"Jignirile lui Băsescu mă aduc în politică"

Foarte aproape de o candidatură din partea PNL pentru un mandat de senator, Florin Călinescu dezvăluie că eticheta "defunct" pe care i-a lipit-o preşedintele Băsescu este "motorul" posibilei

Foarte aproape de o candidatură din partea PNL pentru un mandat de senator, Florin Călinescu dezvăluie că eticheta "defunct" pe care i-a lipit-o preşedintele Băsescu este "motorul" posibilei sale implicări în politică.

Cel care a cunoscut consacrarea la PRO TV, prin emisiunea "Chestiunea zilei", îl atacă dur pe şeful statului. "Băsescu nu are limite la jigniri atunci când merge cu avionul şi ia la bord", afirmă Călinescu în interviul "La masa Adevărului". El spune că a avut "relaţii calde şi tovărăşeşti" cu Traian Băsescu şi că îl vizita, la ore târzii din noapte, la cabinetul său din Ministerul Transporturilor.

Florin Călinescu a mai declarat că a primit numeroase oferte de a candida pentru Parlament, începând cu anul 2000, de la toate partidele, inclusiv de la UDMR.

Vedetă a serialului de satiră politică "Anticamera", în care joacă rolul preşedintelui "Boerescu", Florin Călinescu îşi asumă faptul că, de-a lungul timpului, a deranjat multă lume cu ironiile sale, "de la Iliescu şi Constantinescu până la Băsescu".

Regizorul şi actorul Florin Călinescu spune că posibila sa intare în politică este determinată de jignirea pe care i-a adus-o preşedintele României, care l-a etichetat "defunct"

Partidele româneşti au şi oameni pricepuţi dar care nu ştiu să comunice cu electoratul, crede Florin Călinescu, cel care la mijlocul anilor `90 deranja multă lume influentă prin pamfletele sale televizate.

Supărat că preşedintele Traian Băsescu i-a lipit eticheta "defunct", ca urmare a serialului de comedie "Anticamera", în care şeful statului era ironizat, Călinescu este foarte aproape de a-şi anunţa oficial candidatura din partea PNL pentru un mandat de senator.

El a declarat "La masa Adevărului" că mulţi dintre aleşii noştri nu au simţul umorului, rămânând tributari mentalităţii de dinainte de `89, atunci când orice glumă la adresa autorităţilor putea fi pedepsită.

CARTE DE VIZITĂ

• S-a născut la 29 aprilie 1956, la Timişoara.
• Este regizor şi actor, director al Teatrului Mic.
• A realizat emisiuni de televiziune de succes.
• A cunoscut consacrarea prin "Chestiunea zilei" de la PRO TV.
• Este susţinător înfocat al echipei Poli Timişoara.

"Jignirea pe care mi-a adus-o cetăţeanul Băsescu e, dacă vreţi, motorul demersului meu de a mă gândi serios să intru în politică. Traian nu are limite la jigniri atunci când merge cu avionul şi ia la bord, cum se spune."

"Nu pot să mă duc la un partid unde liderul taie şi spânzură şi nu pot să mă duc la un partid în care ciocanul este la Iliescu şi secerea nu e la Geoană"

- Adevărul: Ce v-a determinat să intraţi în politică?

- Florin Călinescu: La data la care vorbim, încă nu am intrat în politică în mod instituţionalizat. Nu mi se pare o aşa de mare săritură, întrucât cred cu toată tăria în acel principiu enunţat de greci - orice fiinţă cu preocupări sociale, la un moment dat, poate să se intereseze de aşa ceva. Nu ai cum altfel. Ori stai şi meditezi zen, ori dacă trăieşti în mijlocul unei societăţi şi vezi că lucrurile nu merg pe gustul tău trebuie să te arunci înăuntru. Nu există altă cale. Dacă tot stai pe margine şi comentezi entuziast sau ironic, apatic sau învolburat, nu schimbi nimic.

- Nu credeţi că un serial de televiziune poate avea un impact mai mare în rândul cetăţenilor cu drept de vot decât implicarea în politică?

- Un impact spiritual... Unii se pot bucura, alţii se pot întrista. În frunte cu Băsescu şi acoliţii lui blonzi - sau blonde - care nu au înghiţit prea bine acest serial. Jignirea pe care mi-a adus-o cetăţeanul Băsescu e, dacă vreţi, motorul demersului meu de a mă gândi serios să intru în politică.

