Aţâţat de ştiri, cum suntem şi noi toţi acum, patriarhul casei începe să le şi comenteze şi ar vrea ca soţia lui să îi dea feedback de înaltă valoare intelectuală, dar nu prea mare, cât să stimuleze discuţia, în timp ce spală vase, rufe şi copiii. Dacă ea nu e atentă, nu are timp sau chef e proastă şi merită câteva palme şi îmbrânceli, să se înveţe minte să îl respecte când vorbeşte el. Copiii, băieţi sau fete, văd, zilnic, repetându-se această rutină conjugală. În consecinţă, băiatul va creşte cu ideea că femeile sunt proaste, că e ok să le pocneşti sau să le forţezi când eşti beat, iar fetele vor creşte cu ideea că e ok să mai fii bătută şi bruftuluită, important e că aduce bani în casă şi e tată la copii. Ambii copii internalizează ura, ruşinea, frica, aroganţa, violenţa, complexele de superioritate sau de inferioritate.

La maturitate, ca tineri adulţi, noi, femeile tinere, suntem în permanenţă ţinta prădătorilor de tot felul, de la şeful excitat, la colegul nefericit în căsnicie, la afemeiatul notoriu, sau la tot felul de obsedaţi şi indivizi cu diverse patologii de tulburare de comportament. Internalizăm că asta e societatea şi n-ai ce să faci, ce să faci? Dacă te plângi de hărţuire îţi pierzi slujba şi au grijă băieţii să îţi facă reputaţie. În liceu poate deja ţi-au făcut băieţii reputaţie, de exemplu au pus poze cu tine goală pe toţi pereţii şi, din om în om, ştie toată şcoala. Ai încercat să te revolţi, dar nimeni nu te-a luat în serios şi au râs de tine. În fond, tu ai consimţit să îi dai poza. Nu te-ai gândit că băieţii au presiunea grupului şi se vor lăuda ca nişte nătărăi că au primit-o. Te vor face proastă, curvă şi, în lipsa mijloacelor de apărare sau a unui sistem instituţionalizat de protecţie sau informal - comunitatea -, vei internaliza că e vina ta. Ani mai târziu te vei oferi tu cu lejeritate, că asta ai ajuns să crezi despre tine, iar bărbaţii vor crede, la rândul lor, că toate femeile sunt la fel, se oferă sau se prefac. Nişte curve, ne manipulează, mi-a zis tata să mă folosesc eu de ele, nu invers.

Asaltul fără precedent asupra femeilor, ura profundă care zace în spiritul acelui poliţist dezumanizat (doi, trei, nouă, nouă sute, în toată ţara) este propagat şi de cultura porno la ordinea zilei, în care sexul violent (în grup) s-a normalizat, sexul cu minore (teen) s-a normalizat, că aşa au văzut Gigel şi Vasilică pe porn hub, când suna Alexandra şi îi deranja cu smiocăiala ei, ştiu ei mai bine că s-a dus de bunăvoie. Pun pariu că dacă aveau capacitatea neuronală să apese pe butonul 112 să o localizeze şi se duceau la monstru acasă, în casa ororilor şi ăla, la fel, le spunea că Alexandra a venit de bunăvoie, plecau hăhăind ca hienele. Ştiu ei mai bine, doar le-au zis părinţilor că a plecat după unul, în fond, ce ne dorim noi, femeile, în viaţă altceva decât să alergăm după unul? Evident că absolut toţi bărbaţii români, fără excepţie, sunt atrăgători, fascinanţi, fermecători, deosebiţi, speciali, extraordinari, cum să nu fugim cu ei?

