguranţă afirmând că în faţa lui Dumnezeu nu poţi avea faţa acoperită.

Cum stau lucrurile în România?

Voi relua pe scurt istoricul faptelor şi al demersurilor ca apoi să adaug, tot pe scurt, noile evenimente care, alături de cele prezentate deja, îmi justifică apelul adresat clerului.

Autorităţile publice competente pentru gestonarea mijloacelor şi metodelor de prevenire a transmiterii virusului Cov-19 au transmis în continuu că metodele de propagare a acestuia sunt contactele directe între oameni şi folosirea unui obiect de mai multe persoane.

Cea mai rapidă, directă şi eficientă metodă de răspândire a virusului Cov-19, în România, a fost practicată de Biserica Ortodoxă Română, prin oficierea de servicii religioase, în perioada pandemiei de Covid-19, în special prin ritualul împărtăşirii. Acest ritual implică folosirea a 3 obiecte, consecutiv şi într-un interval scurt de timp de mai multe persoane (uneori de sute de persoane în mai puţin de o oră – a se vedea, exempli gratia, aici. Deşi infecţia Covid-19 a fost declarată pandemie de Organizaţia Mondială a Sănătăţii din data de 11.03.2020, iar starea de urgenţă a fost declarată în România prin Decretul prezindenţial din 16.03.2020, preoţii ortodocşi au continuat practicarea ritualului împărtăşirii, în condiţii total prielnice răspândirii virusului, total neiginice, contrar tuturor normelor şi regulilor elementare de igienă şi de prevenţie.

Prin săvârşirea acestui ritual preoţii au luat contact direct cu fiecare persoană. Nici preoţii şi nici persoanele care se împărtăşeau nu purtau măşti sau mănuşi, în cele mai multe cazuri persoanele erau la o distanţă mai mică de 1 metru una faţă de alta (chiar în contact direct, în majoritatea cazurilor), nici preoţii şi nici persoanele împărtăşite nu se spălau pe mâini înainte sau după împărtăşire, persoanele nu erau puse să declare dacă au avut contact cu alte persoane infectate sau cu persoane venite din ţări cu transmitere comunitară extinsă, ori cu rude ale acestora şi nici măcar nu exista vreun anunţ cu avertismente în acest sens (ba mai mult, reprezentanţii conducerii BOR au minţit în mod repetat populaţia afirmând public, oficial, că prin ritualul împărtăşirii nu se transmite virusul Cov-19).

De altfel, măsurile pe care le-am enunţat, şi care sunt impuse peste tot acolo unde, prin natura serviciului oferit, o persoană are contact consecutiv cu mai multe persoane (cabinete medicale, magazine, farmacii, secţii de Poliţie etc), nu ar avea efect în cazul împărtăşirii, câtă vreme lingura cu alcool este introdusă în gura persoanei împărtăşite, în apropierea feţei preotului, apoi, este băgată în acelaşi vas şi procedura repetată cu următoarea persoană, pentru un număr nedefinit de persoane. De asemenea, fiecare persoană se şterge la gură cu acelaşi prosop ţinut de preot sau de dascăl şi unele persoane chiar sărută mâna preotului.

În această perioadă Asociaţia a obţinut de la Institutul Naţional pentru Sănătate Publică informaţia – pe care a diseminat-o public -- că prin ritualul împărtăşirii se poate transmite virusul Covid-19, contrar afirmaţiilor mincinoase ale reprezentanţilor BOR, a depus un denunţ penal împotriva arhiepiscopului Tomisului, domnul Macedon (Teodosie) Petrescu, pentru zădărnicirea combaterii transmiterii virusului Cov-19 prin oficierea ritualului de împărtăşire a peste 100 de persoane, a sesizat Dispeceratul de Poliţie prin Serviciul de Urgenţă 112 cu privire la ritualul de împărtăşire oficiat în curtea Catedralei Mântuirii Neamului (iar în urma demersului ritualul a fost sistat), a solicitat Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, Institutului Naţional pentru Sănătate Publică şi Bisericii Ortodoxe Române să dispună, de îndată, interzicerea utilizării obiectelor de cult care sunt folosite consecutiv, de mai multe persoane, pe perioada instituirii stării de urgenţă.