Traian nu are limite la jigniri atunci când merge cu avionul şi ia la bord, cum se spune. Evaluându-mă, am constatat că sunt orice, mai gras, mai cocoşat, mai ipohondru, dar nu sunt defunct. Pentru ca Băsescu să înţeleagă acest lucru trebuie să vorbeşti pe limba lui. Unde? În politică.

Atâta timp cât aş sta în entertainment sau în mass-media nu ar conta pentru el. Probabil dacă o să-i arate cineva această discuţie a noastră, o să aibă încă un comentariu jignitor şi ironic la adresa mea. Dar cel puţin mă voi strădui să-i arăt că sunt viu.

- Se pare că l-a afectat foarte tare pe preşedinte faptul că l-aţi ironizat.

- L-a durut foarte tare. Până acum politicienii din România, mai ales la vârf, fiind lipsiţi de cultură, sunt lipsiţi şi de simţul umorului. Vă daţi seama ce ar trebui să facă Bill Clinton, George Bush sau Sarkozy, sau Berlusconi, sau Jacques Chirac, care generează kilometri de pelicule, de ziare, de glume?!

La noi, politicienii care ies dintr-un anonimat civil ca să intre într-un anonimat politic devin foarte scorţoşi şi rigizi. Și asta pentru că sugând ani de zile la ţâţa Securităţii şi a Partidului Comunist au rămas tributari mentalităţii că acest lucru se poate pedepsi.

- De când vă ştiţi cu Traian Băsescu?

- Cu Traian Băsescu mă ştiu de când s-a înfiinţat PRO TV.

- Aţi avut relaţii amicale?

- Dese şi strânse. Și calde, şi tovărăşeşti.

- Aţi ieşit la şpriţ împreună?

- Nu am ieşit la şpriţ împreună, dar îl mai vizitam la Ministerul Transporturilor. Nu în acest scop...

- Lucrurile mai "degenerau"?

- Nu degenerau. Nu-mi place cuvântul ăsta. Eu sunt un om corect. Poate un 50 de grame, acolo... După orele de program, era unu noaptea. Și dumneavoastră m-aţi invitat la o cafea. Probabil dacă vă cer acum o vodcă mică se rezolvă. Deci nu era vorba de beţii. Dar erau contacte dese, mai ales în perioada în care el creştea şi era în ascensiune.

- Ce s-a întâmplat de s-au răcit relaţiile?

- Chiar şi când a fost primar şi eu director la teatru am fost în relaţii bune. Pe mine nu mă doare chestia asta. Nu avem un contract, o îndatorire. Dar cum poate să renunţe la Adriana Săftoiu care i-a cărat geanta, i-a aranjat freza, i-a pregătit cuvântările? Aici îl puteţi citi pe Traian Băsescu.

- Cum explicaţi victoria lui Traian Băsescu din 2004?

- Victoria lui Băsescu din 2004 este victoria asupra lui Adrian Năstase şi a PSD. Chiar dacă a fost confirmat la referendum, ar trebui să-şi pună un mare semn de întrebare.

Sunt aceleaşi 5 milioane de oameni care l-au votat. Obişnuiesc să spun un lucru: Traian Băsescu este preşedintele României, dar nu al tuturor românilor. Este votat de mai puţin de o treime din masa alegătorilor. Deci este o victorie asupra lui Năstase şi a PSD.

"PSD greşeşte cultivându-l pe Iliescu"

- Credeţi că actualul preşedinte va mai câştiga un mandat?

- Mai mult ca sigur, dacă va candida tot împotriva PSD şi a unui candidat de la PSD. Acest partid face o greşeală fundamentală, după părerea mea, prin faptul că îl cultivă în continuare pe Ion Iliescu. Și pe încă nişte liderii de pe acolo. În acelaşi timp, PSD nu produce un candidat credibil, opozabil lui Băsescu.

- De ce v-aţi orientat către liberali?

- Când începi să te gândeşti la un astfel de demers, te gândeşti să-ţi faci partid, să vezi care sunt implicaţiile, timpul necesar pentru aşa ceva, fondurile şi atunci te uiţi către piaţă. Făcând aici remarca simplă că toate partidele de pe piaţă mi-au făcut propuneri de a merge la parlamentare cu ele. Nu numai în această legislatură. Și în 2000, şi în 2004. Și UDMR-ul şi PNG-ul.