Întotdeauna, fără excepţie, când am chemat poliţia pentru vreo clientă în criză, sechestrată în propria ei casă, poliţiştii s-au solidarizat instantaneu cu bărbatul. La fel şi politicienii, şi toţi şefii şi şefuleţii de prin toate instituţiile statului compuse şi populate cu inumani, ăia de la CNSAS, de la Spitalul de obstetrică, care ucid copilul din neglijenţă criminală, Salvarea care aruncă corpul la marginea spitalului să nu-şi asume moartea, procurorii care uită de victimă să îşi bifeze un infractor prins şamd şamd şamd şamd, la infinit. Sistemul de putere psihopatic, aşa cum arata un psihiatru polonez în anii comunismului sălbatic din Est, facilitează accesul la putere, exercitarea ei şi prezervarea puterii pentru o camarilă doar a celor inumani, cu tendinţe psihopatice. Aşadar nu mă miră lipsa de empatie a poliţiştilor, după secole de ură şi violenţă împotriva femeilor şi după psihopatismul de origine sovietică importat aici. Nu ma miră psihopatia de rit nou, postmodern, în care preocuparea excesivă pentru hedonism obiectifică cu violenţă femeile, de la reclame până la porno şi până la standardizarea clonatică a femeilor cu buze standard, sprâncene standard, unghii standard, sâni standard, fund standard. De ce se supun femeile acestui standard? În societăţile narcisice pe care le avem, femeile şi fetele au interiorizat obiectificarea şi ura bărbaţilor a devenit ură de sine. De aici normalizarea violului, normalizarea traficului de fiinţe umane, normalizarea dorinţelor bărbatului ca standard pentru femei. Fetele şi femeile s-au comercializat şi au devenit obiecte, fără valoare ca fiinţe umane, mereu apar alte obiecte noi, din ce în ce mai tinere, din ce în ce mai frânte de cultura obiectificării dezumanizante.

Ce se poate face? Aş avea câteva propuneri, din experienţa mea de avocat lucrând în cazuri cu femei, victime ale acestei mentalităţi opresive şi abuzatoare, ale discriminării extreme şi a prostiei masculine care vine din lipsa elementară de educaţie.

  1. Monitorizarea site-urilor porno care pun filmări cu femei violate, abuzate, violentate, dar şi cu copii violaţi, pentru pornografia infantile care a luat proporţii înspăimântătoare, precum şi site-urile pentru pedofili. Întotdeauna în spatele acestor filme se află o reţea de răpitori şi de trafic de fiinţe umane. Suspiciunea rezonabilă că şi în cazurile Alexandrei şi Luizei suntem în prezenţa unui adevăr mult mai înfiorător, că fetele în final erau traficate, după ce monstrul le abuza şi el o vreme, este legitimă.
     
  2. Sancţiuni penale şi contravenţionale pentru toţi cei care distribuie, propagă, filmează, comercializează astfel de filme. Identificarea serverelor şi dezvoltarea unor aplicaţii care să ducă în mod rapid la identificarea minorilor şi persoanelor rapite şi traficate, fără ca acestea să mai fie obligate să sune la 112 sau să găsească un poliţist. Există o astfel de aplicaţie dezvoltată de un proiect al actorului american Ashton Kutcher, care funcţionează extrem de bine şi cu care s-au salvat zeci de vieţi până acum. De asemenea, autorităţile americane de cercetare penală au know-how pentru astfel de cazuri, se poate coopera în schimburi de experienţă cu poliţia americană.
     
  3. Registrul abuzatorilor sexuali trebuie să fie online şi disponibil oricui să îl consulte. Oricine poate reclama un posibil abuzator, poliţia să fie obligată să verifice într-un termen de maxim 3 luni dacă este sau nu abuzator sexual şi să înceapă demersurile legale în instanţă. Eşecul de a nu începe demersuri de anchetă în maxim 3 luni să fie urmat de sancţiuni disciplinare consistente. Avem nenumărate situaţii în staţiile de poliţie locale, în care poliţiştii sunt de partea infractorilor şi, în cazurile de violenţă domestică, în mod consistent de partea bărbaţilor. Femeile sunt victimele mentalităţilor retrograde, patriarhale şi abjecte. Nu se poate să ai hotărâri definitive de divorţ, de evacuare, de separare de bunuri şi el să vină ca la hotel, sub ochii complici ai poliţiei. Nu se poate!
     
