E drept. Chiar şi suporterii actualului  primar, admit că domnia sa nu prea este un om al dialogului, că are în sânge şi în gene vocaţia autoritarismului, că e foarte puţin dispus să ţină seama de opiniile contrare. Toate astea i se iartă fiindcă, spre deosebire de alţi edili, i se întâmplă să mai şi facă. Atrăgând mai mult ca alţii fonduri europene. Dar şi punându-le cetăţenilor nenumărate biruri. Şi uite astfel oraşul (mă rog, oraşul sau primarul?) are parte de o foarte bună imagine la nivel naţional.  Se spune chiar că Oradea ar fi unul dintre cele mai occidentalizate oraşe din România, dacă nu cumva deţinătorul locului întâi pe ţară.

 Este de domeniul evidenţei că dl. Bolojan este mai apreciat de cei  din alte oraşe decât de locuitorii municipiului pe care îl păstoreşte de nici nu mai ţin minte câte mandate. Că randamentul funcţonal al mitului Bolojan e mai ridicat dincolo de fruntariile oraşului. Este la fel de sigur că d-lui Bolojan îi sunt tare pe plac şi laudele, şi omagiile şi că îi e tare drag să audă refrenul „aşa e cum aţi spus dumneavoastră”.  E mai mult ca sigur că dl. Bolojan  are deja în buzunar  şi un următor mandat, indiferent în câte tururi se vor desfăşura viitoarele alegeri locale şi de câţi contracandidaţi va avea parte. Organizaţia judeţeană a PSD e slabă, udemeriştii sunt în pierdere de viteză, cei de la USR Bihor nu au depăşit etapa de băieţi simpatici.

Dl. Ilie Bolojan beneficiază şi de o bună imagine în presa naţională, aşa că nu e de mirare că, în urmă cu câteva luni, un gazetar cu exigenţa, ferocitate şi câteodată şi luciditatea d-lui Cristian Tudor Popescu a scris negru pe alb că primarul oraşului Oradea ar fi fost numai bun de prim-ministru.  Ceva mai neclar îmi e doar când a fost ultima oară dl. Popescu în Oradea, când a văzut-o de facto şi nu doar graţie imaginilor  din mult lăudata dar şi controversata Piaţă a Unirii care ilustrează de câteva ori pe zi buletinul meteo la Televiziunea Digi 24. Imagini care mie mi se pare că mint poporul cu televizorul.  În plus, tare aş vrea ca scriitorul şi gazetarul Cristian Tudor Popescu să nu se înşele aşa cum a făcut-o, de pildă, pe vremea când îi aducea elogii fostului primar al Timişoarei, dl. Gheorghe Ciuhandu,  astăzi client de bază al DNA. Tare mi-e teamă însă că dl. Popescu este predestinat să mai cadă o dată în greşeală.

În ceea ce mă priveşte, sunt mult mai rezervat decât dl. Popescu. Mai pe şleau spus mă nemulţumesc multe la primarul “nostru”. Îi reproşez autoritarismul invocat  mai sus, absenţa culturii dialogului, iluzia omniscienţei, faraonismul, tendinţele tot mai vizibile de mic Ceauşescu, faptul că în proiectele sale contează numai viitorul care, nu-i aşa?. pentru a fi luminos, frumos, grandios cere, pentru moment, un lung şir de sacrificii. Băneşti, morale, în privinţa confortului  zilnic al cetăţeanului plătitor de taxe şi impozite.

 D-lui Bolojan i se pare că cetăţenii din Oradea ar fi obligaţi să îşi suspende prezentul pe altarul viitorimii. Cam tot la felul cum li se părea şi comuniştilor. Orădenii sunt tot mereu chemaţi să accepte inconveniente cu nemiluita în numele ideii că într-o zi, nu prea se ştie bine când, va fi cu mult mai bine. Primarul Bolojan anunţă cu vizibilă mândrie că anul trecut au fost deschise 100 de şantiere ( dar la câte dintre acestea se lucrează astăzi, cum se spune, pe bune şi nu doar se mimează lucrul, câte au un bun raport utilitate/cost, câtor astfel de şantiere le-au expirat demult  termenele la care ar fi trebuit să fie deja închise?), şi că în anul ce tocmai a început se vor mai deschide alte 170. Primarul recunoaşte că oamenii locului vor avea de tras, că circulaţia publică în municipiu va deveni un coşmar (nu-i vorbă, coşmar a fost şi anul trecut) , mai admite şi că ar fi soluţii ca totul să fie niţeluş mai suportabil. Numai că ele costă şi dl. Bolojan este din principiu tare grijuliu cu banul public. Aşa se face că nu este iluminată aşa cum se cuvine nici măcar Piaţa Unirii, perla coroanei bolojeniene,  că accesul în clădirea Teatrului presupune abilităţi de sportiv de performanţă, că spre a se mima rezolvarea problemei de acolo au fost făcute două cvasi- trotuare de mântuială, evident neterminate, care te lasă să bănuieşti că primarul şi oamenii din subordine vor să îi vadă pe orădeni pacienţi  ai secţiilor de Ortopedie (dar ce contează de vreme ce pe dl. primar nu l-am văzut aproape niciodată la vreun spectacol, dumnealui neavând apetit decât pentru concertele din Piaţă), că transportul în comun este unul dintre cele mai proaste din ţară. Adică avem tramvaie mici, neîncăpătoare, mai toate second hand şi care se lasă îndelung aşteptate şi aceasta tot datorită indicaţiilor preţioase date în urmă cu vreo doi ani  tot de dl. Ilie Bolojan când şi-a decontat asupra orădenilor supărarea că vatmanii au făcut o grevă ilegală. Logic, nu?

Credeţi cumva că toate acestea ca şi multe altele nu i-ar fi cunoscute primarului municipiului Oradea? Nici vorbă! Dl. Bolojan nu este Gabriela Firea care a negat poluarea Bucureştiului şi când, în fine, a acceptat-o le-a spus bucureştenilor că, dacă nu le convine, sunt liberi să ia drumul Iaşilor, Aceasta când mult mai bine ar fi ca doamna primăriţă generală a Capitalei să se întoarcă la Bacău şi la toate dandanalele sale, Domnul Bolojan  ştie toate impedimentele ca pe propriile buzunare.  La o adică le şi admite. Însă puţin îi pasă. Dă  invariabil acelaşi răspuns. Pentru moment, aceasta e situaţia, viitorul e însă luminos. Aşa cum ar fi urmat să fie şi în comunism.  Şi nu ştiu cum se face, dar eu, auzindu-l vorbind pe dl. Ilie Bolojan, mi-l amintesc pe repauzatul Nicolae Ceauşescu care, la un moment, îşi sfătuia supuşii că antidotul frigului din case este recursul la celebra haină în plus.  

Greşesc? Sunt oare e nedrept cu dl. Bolojan?