- Cum şi-au motivat udemeriştii interesul pentru dumneavoastră?

- Sunt un om interesant, din punct de vedere al gramaticii şi al limbii, şi al democraţiei. Nu trebuie să fii neapărat de etnie maghiară. Sunt din Timişoara, ştiu ungureşte şi am prieteni acolo în UDMR. Deci eu am prieteni peste tot. Nu am cochetat cu niciun partid. Nu am candidat. Mă va amuza sper, până la un punct, dacă intru în politică, ceea ce se va bălăcări în legătură cu persoana mea. Dar nu cred că se pot inventa prea multe, deşi vreo şapte, opt ani am deranjat destul de multă lume.

- Pe cine?

- Pe toţi. De la Iliescu şi Constantinescu până la Băsescu, autorităţi, tot ce doriţi dumneavoastră.

"Dacă ţiganii s-ar lua în serios ar depăşi procentul UDMR şi am avea o Uniune Democrată a Țiganilor din România cu vreo 15 la sută"

- De ce credeţi că oamenii politici au o atitudine ostilă faţă de media?

- Pentru că e cu ochii pe ei, iar umorul e cel mai mare duşman al lor. Preferă să-i scuipi, să-i loveşti cu un băţ decât să faci mişto de ei pe limba lor. Adică din marinari sau ingineri la ape, sau profesori de geologie ajung mai presus de Dumnezeu, de Iisus: "Cum adică te legi de mine, de trecutul meu?!".

Evaluând grupurile politice din România, mi-am dat seama că PSD are o identitate comunistă în continuare, PD nu are nicio identitate sau are identitatea lui Băsescu, şi aici includ repede şi PNG şi PRM, care dacă dispar liderii lor intră în disoluţie în termen de 24 de ore. Aceste partide trăiesc doar datorită liderilor respectivi.

UDMR trăieşte atât timp cât există un grup etnic maghiar organizat în România, dar care dacă va emigra sau se va întâmpla ceva cu el şi pragul electoral se va ridica, nu mai există. Susţin în continuare că dacă ţiganii s-ar lua în serios ar depăşi procentul UDMR şi am avea o Uniune Democrată a Țiganilor din România cu vreo 15 la sută.

- E bine sau e rău că avem un asemenea procent de rromi?

- Asta este.

- Italienii zic că e rău şi plâng pe umărul Europei...

- Țiganii sunt la toate popoarele meridionale - Spania, Italia, România. Ei nu suportă frigul. În Italia cred că sunt între 7 şi 10 la sută ţigani. Țiganii care sunt inteligenţi şi fac carte nu mai declară la recensământ că sunt ţigani. Nu au tipul de educaţie şi de orgoliu al ungurilor, armenilor sau polonezilor. Revenind la întrebarea iniţială, am constatat că singurul partid care are o identitate, care nu stă în lideri, este PNL. Că azi e Tăriceanu, că mâine nu e Tăriceanu, e o chestiune conjuncturală.

Partidul Naţional Liberal a trecut de şocul PNȚCD-ului şi va rezista. Și am zis: iată un partid care nu stă în liderul lui. Decât statutar. Nu dispare. Nu pot să mă duc la un partid unde liderul taie şi spânzură şi nu pot să mă duc la un partid în care ciocanul este la Iliescu şi secerea nu e la Geoană.

- Se pare că sunteţi pe poziţii ireconciliabile cu Ion Iliescu...

- Domnia sa a fost frecvent şi constant îndoctrinat să nu înghită umorul şi entertainmentul. De parcă ne-a lăsat ceva important, în afară de nişte tineri morţi la Revoluţie şi de nişte mineri care ne-au zăpăcit în bătaie. Nu depistez nimic important făcut de fostul preşedinte al României.

Nici că poate să facă ceva constituţional şi nici că are cineva interes de 20 de ani să facă ceva în România. Dacă intru în politică să nu credeţi că mă voi pricepe la toate. Eu am să urlu toată ziua pentru autostrăzi. Și dacă văd că nu se mişcă ceva într-un timp oarecare plec. Ce să fac? Nu se poate, nu se poate!

- Asta vă deranjează cel mai mult în România, lipsa infrastructurii rutiere?

