Dar preṣedintele Televiziunii Române poate fi liniṣtit: despre persoana sa publică – ṣi nu numai despre ea– lumea ṣtie destul de multe. L-au văzut în talk-show-uri de televiziune sau i-au citit „Corpuri de iluminat” sau „Clienṭii lu’ tanti Varvara”, vreunul din jurnale sau din volumele de documente de arhivă comentate. Astfel încât nimeni nu pune la îndoială prezenṭa sa activă în câmpul producṭiei intelectuale. Cărṭi pe care n-ar fi rău –măcar ca să lase o urmă luminoasă a trecerii sale prin TVR - să le doneze bibliotecii instituṭiei, care, de vreo trei ani, nu mai are fonduri de achiziṭii pentru nimic. Iar dacă pe predecesorii săi îi puteai bănui că se aṣteptau ca jurnaliṣtii să-ṣi facă documentarea după mersul soarelui pe cer, pe actualul preṣedinte TVR, mare amator de arhive, îl putem credita că are respect pentru accesul direct la sursa de informare.

Dar nu numai cei care mai simt încă nevoia de a ṭine în mână o carte se pot bucura de lumina minṭii sale, ci ṣi cei care ṭin pasul alert cu noile evoluṭii tehnologice. Căci îi pot consulta site-ul personal (www.stelian-tanase.ro). Acolo pot afla că scriitorul are gentileṭea de a-ṣi liniṣti cititorii, căci misiunea de salvator al TVR – care ar fi un hobby, dacă n-ar fi bine plătită- nu îl împiedică de la activitatea sa principală: scrisul.

„Scriu în zori, (mă trezesc la 5:00, în general) pînă pe la 10:00, cînd plec de acasă. De aici încolo ajung iute să fiu acoperit de tot felul de mizerii.” (Scrisul meu)

Presupun că, angajat al TVR fiind, dl Tănase ajunge zilnic, în jur de ora 11, în biroul său de preṣedinte. Program flexibil, s-ar numi acesta, conform Contractului Colectiv de Muncă, pe care angajaṭii sunt ṭinuṭi a-l respecta cu stricteṭe. Aici s-ar petrece sus-numitele acoperiri cu mizerii. A căror densitate, se spune, a decis să o diminueze, lărgindu-ṣi spaṭiul de lucru, de la dimensiunile unui birou ṣi aṣa generos, la cele ale unui întreg etaj. Dacă lăsăm deoparte secretariatul, vorbim de o suprafaṭă de circa 40mp – biroul propriu-zis, la care se adaugă WC-ul ṣi duṣul, plus o cameră de odihnă de 15 mp. Facem, adică, un salt calitativ, de la suprafaṭa unui generos apartament de două camere, la cea a unui penthouse (chiar daca nu e la ultimul etaj).  Amenajări pe care bugetul găurit al TVR le poate susṭine cu usurinṭă, desigur, mai ales când locatarul biroului are impresia permanentă că este ascultat ! Dar are oare ceva de ascuns?

De ce ar accepta un intelectual să i se verse zilnic în cap ṭucalul cu mizerii? Răspunsurile sunt multiple, iar timpul va adăuga ṣi altele, la cele existente. E normal ca, atunci când vrei să zgâlṭîi din rădăcini o instituṭie ṣi să o reformezi, să-ṭi asiguri condiṭii de lucru confortabile: ideile sunt mai sprintene într-un mediu agreabil.    

Dar cât de atrăgător poate fi un spaṭiu personal, implantat într-o instituṭie deraiată? Căci astfel definea în data de 1 august 2014, în „Jurnalul de bord” de pe site-ul menṭionat, ṣeful TVR, serviciul public autonom „de interes naṭional”, pe care îl păstoreṣte:

„Mi-am luat pe furiş cîteva zile de vacanţă, sufocat de mizeriile umane cotidiene autohtone. Cam puţine zile, pentru că a trebuit să revin repede în azilul psihiatric tevebucureştean [s.n.].”

Recunosc că trebuie să-i fie greu doctorului Stelian Tanase să ṭină în frâu vreo 2.500 de nebuni cu acte, cum îi vede dumnealui. De aceea azilul psihiatric ar trebui drastic redus, pentru ca misia sa de păstor de suflete să capete dimensiuni umane. 

Ṣi unde zice că s-a furiṣat? La Praga, într-o vacanṭă, hélas!, prea scurtă (nu-i permite legea mai mult, angajat fiind din 21.12.2013). Ṣi când s-a întâmplat fericita escapadă ? Păi, în iulie, chiar înainte de ṣedinṭa Consiliului de Administraṭie al TVR, din 31.07.2014, în care s-a decis schimbarea strategiei editoriale a instituṭiei.

Adică preṣedintele TVR se plimba pe malurile Vltavei, neieṣite din matcă, în timp ce politicienii de frunte ai României mergeau în Gorj, să coordoneze efortul de salvare de vieṭi omeneṣti ṣi de bunuri materiale ? Pentru că nu s-a întors din concediu în aceste circumstanṭe grave, directorul de la Apele Române a fost demis.

