Dolarul "comunist" - o amintire

Pentru Romania comunista, dolarul a fost un reper al bunastarii. Norocosii care, mai ales in ultima parte a anilor '80, reuseau sa puna mana pe ceva valuta (fara sa-i ia Militia la intrebari) dadeau

Pentru Romania comunista, dolarul a fost un reper al bunastarii. Norocosii care, mai ales in ultima parte a anilor '80, reuseau sa puna mana pe ceva valuta (fara sa-i ia Militia la intrebari) dadeau fuga la "shop" sa-si cumpere de la ciocolata pana la un casetofon strain pe care nu le puteau lua cu lei din "comert". Insa in special dolarul si marca germana au castigat increderea romanilor imediat dupa '89, cand, scapat de corsetul administrativ impus de regimul comunist, leul a slabit, ajungand la valoarea reala stabilita de piata firava care incepea sa se incropeasca. Inflatia care a inceput sa roada din ce in ce mai mult din veniturile in lei ale populatiei i-a facut pe romanii obisnuiti sa-si transforme economiile pe care le faceau in valuta. Sfantul dolar pus la ciorap si-a consolidat pozitia dupa ce multi si-au aruncat economiile in lei in haznalele unor Caritas-uri, SAFI-uri sau FNI-uri, trezindu-se peste noapte si mai saraci. Ca sa nu mai vorbim de cei care si-au pierdut banii investiti in banci populare, cooperative sau chiar banci cu picioare de lut acreditate de BNR si devalizate apoi de "smecheri". Chiar daca, nu oficial, dolarul si marca germana au fost atat masuri pentru tranzactii, cat si "banci" sigure pentru castigurile care altfel se injumatateau vazand cu ochii. Timp de aproape 15 ani, cu unele exceptii, neincrederea cronica in leu a fost suplinita de o incredere orbeasca in valuta americana si cea europeana. Chiar daca in ultimii ani sistemul s-a mai asezat si bancile au inceput sa ofere dobanzi mai atractive pentru lei, cursul ascendent si destul de previzibil al euro si dolarului i-a determinat pe multi sa-si pastreze economiile in valuta. "Chiar daca nu castig prea mult, in mod cert nu pierd", a fost laitmotivul celor care preferau in continuare moneda europeana sau pe cea americana. Zapaceala provocata de prabusirea celor doua monede in ultima luna demonstreaza insa cat de vulnerabili sunt romanii de rand in fata presiunilor pietei. Practic, economiile in valuta au inceput sa se topeasca cate putin, in timp ce persoanele care au mizat pe leu isi pot freca multumite palmele. Castigatori au fost fie conservatorii, fie cei care au avut incredere in mesajele conducerii BNR, care ii indemnau sa mizeze pe leu. Cei mai atenti au putut observa inca de acum noua luni eforturile pe care banca centrala le facea pentru a mentine cursul de schimb pe un culoar ingust si usor de prevazut. Pe langa sumele investite direct din strainatate, ridicarea vizelor a permis multor milioane de romani sa munceasca afara (legal sau "la negru") si sa trimita acasa vreo trei miliarde de euro numai de la inceputul acestui an. Piata a fost "inundata" de valuta, iar echilibrul dintre cerere si oferta a fost mentinut, pentru multa vreme, de Banca Nationala, care cumpara zilnic sute de milioane de euro. Pe de o parte, este clar ca acest lucru nu putea dura la nesfarsit, iar pe de alta parte, BNR incearca sa pregateasca inca de pe acum piata pentru momentul aprilie 2005. Atunci urmeaza sa se ridice si ultimele restrictii in calea circulatiei capitalurilor, motiv pentru care banca centrala si-a cam luat mana de pe curs. Evolutia acestuia a devenit aproape imposibil de prevazut cu suficienta exactitate, ajungand astfel un paravan in fata riscului ca sume importante din exterior sa intre pe piata romaneasca, atrase de dobanzile relativ bune, si brusc sa fie retrase, dand nastere unor dezechilibre financiare aproape incontrolabile. Masura a avut ca rezultat prabusirea aproape zilnica a monedei europene si dolarului pana la valori pe care nu le visau nici pesimistii incurabili. Mitul transformarii leilor in valuta pentru a-i proteja de inflatie s-a spulberat in mai putin de o luna. Cum era poate de asteptat, oamenii au intrat intr-o panica vecina, uneori, cu isteria. Nu mai pomenesc acum de firmele de export, pentru care fiecare intarire a leului inseamna cate o picatura de otrava in plus. Romanii cu economii in valuta au fost destul de circumspecti la inceput, gandindu-se ca euro si dolarul vor reveni curand la nivelul cu care s-au obisnuit. Vazand ca, dimpotriva, lucrurile se agraveaza pentru ei, majoritatea au reactionat emotional si s-au bulucit la casele de schimb pentru a-si transforma valuta in lei, incercand sa-si micsoreze pierderile. In plus, apropierea sarbatorilor de iarna i-a determinat pe multi sa cumpere - vrand-nevrand - lei pentru cadouri si pentru a-si acoperi cheltuielile ocazionate de astfel de evenimente. Aceasta oferta suplimentara de valuta nu a putut fi acoperita de cerere, motiv pentru care declinul cursului de schimb al celor doua valute s-a accentuat. Pentru posesorii de dolari, situatia este si mai neplacuta, deoarece moneda americana pierde teren puternic si pe plan international. Toata aceasta "nebunie" nu inseamna insa sfarsitul lumii. Dimpotriva, slabirea pana la disparitie a controlului asupra cursului poate fi considerata un pas spre normalitate. Este semnalul ca, de acum incolo, romanii vor trebui sa fie mult mai atenti cu banii lor. Ei trebuie sa invete sa gandeasca pragmatic, nu emotional. Pe piata valutara, valoarea unei monede va fi stabilita de cerere si oferta. In curand, se va intampla acest lucru si cu euro si dolarul. Pana atunci, la fel ca acum doua zile, BNR si-a lasat totusi o portita pentru a interveni atunci cand speculatiile sau panica afecteaza evolutia reala a cursului.