- Este absolut o ruşine şi o crimă să mai ţii nişte pancarte cu "E 70", cu "E nu-ştiu-care", când ele sunt nişte biete drumuri săteşti. Este inadmisibil ca în Europa în care ai vrut să intri - pentru că eu nu am vrut decât în urma unui referendum - să mergi pe un drum cu căruţe, cu biciclete, cu cai, cu măgari, cu TIR-uri. Dacă în Germania, Belgia, Olanda, unde sunt autostrăzi, sunt 3-4 morţi la mia de locuitori, la noi sunt sute.

- De ce credeţi că ne-am pripit intrând în UE?

- Ne-am pripit pentru că se întâmplă exact ce mă aşteptam să se întâmple. Acum Europa e cu reproşurile: "Aia nu înţelegeţi, aia nu faceţi!". Nici ei nu aveau prea mult de ales. Pentru că Europa încă stă la mâna americanilor. E limpede: li s-a spus, nu aveau niciun chef să bage România şi Bulgaria. E clar că suntem la zece ture de stadion în spate. Dar atât timp cât americanii nu au găsit altă soluţie decât să stea cu ochii pe ce se întâmplă pe aici...

- Deci în afară de poziţia geostrategică nu întrevedeţi niciun motiv pentru care am fost primiţi în rândul democraţiilor euroatlantice...

- Este o ieşire importantă pentru NATO într-un loc unde pot fi foarte aproape de zona arabă şi Israel. Nu din cauza Rusiei am fost primiţi.

"Și pe scenă am luat roşii în cap"

- Credeţi că impactul dumneavoastră în rândurile electoratului se va rezuma la notorietate sau cetăţeanii vor avea în vedere cu totul alte aspecte?

- Cred că oamenii care vor vedea numele meu pe un buletin de vot trebuie să constate un lucru: că sunt legat foarte mult de public. O mare parte din publicul meu mi-a spus: "De ce nu te bagi în politică?". Pentru că eu nu i-am făcut numai să râdă. Ani de zile am făcut lucruri care au demonstrat publicului că gândesc, că am nişte opinii corecte, că vorbesc pe limba lor.

Nu înţeleg ironia unor jurnalişti sau a unor politicieni, care vorbesc despre implicarea în politică a actorului Florin Călinescu. Dar de ce nu spun şi "regizorul Florin Călinescu"? De ce nu spun "psihologul Florin Călinescu". Spun "actorul", de parcă e o meserie de doi lei. În parlament nu a murit nimeni în timpul serviciului. Pe scenă se mai moare. E o meserie cu care nu te joci.

A fi actor înseamnă după părerea mea a fi destul de dotat. Să înveţi nişte roluri. Să te transpui. Să înţelegi psihologia asta. Îţi trebuie destul de multă glagorie în cap. Ca să devii şi regizor îţi trebuie şi mai mult. Nu mă identific cu ironia asta.

Cred că pot să mă situez într-o zonă de care cetăţeanul are nevoie - comunicarea. În fiecare partid, şi mă refer aici în mod special la PNL, există oameni care gândesc lucrurile foarte bine, dar nu ştiu să le comunice. Și comunicarea este vitală. Nu mă veţi găsi pe mine elaborând bugetul României sau nu ştiu ce strategii diplomatice.

- De ce credeţi că oamenii şi-au pierdut atât de mult încrederea în politicieni?

- Păi dacă în 20 de ani nu s-a schimbat nimeni!? Voi suporta această ironie a unora. Sigur că va fi asmuţită o parte din presă şi din public, fanii PSD, fanii PNG, fanii PDL, sigur mă vor ataca, dar asta este situaţia, ştiu unde mă bag. Și pe scenă am luat roşii în cap.

- Aţi spus de mai multe ori că veţi fi atacat, aveţi semnale în acest sens?

- Păi normal. Și pe vremea când făceam "Chestiunea zilei", dacă îl ironizam pe Ion Iliescu se găseau nişte babe să scrie nişte mesaje. Nu cred în unanimitate.

- Vă deranjează criticile?

- Nu mă deranjează. Mă uimeşte scrisul la comandă. Și scrisul prost! Dacă s-ar scrie frumos la comandă, aş aplauda. Mă deranjează faptul când cineva scrie la comandă şi prost. Dacă în România a face politică înseamnă doar să fii inginer la ape, marinar sau geolog atunci se pare că este un domeniu foarte restrictiv.

Dacă voi ajunge în Parlamentul României voi putea să mă înfrunt cu alţi distinşi politicieni printr-un instrument mult mai de temut, cum spunea Cicero, oratoria.