Ministerul Afacerilor Interne a emis Ordonanţa militară nr. 2 prin care a dispus că ritualul religios al împărtăşirii se poate oficia doar pentru credincioşii bolnavi, la spital sau la domiciliul acestora. Adoptarea ordonanţei militare arăta un lucru clar şi evident: ritualul împărtăşirii, prin metodele folosite cu obstinaţie de BOR, poate transmite direct şi rapid virusul Cov-19. Era a doua poziţie a unei autorităţi publice competente şi autorizate care, în mod explicit afirma pericolul pe care îl reprezenta practicarea acestui ritual.  Din motive procedurale ordonanţa intra în vigoare după 24 de ore, dar viruşii nu se supun legilor juridice (aş spune că la fel şi BOR), ci doar principiilor biologice (cel al evoluţiei prin selecţie naturală fiind esenţial), ceea ce înseamnă că ritualul împărtăşirii trebuia oprit imediat, chiar dacă era interzis abia după 24 de ore.

Biserica Ortodoxă Română nu a dispus încetarea practicării acestui ritual, iar a doua zi preoţii au continuat să împărtăşească oameni în număr mare, inclusiv copii.

Tot a doua zi BOR a transmis un comunicat prin care a anunţat că „în urma  consultărilor cu MAI” a adoptat „noile măsuri” privind slujbele şi activităţile sociale bisericeşti. La pct. 11 se menţionează că spovedania şi împărtăşirea credincioşilor bolnavi aflaţi la domiciliu se vor face de către preot, după o procedură care implică utilizarea încălţămintei de unică folosinţă, a măştii sanitare şi spălarea pe mâini. Schimbările adoptate de BOR erau doar „noi măsuri”, şi nu „noi măsuri pentru limitarea transmiterii virusului”, cel puţin în privinţa acestui ritual care a făcut obiect explicit al reglementărilor cuprinse în Ordonanţa militară nr. 2 (de altfel BOR evită folosirea sintagmei limitarea transmiterii virusului, câtă vreme a susţinut, în mod repetat, că prin oficierea slujbelor şi ritualurilor religioase nu poate fi transmis acest virus).

Este de observat că, mai întâi, BOR a anunţat că, prin excepţie faţă de celelalte persoane juridice din România, nu s-a conformat direct normelor de urgenţă impuse de ordonanţa militară, ci s-a consultat cu MAI. Dar nu numai că „s-a consultat”, a făcut tot cum a dorit. Adică nu a schimbat ceea ce era de schimbat în ritualul împărtăşirii (care, de fapt, trebuia suspendat în această perioadă). Faptul că a adăugat purtarea unor încălţări de unică folosinţă şi a impus spălarea pe mâini înainte şi după împărtăşire, nu atinge fondul criticilor aduse practicării acestui ritual: folosirea aceleiaşi linguriţe, a aceluiaşi vas şi a aceluiaşi prosop în interacţiunea cu mai multe persoane (adăugând sărutarea mâinii preotului de toţi membrii familiei – „noile măsuri” nu fac referire şi la purtarea mănuşilor). Practica rămâne neschimbată şi în ce priveşte împărtăşirea bolnavilor din spitale.  

Noile măsuri” ale BOR au fost transmise în data de 22.03.2020. Imediat, Ministerul Sănătăţii, prin Direcţia de Sănătate Publică Constanţa, a emis o decizie (7403/23.03.2020) prin care a solicitat Arhiepiscopiei Tomisului „să impună urgent interzicerea folosirii unei linguriţe pentru împărtăşitul mai multor persoane”. În continuare, în actul Direcţiei de Sănătate Publică se subliniază că „este important  ca pentru distribuirea/porţionarea împărtăşaniei recipientul să permită turnarea în linguriţă şi nu scufundarea acesteia în pocal, manoperă ce poate duce la contaminarea conţinutului cu risc pentru sănătatea persoanelor prin transmiterea unei boli infecţioase”. A fost a 3-a atenţionare publică a faptului că practicarea acestui ritual în această perioadă prezintă un risc cu grad crescut şi a doua dispoziţie de interzicere a oficierii ritualului altfel decât în condiţiile de siguranţă. Dispoziţia dată de Ministerul Sănătăţii prin DSP Constanţa este cu atât mai utilă în prevenirea transmiterii virusului Cov-19 şi în salvarea de vieţi omeneşti cu cât „noile măsuri” ale BOR privind ritualul de împărtăşire nu sunt suficiente pentru a preveni în mod util şi eficient transmiterea virusului. Amintesc că singura autoritate competentă să dispună măsuri privind siguranţa sănătăţii, în aplicarea ordonanţelor militare în această perioadă, este Institutul Naţional de Sănătate Publică, iar direcţiile de sănătate publică sunt instituţii aflate în relaţie de coordonare metodologică cu această autoritate.