  4. Proceduri rapide de sesizare a poliţiştilor refractari, care nu vor să ţinem linia ocupată. Un telefon şi o linie de raportări a abuzurilor poliţiei, care să fie înregistrate de o divizie specială. Dacă tot avem Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, doresc neapărat să avem şi Secţia Specială de Investigare a Infracţiunilor din Poliţie, compusă în mod obligatoriu din minim 50% femei.
     
  5. Ne trebuie o procedură eficientă de intervenţie în cazuri de răpiri şi violenţă asupra femeilor care au risc ridicat de omucidere. Nu avem, s-a văzut bâjbâiala. Există informaţii de la IT-işti, colegul meu din USR Cătălin Drulă le-a publicat, că sunt aplicaţii gratuite de localizare imediată pe care România a refuzat să o preia până acum. Platformele informatice pe care s-a construit tot sistemul STS şi 112 sunt eronate, susceptibile de găuri negre din buget pentru firmele băieţilor deştepţi, d-alde Sebastian Ghiţă şi compania.
     
  6. Ne trebuie o procedură mult mai rapidă de executare a unor hotărâri judecătoreşti definitive. Am hotărâri judecătoreşti definitive, obţinute după luni de zile de muncă în instanţă, pe care partea adversă refuză să le îndeplinească de bunăvoie. Legea spune să le executăm silit, cu executorul judecătoresc, ceea ce durează încă o lună, minim, de instanţă. Am văzut că, chiar şi atunci când vine executorul judecătoresc, dacă executaţii refuză nu ai instrumente juridice la îndemână, decât calea unei plângeri penale, care durează.
     
  7. Cursuri obligatorii pentru poliţie şi magistraţi, îi includ aici şi pe judecători, privind drepturile femeilor şi modalităţile corecte de abordare a victimelor. Cursurile să fie parte din programul de evaluare a poliţiştilor pe cale disciplinară, dacă l-au făcut sau nu şi cu ce rezultate (pe bază de examen). Cursurile trebuie predate de persoane specializate în drepturile femeilor şi copiilor, în aspecte ce ţin de traficul de fiinţe umane şi de psihologie. Ideal ar trebui predate de o echipă mixtă formată dintr-un jurist şi un psiholog. Empatia este imposibil de introdus în capul oamenilor, pentru că se activează neuronal pe alte cărări, iar unii oameni s-au dezumanizat atât de mult, încât nu mai ai cu ce să activezi, acele reţele neuronale nu mai ajung până în creier, unde se activează empatia. În consecinţă se poate învăţa doar empatia cognitivă, îi explici poliţistului cu cenuşă în cap că în situaţii de răpire, viol şi abuzuri de o cruzime inimaginabilă (tăiere cu sticle, bătăi, refuzul asistenţei medicale sau măcar a unor medicamente, înfometarea, violul în grup în mod repetat, ucideri prin tortură) ce se întâmplă în mintea şi în corpul unei victime, de ce ajunge să accepte abuzul şi nu e capabilă să reacţioneze mai rapid, de ce nu are cum să iasă singură dintr-un cerc vicios, înţelegerea faptului că cele mai multe victime sunt traficate de către propria familie sau de prieteni.
     
  8. Introducerea abuzului psiho-emoţional ca formă de violenţă domestică şi modificarea ordinelor de protecţie pentru cazuri de violenţă domestică, astfel încât poliţia să se poată activa şi atunci când femeia nu prezintă vânătăi, lovituri, sânge, răni, dureri, plăgi deschise. Este inadmisibil să nu poţi constata abuzul psiho-emoţional când ai femei distruse psihic, anxioase, anorexice, depresive, cu atacuri de panică, iar poliţia să îl lase pe abuzator în casă, pe capul ei, să se descurce cum o putea, în pat cu duşmanul, până scapă cine poate.
     