Dacă colegii mei îmi vor da şi date ştiinţifice, cu atât mai bine. Pe mine nu mă interesează să intru în politică să le arăt colegilor parlamentari ce deştept sunt eu sau fanilor PDL, PRM sau PNG că ei sunt proşti. E o atitudine care în România se practică mai mult decât în alte ţări.

- Vi se pare viabilă soluţia uninominalului pentru reformarea clasei politice?

- E mult mai bună decât votul pe liste, dar se spune că vor intra în Parlament numai fotbalişti şi cântăreţi. De unde trag ei concluzia asta? Confundă notorietatea cu uninominalul. Vor veni, cu siguranţă, şi ingineri, şi arhitecţi.

- Dacă nu veţi obţine mandatul de senator, veţi mai rămâne în politică?

- Nu mă interesează în mod special să fiu într-o funcţie. Mă interesează să comunic ideile acelui partid pe care îl reprezint. Dacă voi fi sau nu senator, asta mă va pune pe gânduri sau mă va onora. Dar nu înseamnă că dacă nu voi câştiga un mandat de senator, a doua zi plec din partid.

- Veţi continua emisiunile de televiziune?

- Emisiunile le voi continua, dar de pe baricada cealaltă. Pentru că nu-mi dă voie legea să mai moderez emisiuni. Dar nu mă opreşte nimeni să fiu invitat. Am fost de partea asta a mesei, acum voi fi de partea cealaltă. Iar ca actor nu mă opreşte nimeni să joc în filme.

- Veţi urca pe scenă în continuare?

- Ce legătură are cu politica? Și Nicolaescu a făcut filme în continuare. Actoria nu ţi-o ia politica.

- Care sunt cele trei probleme pe care le-aţi identificat în ceea ce priveşte clasa politică românească?

- Prima este această mare defecţiune a votului pe liste. Doi - incapacitatea de a comunica cu populaţia. Trei - nepunerea în practică sau demararea cu foarte mare lentoare a proiectelor asumate.

- De ce credeţi că în aproape 20 de ani clasa politică s-a degradat constant?

- Pentru că până acum nu s-a preocupat nimeni cu adevărat să realizeze pachetul de lucruri făgăduite. Cu excepţia mandatului 2000-2004 când PSD a avut câteva tentative în acest sens. Dacă vreţi putem măsura vreo 100 de kilometri de şosea.

A tăiat Mitrea o panglică... Cam asta rămâne în memoria populaţiei. Necomunicând corect niciun partid, populaţia nu a înţeles că pentru a face treabă trebuie să-i dai unui partid şi majoritatea parlamentară. Asta cu preşedintele contează mai puţin. Atât timp cât niciun partid nu a trecut de 51 la sută în Parlament, e mai greu. Un singur partid la guvernare e mai eficient decât o coaliţie.

- Cum vi se pare presa actuală faţă de aceea din anii '90?

- Aşa cum moş Gutenberg a creat o revoluţie, aşa şi Bill Gates ne mută creierele în altă parte. Am doi copii, mediu spre sus de inteligenţi, şi nu au deschis în viaţa lor un ziar, dar le citesc pe internet. De când se trezesc până când se culcă ei nu mai pot comunica, nu mai pot respira, nu mai pot percepe lumea decât prin computer. Asta occidentalul o simte primul. Probabil într-un timp destul de scurt, foşnetul hârtiei va dispărea.

- Credeţi că va dispărea presa în format clasic?

- Da. Orice om care-şi cumpără un computer, de ce s-ar mai duce pe viscol să-şi ia ziarul, când poate să-l citească on-line. Ziarele care au ediţii on-line au înţeles că trebuie să se despartă încet-încet de hârtie. S-ar putea şi redacţia să dispară. Vei sta acasă să faci materialul şi să îl paginezi. Știu ce înseamnă - deja 85% din treabă voi o faceţi electronic. Eu încă scriu cu stiloul şi n-am e-mail.

- Aţi refuzat să învăţaţi să folosiţi computer-ul?

- Nu, n-am refuzat, dar eu gândesc foarte repede şi prefer să scriu cu mâna, pentru că scriu aproape în ritmul gândirii. Mai e o porcărie îngrozitoare... Am scris odată nişte pagini la computer şi n-am ştiut că trebuie să dau "save" şi s-a dus toată treaba când am apăsat greşit, iar altă dată s-a luat curentul.