Răspunsul Arhiepiscopiei Tomisului a venit imediat, printr-un comunicat în care anunţă că: „1. Adresa este tardivă şi fără scop, întrucât Ordonanţa militară a interzis accesul public al credincioşilor la slujbele bisericeşti; 2. Probabil, din exces de zel, funcţionarii DSP s-au grăbit să se acopere cu hârtii; 3. Reprezentanţii DSP ar fi trebuit să ştie că Arhiepiscopia Tomisului este parte integrantă a Patriarhiei Române, că ritualul religios oficiat în Arhiepiscopie se oficiază în întreaga Patriarhie Română, şi că Legea Cultelor permite BOR să îşi organizeze cultul potrivit propriilor norme canonice, factorul decizional fiind Sf. Sinod. Prin urmare, o eventuală discuţie asupra desfăşurării ritualului religios trebuie purtată de către autorităţi la nivelul Patriarhiei Române şi al Sf. Sinod”.

Reacţia Arhiepiscopiei Tomisului reprezintă o sfidare la adresa autorităţii civile, faptă cu atât mai gravă cu cât autoritatea în discuţie gestionează mijloacele şi metodele de combatere a transmiterii virusului Cov-19, fiind sancţionată ca infracţiune de zădărnicire a combaterii trasniterii bolilor infectocontagioase. 

Fiind sesizat cu referire la oficierea slujbelor şi ritualurilor religioase care expun oamenii riscului major de a fi infectaţi cu virusul Cov-19, domnul Raed Arafat, şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, într-o postare publică din 22.03.2020 a răspuns că: „Acolo unde nu se respectă regula trebuie anunţată Poliţia. Regulile sunt clare şi interzic categoric slujbele religioase în spaţiile închise, cum interzic categoric grupurile de mai mult de 3 persoane în spaţii deschise, ceea ce înseamnă că sunt interzise şi slujbele în spaţii deschise. Dacă nici acest lucru nu s-a înţeles, atunci sunaţi la Poliţie şi ştiu ei ce au de făcut.”  Reacţia publică a domnului Iulian Capsali a fost similară celei transmise de Arhiepsicopia Tomisului. Domnul Raed Arafat a fost asemănat cu Barabas (în opoziţie cu Isus), „pentru că a ameninţat creştinii cu Poliţia şi a cerut delaţiune. Să-i spună cineva lui Raed Arafat că tirania pe care o are în sânge nu poate să-i permită anularea Învierii Domnului cu Poliţia. Nu va putea aresta o ţară întreagă. Şi nici nu va putea să ne transforme pe toţi în turnători”.

În Grecia, mitropolitul Serafim de Kytria al Greciei a fost reţinut de Poliţie pentru că a încălcat restricţiile impuse de autorităţi cu privire la interzicerea oficializării slujbelor în biserici din cauza riscului de răspândire a pandemiei de COVID-19.

În acest context este clar că preoţii ortodocşi din România au fost cea mai expusă categorie de persoane la contaminarea cu virusul Cov-19. Persoane care, la rândul lor au putut contamina alte persoane, în număr mare, în condiţiile în care declararea pandemiei a coincis cu perioada sărbătorilor de Paşte. Pericolul contaminării este în continuare mare, în condiţiile în care preoţii vor merge în casele oamenilor, în această perioadă (este singura categorie de persoane care are acces în casele oamenilor, cu minime măsuri de precauţie pentru respectarea cărora autorităţile nu au reglementat măsuri de verificare – spre exemplu, pentru orice deplasare în afara casei este necesară completarea unei declaraţii pe propria răspundere, dar pentru chemarea preotului, în cazul persoanelor bolnave, nu este impusă prezentarea unei adeverinţe medicale).

De asemenea, sunt tot mai multe informaţii precum că preoţii, în special în zonele rurale, se implică, acum, după ce BOR  a refuzat cu obstinaţie – şi continuă să o facă! – să respecte regulile care instituie măsuri obligatorii pentru limitarea răspândirii virusului Cov-19, în acţiuni de volunrtariat prin care diverse alimente sau produse să ajungă în casele oamenilor, mai ales ale celor în vârstă, sau cu probleme specifice (inclusiv de sănătate). Cu atât mai mult, apelul privind testarea preoţilor îşi găseşte justificarea şi domniile lor ar trebui să fie primele persoane care să solicite această procedură.

Ieri a fost anunţat că 2 preoţi, doi diaconi, o femeie care vindea lumânări şi un cântăreţ, de la Biserica Sf. Dumitru, din Bucureşti, au fost contaminaţi cu virursul Cov-19, iar biserica a fost închisă. 

În finalul articolului aş adresa o întrebare, pe care am tot discutat-o cu prietenii/prietenele zilele acestea: preoţii care au oficiat ritualul împărtăşirii în această perioadă, au săvârşit acest ritual, în aceleaşi condiţii (după ce linguriţa cu alcool a fost introdusă în gurile altor oameni), şi pentru copiii, soţiile şi părinţii lor?