  9. Campanii de conştientizare pentru publicul larg, dar adresate în mod specific fetelor şi femeilor de recunoaştere a patologiilor masculine abuzive, cu devieri de comportament care indică tendinţe psihopatice, narcisism patologic, sadism şi alte devieri de comportament, inclusiv sexual, pentru a putea să se protejeze singure, înainte de a fi prea târziu, prin evitarea unor relaţii de orice fel cu aceşti oameni, nici intime, nici de prietenie. Relaţiile toxice sunt sursa principală de eşec profesional şi/sau personal al multor femei, care nu au ştiut să recunoască abuzul subtil, psiho-emoţional, manipulările şi tehnicile de gas-lighting la timpul potrivit, precum şi impactul devastator asupra sănătăţii psihice.
     
  10. Cursuri pentru presă privind încălcarea drepturilor fundamentale atunci când expun viaţa private, intimitatea, imaginea unei persoane, fără acordul acesteia. Nu se poate să intri abuziv, ca şi cum ai un drept imuabil în detaliile unui caz încă anchetat, sau să filmezi de la câţiva centimetri figurile împietrite de durere. Este un abuz, obiectificarea fiinţelor umane în scopuri personale, chiar dacă ţin de agenda de rating a unei televiziuni, constituie abuz.
     
  11. Pedepsirea mai aspră a vilolului şi acordarea de circumstanţe agravante solide atunci când este comis în grup. Sancţiuni şi pedepse, inclusive decăderea din drepturile părinteşti de drept, la constatarea instanţei, a celor care îşi trafichează propria copii. Sancţionarea imediată a magistraţilor, pe linie disciplinară şi profesională, care învinovăţesc victimele.
     
  12. Înfiinţarea, alături de Avocatul Poporului, Avocatul Copiilor, şi a unei instituţii care să se preocupe exclusiv de drepturile femeilor, Avocatul Femeilor şi care să vină cu propuneri de politici publice privind toate cele de mai sus, precum şi o programă şcolară privind educaţia sexuală în şcoli, cu precădere în rural. Suntem în top European privind mamele minore, 10% din copiii născuţi în România provin din mame minore, mulţi dintre aceşti copii sunt ulterior abandonaţi statului, care şi statul îi abandonează prin crasa lipsă de interes.
     
  13. Înfiinţarea de urgenţă a unui Minister pentru Femei şi Protecţia Copiilor, care să supervizeze în mod direct toate DGSAPC-urile din ţară, unde corupţia şi traficul de minori instituţionalizaţi face ravagii. Suntem aproape la nivelul Indiei privind ura patologică faţă de femei. 74%  din traficul de fiinţe umane din Uniunea Europeană îşi are originea în România.
     
  14. Schimbarea legislaţiei privind adopţiile, în cazul copiilor instituţionalizaţi, pentru ca aceştia să poată fi eligibili simultan pentru adopţia internă şi internaţională, imediat ce au intrat în sistemul instituţionalizat, unde se pierd cei mai preţioşi ani, în perioada 0-3 ani în proceduri birocratice lipsite de empatie, în timp ce copilul este lipsit de stabilitate, afecţiune şi îngrijire, ceea ce determină tulburări de personalitate grave la aceşti copii, ceea ce generează noi generaţii de psihopaţi care ajung să ucidă.
     
  15. Partidele politice, toate, să înceteze de îndată la promovarea pe criterii de gaşcă a tuturor incompetenţilor, să facă un PACT COMUN PENTRU PROFESIONALIZAREA STATULUI ROMÂN şi să îl respecte. Nu putem înlocui incompetenţii lor cu incompetenţii noştri. Nu şi acum, nu şi de această dată. Ajunge cu impostura, cu indecenţa, cu politrucii stupizi.

Pentru toţi bărbaţii care au făcut erori de management în abordarea salvării şi identificării Alexandrei şi Luizei, precum şi a tuturor Alexandrelor şi Luizelor necunoscute vouă, că nu ajung în presă, bietele de ele, tuturor bărbaţilor aroganţi şi incompetenţi de prin partide, am un singur mesaj, eu şi alte câteva zeci de mii de femei: Nu mai ţineţi liniile şi scaunele ocupate!