"În momentul în care din neica nimeni apeşi pe buton, vine Nuţi, poţi s-o pipăi, îţi dă o cafea, eşti terminat, eşti pierdut ca politician"

- În '96 aveaţi multă putere prin prisma notorietăţii. Aţi spus că anumiţi politiceni, în momentul în care ajung în vârf, îşi pierd uzul raţiunii. Nu aţi încercat să-i înţelegeţi din postura omului care a avut mult mai multă notorietate şi putere decât ei într-un anumit moment?

- Asta se întâmplă când eşti un om slab, şi vezi prin asta un capăt de linie. În momentul în care eşti un om slab, un om lipsit de umor şi pleci de la ţară rupt în fund şi ajungi senator, deputat sau ministru, şi asta ţi se pare suprema ipostază, eşti dus.

În momentul în care din neica nimeni apeşi pe buton, vine Nuţi, poţi s-o pipăi, îţi dă o cafea, eşti terminat, eşti pierdut. Eu până la vârsta asta, credeţi-mă, am cunoscut şi puterea, şi gloria, şi faima, şi banii, şi femeile. Mă duc în Parlament să ce? Să-mi trag amante sau să fac bani? Eu am opt maşini. Credeţi-mă că stau prin garaj. Mi le-am luat din diverse motive.

- Deci problemele financiare vi le-aţi rezolvat...

- Aşa se face politică, după părerea mea. Familia Kennedy era o familie bogată, familia Clinton la fel. Nimeni n-a intrat în politică rupt în fund. În politică intri cu avere.

- Dar în anii '90 nu erau averi...

- Când eşti inginer la ape, profesor la Geologie şi marinar, e greu... De asta apar şi suspiciuni. De aceea preferă să rămănă la nivelul preşedinţiei, cu purtătoarea de cuvânt, cu trei promovări pe la justiţie, doctoriţă personală. E greu când eşti profesor şi te iau ăia că te dai la... Până şi Bill Clinton nu a putut rezista, şi Sarkozy... Și ăstalalt s-o fi săturat de gonflabile pe vapor şi atunci a procedat simplu: "Ce vrei?". "Vreau să-mi dai şi mine o parcare şi închide uşa".

- Credeţi că mediul nostru politic e format numai din oameni coruptibili?

- Da, pentru că toţi în '90 erau sărăcuţi, toţi în '90 nu punctau la femei, toţi în '90 nu ştiau ce-i aia icră negră. Poate Adrian Năstase să fi ştiut, venind dintr-o familie... Dar pe urmă intervine lăcomia, nu te poţi opri, ca la droguri - mai vrei un tablou, mai vrei o căprioară, mai vrei un mistreţ.

- În cât timp credeţi că ne vom schimba mentalitatea aceasta?

- Coposu a spus o chestie în care cred foarte tare - în principiu trebuie să treacă toţi atâţia ani cât a stat şi comunismul şi să dispară toţi cei care au dat cu satârul, copiii lor şi cei născuţi în 1990. Deci vorbim despre 50 de ani. Probabil cei născuţi în anii '90 vor schimba ceva. Nici măcar cei născuţi în '89, pentru că acel Crăciun o să ne urmărească mult. Eu fiind superstiţios, cred că o să ne urmărească mult ca zi spirituală.

"Bucureştiul numai cu dinamită şi napalm poate să se îndrepte"

- De ce candidaţi la Piteşti şi nu la Timişoara?

- Sunt cele două locuri posibile... La Piteşti cred că implicarea şi prestaţia mea sunt mai necesare decât în judeţul Timiş, unde lucrurile din punct de vedere al partidului sunt mai puse la punct. Altfel, părinţii mei, bunicii mei, unchii, verişorii, morţii, răniţii, îngropaţii, toţii se află la Piteşti. Chiar mi-am făcut şi o căsuţă acolo. S-a pus problema şi la Bucureşti, dar am zis: ok, sunt bucureştean de atâţia ani, însă la Bucureşti dacă încerci să faci ceva trebuie să te duci la primărie.

- Ce părerea aveţi despre Sorin Oprescu?

- O părere foarte bună ca manager. Eu cred că a reuşit să facă dintr-un spital părăginit un spital civilizat. Asta arată un gospodar priceput.

