A reclamat, cum ştim, la CCR o pretinsă ilegalitate a carantinării şi izolării bolnavilor de Covid asimptomatici. Demersul a fost aprobat, că zice Dl Zegrean Gură de Aur, ştiţi, cel cu erata de pe vremea referendumului, are dreptate dumneaei, că nu ministrul Sănătăţii trebuia să decidă, chit că e pandemie şi criză sanitară, ci Parlamentul (partea aia cu gura mare şi fără mască), chit că, explicându-ne împiedicat, preşedintele CCR recunoaşte că e groasă cu molima asta şi legea e necesară. Acum trăim o situaţie imposibilă mai ceva ca în starea de urgenţă. Ce au vrut, de fapt, dumnealor acum înainte de alegeri? Nu că mor de dragul drepturilor omului (apropo, ce-mi zise mie un haidamac mândru şi fără mască într-un magazin azi: uite aşa e românul, al dracului (sic!) Ce vor ei, dar? Vor să se bage în seamă. Pe spinarea noastră. Guvernul pe de o parte, ţâfnos şi orgolios, că de ce s-ar fi consultat el chiar cu CCR-ul, măcar din diplomaţie, nu, el mândru a decis cu capul juriştilor pe care-i are (!!!) Fiindcă oamenii ăştia care ne conduc nu-şi vorbesc. Se duşmănesc doar. Îşi sapă scaunul şi se bat pe ciolan. Parlamentul pe de altă parte de altă culoare fiind, mereu ofensat că nu e băgat în seamă, vrea să decidă el. Vrea republică parlamentară. Deocamdată că au majoritate ăia care trebuie. Chiar Preşedintele greşeşte tot stuchindu-i pe foştii, uitând să mai iasă la televizor şi că e şi preşedintele tuturor. Iar sus-numita doamnă care joacă în travesti pe avocatul poporului vrea, chipurile, să dea anvergura cuvenită instituţiei unde se pozează la masa unui prezidiu numeros (subalternii). Apropo, cât o mai fi salariul şi pe acolo? Tot vorbeşte de drepturile omului. Care om numai dumneaei ştie, fiindcă şi cel infectat şi cel care e deocamdată sănătos şi în pericol sunt, până la proba contrarie, tot oameni. Mai ghinionişti unii, mai iresponsabili alţii, dar de ce să-i aperi pe unii contra altora. Unii dintre noi, încă fără Covid, nu mai pot ieşi din casă pentru că nu se ştie, Covidul a făcut picioare cu voie de la CCR, a fugit din spitale şi-şi caută gazdă (parcă aşa zic medicii) pe strada ta. O stare de stupefacţie şi de paralizie a cuprins societatea. Atâta prostie, dom'le. Atâta iresponsabilitate la rang de stat. Medicii sunt cuprinşi de oboseală şi lehamite. Parcă am uitat cât de greu le-a fost (apropo, în Franţa unii cetăţeni i-au invitat gratis în tot felul de locaţii de vacanţă, unde le ascultă poveştile înfiorătoare). Mai toţi care-au dus greul sunt suspectaţi de hoţie şi că s-au îmbogăţit ca Mutter Courage, care vindea izmenele soldaţilor morţi într-o piesă de Brecht. Nici nu s-a răcit mortul şi babele au început să bârfească şi să se certe pe avere.

Ne-am săturat de politica asta a datului la gioale! Ne-am săturat de discursuri sforăitoare şi agramate la panou ale aleşilor. Ne-am săturat de reporteri slugarnici care fug după ei împiedicându-se în fire şi cerşind răspunsuri (haideţi, dle Cutare, nu spuneţi nimic!) Când o să devenim normali? Sau credem în vorba omului meu de pe stradă că românul e al dracului... O fi ştiind el ceva!.... Oricum ar fi, responsabil nu e, degeaba strigă unii şi alţii şi cer responsabilitate. N-avem, domnilor! Aşa ceva costă. E pe bază de educaţie. La noi pe altceva se duc banii. Pe averi nesimţite, pe chiolhane, pe petreceri la mare sau prin parcurile Capitalei să nu moară Horeca de foame, care-i stoarce de bani acum cu preţuri de speculă pe cei care nu pot fără cluburi şi restaurante după luni de zile fără muncă. Ne place, nu ne place, dar pe aici pe plaiurile mioritice mai trebuie pus şi piciorul în prag. Cu autoritate, cu amenzi, cu poliţişti la vedere şi nu pitiţi prin maşini. Nu-i timp de filozofie şi cei care-ar trebui să vorbească tac. E şi ăsta un semn rău. Dar oare ştiu toţi cei care vorbesc de la microfoane în numele românului, ce-şi zice acesta la necaz şi ce speră. Nu românul ala al dracului din povestea mea de pe stradă, ăla cu capul pe umeri şi ceva bun simţ, dacă nu carte. Păi cred că zice: Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac! Asta în varianta defetistă. În varianta justiţiară tot mă mai gândesc dacă avocata poporului nu poate fi reclamată undeva, pe la curţile europene, că ne-a zădărnicit dreptul la sănătate. Asta sigur e constituţional. Scrie la cărticica tricoloră. Nu, domnule Zegrean?