- Mulţi nu-i dau nicio şansă pentru că nu are susţinere în Consiliu...

- La Primăria Capitalei lucrurile decurg altfel, în funcţie de interese. Să nu credeţi că lucrurile nu se aranjează şi acolo: "Autobuzele le luaţi voi, bordurile le luaţi voi". Se mai ceartă de ochii lumii, dar până la urmă se înţeleg.

Bucureştiul are însă o altă problemă: este un oraş prost făcut şi cred că numai cu dinamită şi napalm poate să se îndrepte. N-ai cum altfel! E un oraş medieval, dar nu de tip austro-ungar. Este un oraş medieval fanariot, turcesc în care uliţele erau întortocheate şi asta se vede. L-am înjurat pe nea Nicu toată viaţă şi acum singurul bulevard civilizat e bulevardul Socialismului. Pe unde să circuli? Că, teoretic, tot ce e între Magheru şi Calea Victoriei ar trebui dărâmat.

Pe Calea Victoriei era drum de caleşti şi la Piaţa Victoriei era marginea Bucureştiului. Fiecare şi-a făcut casă cum a vrut. Pe unde s-o iei, pe unde să lărgeşti. Cum ai trecut de Turnu Severin încolo, ai să vezi influenţa imperiului - de la o casă la alta sunt 300 de metri. Trece şoseaua şi e pământ mult până la casă. Aici în Regat casele sunt lipite de marginea şoselei. De la Severin încolo poţi să faci autostradă cu 12 benzi printre case.

- Era alt context istoric, nu poate fi acuzat nimeni de asta.

- Până la urmă şi la Moscova sunt nişte bulevarde de nu vezi casa de pe marginea cealaltă.

- Moscova e un oraş construit relativ recent.

- Modelul lor era Parisul. Cosmopolitismul rus a fost foarte funcţional. Fiind nişte sălbatici au zic să copieze, şi s-au dus repede la Paris că copieze măcar modă, parfumuri şi arhitectură. În Sank Petersburg şi în Moscova se simte că au făcut clădirile cu arhitecţi occidentali.

"Teatrul se adaptează la ce se întâmplă pe piaţă"

- În ce stadiu se află teatrul românesc la ora actuală?

- Teatrul românesc nu stă nici mai bine nici mai rău decât teatrul de acum o mie de ani sau de acum 25 de ani. Teatrul este şi el un organism viu, ca şi presa, şi se adaptează la ceea ce se întâmplă pe piaţă. Va rezista, asta este important. Nici televiziunea nu va dizolva teatrul după cum oricâte DVD-uri ai duce acasă vizionarea unui film pe un ecran mare îţi dă altă emoţie.

- Se poate vorbi despre un reviriment la nivelul teatrului?

- Teatrul nu poate fi discutat la nivel global pentru că el ţine de creatori. Fenomenul va rezista, dar el este foarte dependent de nişte făcători de teatru şi atunci el poate să mai crească, să mai descrească. Într-o epocă poate să apară un grup mai mare ca Ciulei, Penciulescu, Pintilie şi atunci teatrul se caută chiar în comunism, după care poate să fie o masă mai mică de regizori, de creatori de teatru şi atunci el se regrupează, dar ajunge la un nucleu care nu poate să fie distrus niciodată. Întotdeauna va fi măcar un regizor care să creeze o emoţie pe piaţa teatrală.

- E în declin cinematografia?

- Nu, ca şi teatrul, cinematograful nu va fi niciodată în declin. Se fac mii de proiecţii, unele pierd bani, altele recuperează, studioul câştigă. Ceea ce este puţin straniu pentru mine este că filmul de astăzi a fost penetrat foarte tare de electronică şi de studio, de lucruri de genul ăsta care fac să nu fie atât de necesară măiestria unui actor. Astăzi, dacă şapte roboţei aleargă în "Războiul stelelor" şi se ciocnesc cu artificiile alea, copiii spun că "e cool, e tare de tot".

- De ce aţi simţit nevoia să vă implicaţi în fotbal?

- Sunt legat profund de populaţie, de oameni. Tot ceea ce creează emoţia unui grup de oameni pe mine mă atrage. Fotbalul este şi el o formă de spectacol, mai barbară, mai primară, dar atât timp cât scoate milioane de oameni din case n-ai cum să nu-l bagi în seamă. Și din motive gregare: îmi place să mă defulez şi eu urlând, luându-le familiile la întrebări, pentru că asta este situaţia. Partea urâtă este că fotbalul este un domeniu foarte murdar.

- Englezii spun că fotbalul este un sport de gentlemani practicat de golani. Golănismul din fotbal atinge aceleaşi cote ca în politica românească?

- Întrece politica. Nici transferul oamenilor de fotbal în politică nu mai poate fi ignorat. Credeţi că Berlusconi ar fi ajuns cunoscut şi eligibil doar pentru că avea televiziuni? A ajuns datorită lui Milan. Fotbalul e un domeniu în care te faci cunoscut foarte repede.

Cel mai redutabil adversar

"Sunt un om total lipsit de duşmănii şi de sentimentele de ranchiună şi de răzbunare. Îţi trebuie timp să te ocupi cu asta, trebuie să fii organizat, să urmăreşti tot timpul ce a mai făcut duşmanul sau adversarul tău. E o prostie, e pierdere de timp. Eu am preferat în viaţă să-mi obţin lucrurile dorite prin propria mea prestaţie, nu prin relaţii, nu prin demolare sau prin intrigi şi răzbunări. Din acest motiv aş spune că răutatea este duşmanul meu cel mai mare pentru că prostiei n-ai ce să-i faci. Omul care e prost nu ştie că e prost, dar omul care-i rău ştie că e rău."

"Răutatea este duşmanul meu cel mai mare pentru că prostiei n-ai ce să-i faci. Omul care e prost nu ştie că e prost, dar omul care-i rău ştie că e rău."

Oamenii "din umbră"

"Oamenii mei "din umbră"? Familia şi câteva milioane de români. Colegii de la "TV Mania" m-au inclus între oamenii care au schimbat faţa televiziunii. Eu nu puteam să schimb faţa televiziunii dacă nu se uitau la mine milioane de români. Asta este limpede şi televiziunea e un domeniu foarte democratic. Nu le-a dat nimeni niciun ordin să se uite la emisiune. Telecomanda este cel mai dur simbol al libertăţii şi democraţiei în media. În anii mei de glorie, milioane de români n-au fost obligaţi să se uite la mine."

"Nu puteam să schimb faţa televiziunii dacă nu se uitau la mine milioane de români"

AMINTIRI

"Am căutat un domeniu pentru care nu trebuia să tocesc"

"Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat o viaţă bogată, şi cu bucurii, şi cu necazuri. Sunt foarte multe situaţii de viaţă care mă menţin şi mă alimentează la nivelul amintirilor.

Dacă mă gândesc la studenţie, ar trebui să vă povestesc vreo 8-10 ani. Există foarte multe lucruri năstruşnice pe care le-am făcut. Am urât întotdeauna în copilărie când veneam din vacanţă şi profesoara ne cerea: "Spuneţi cea mai frumoasă zi din vacanţă". Toată vacanţa a fost frumoasă! Repet, până acum viaţa de la Dumnezeu a fost pentru mine foarte, foarte, foarte bogată şi, din păcate, cu nişte încercări destul de grele."

"Actorii nu sunt întotdeauna buni"

"Am ales actoria cam prin clasa a VIII-a, a IX-a, când căutam cu disperare un domeniu pentru care nu trebuia neapărat să tocesc. Lucrul acesta mă îngrozea şi atunci întâmplarea a făcut să am nişte prieteni care se duceau la un cerc de teatru.

M-am dus odată şi când am văzut ce lume e, cu oameni sensibili, am zis: "Câtă matematică, chimie, fizică trebuie să învăţ?". "Deloc", mi s-a spus. "Dar latină, desen tehnic, anatomie, zoologie". "Nu. Ai nevoie de literatură, istorie universală şi talent". Și am zis să încerc.

Erau sute de actori care-mi plăceau, de la Chaplin până la Amza Pelea, de la Dinică până la Nicholson, de la De Niro până la Jonny Deep. Actorii nu sunt întotdeauna buni, pentru că au şi rateuri. Vorba lui Andrei Șerban despre o montare a lui: "A fost un răsunător insucces de care sunt mândru şi acum". Eu l-am văzut şi pe De Niro în lucruri mai slabe, şi pe Hopkins. Nu există o continuitate neapărat."

"Erau sute de actori care-mi plăceau, de la Chaplin până la Amza Pelea, de la Dinică până la Nicholson, de la De Niro până la Jonny Deep."