Oare coordonarea reflectării acestei tragedii pe micul ecran ṣi efortul de a crea o stare de solidaritate naṭională, sarcină ce revine natural televiziunii publice, să nu fi meritat o revenire din concediu? A lăsat Stelian Tănase să plutească de capul ei „corabia nebunilor”, care este, în opinia sa, TVR-ul? Sau a ghidat-o prin telefon?

Dacă aṣ fi politician ṣi l-aṣ fi înscăunat pe Stelian Tanase la TVR, aṣ fi îngrijorat. Nu pentru că alesul n-ar ṣti ce are de făcut. In 17.12.2013 a arătat că ṣtie. Chiar cu 4 zile înainte de a primi numirea interimară, scria pe site-ul său:

„Cine va conduce TVR în 2014 va trebui să sprijine activ campaniile electorale ale USL la europarlamentarele din mai şi prezidentialele din decembrie. Aceasta va fi misiunea pentru care va fi numit X sau Y director-preşedinte al TVR de către majoritatea USL” (Bătălia pentru TVR).

Deci nu ignorarea motivului numirii ar fi problema, ci faptul că va trebui să ducă la îndeplinire misia, cu ajutorul unei cohorte de nebuni. Ce credibilitate au ei în faṭa opiniei publice? Nu cumva discreditează însăṣi esenṭa curată a idealurilor de campanie?

Schimbare cu pulanul la tâmplă

Dacă inundaṭiile n-au fost motiv de revenire pe malurile Dâmboviṭei, obtinerea aprobării Consiliului de Administraṭie, pentru schimbarea profilului editorial al celor două canale principale ale TVR se pare că a fost.

În 31 iulie CA aproba modificarea grilelor cadru, însărcinând Comitetul Director să elaboreze o nouă strategie de programe, ca ṣi analiza tehnico-economică aferentă. Numai că CD fusese mai harnic decât atât: adoptase deja din 22.07 o hotărâre de selecṭie a unei companii de sondare a opiniei publice, pentru a afla ce doreṣte tot românul, de la TVR.

Pas cu pas (incremental, cu un cuvânt care a creat polimici aprinse) ṣi legal, decizia de a transforma TVR 1 într-un canal de ṣtiri este pusă în operă. De ce TVR 1 ṣi nu TVR 2, dacă tot este un experiment, pe care nu ṣtiu cine ṣi-l asumă ? Pentru că TVR 1 are acoperire naṭională 100%, până în ultimul cătun ṣi pentru că fiecare vot contează ?

Sigur că ṣi casa de sondare a opiniei publice va da rezultatele dorite, în privinṭa doleanṭelor conaṭionalilor nostri, pentru programele televiziunii publice.

E normal să ṣtii ce-ṣi doresc telespectatorii, prin sondaje bine ghidate ṣi bine plătite, mai ales când ai închis practic căile de comunicare cu publicul tău din toată ṭara: încercaṭi să comunicaṭi rapid, sunând la TVR după ora 10 seara sau în weekend, să semnalaṭi vreun eveniment epocal sau să vă arătaṭi supărarea. Nu vă răspunde nimeni.

Că este nevoie de schimbare la TVR, nu încape îndoială. Dar ce fel de schimbare? Nu intru aici în detaliile folosirii numelui BBC, pentru a acoperi astfel o schemă tipic autohtonă de manipulare, care ṣi explică graba cu care ideea trebuie pusă în practică.

Se foloseṣte un moment esenṭial din istoria unei instituṭii publice, nu pentru a-i îndrepta funcṭionarea pe căile modernităṭii, ci pentru a o înrobi ṣi mai mult factorului politic.

Care sunt argumentele acestei schimbări majore de conṭinut editorial? Cine le-a formulat ṣi unde, în cadrul căror dezbateri publice, aṣa cum ar trebui, fiind vorba de o instituṭie publică? De ce Ministerul Sănătăṭii, de pildă, lansează în dezbatere publică noua strategie naṭională de sănătate, iar Televiziunea nu supune discuṭiei publice  proiectul său naṭional pentru sănătatea intelectuală? Organizăm cinci focus group-uri ṣi luăm o decizie fundamentală în trei săptămâni?

N-am auzit să se facă vorbire despre o schimbare de paradigmă la TVR, de care este atâta nevoie. Sigur că instituṭia nu mai poate funcṭiona ca acum 50 de ani, dar nu schimbarea de conṭinuturi este cheia autentică. Cine îṣi pune problema noilor mijloace ultrarapide ṣi hiperutilizate, de producṭie, dar ṣi de acces la conṭinuturi de orice fel, care sunt azi camerele HD, tabletele, iPhone-urile ṣi mâine cine ṣtie ce altceva, de care oamenii au devenit dependenṭi?

E nevoie de schimbare la TVR, dar de una ṭinând cont de evoluṭiile tehnologice ṣi de comportament de consum al publicului, nu de ciclurile electorale.

Ṣi mai ales este nevoie de transparenṭă, în discutarea acestei probleme. In 2013, când televiziunea publică franceză se afla în faṭa aceloraṣi dileme, conducerea trustului (alcătuit din cinci canale broadcast naṭionale ṣi unul pentru teritoriile de peste mări) a discutat cu sindicatele reducerile de personal, pe tot parcursul procesului de implementare a măsurilor de redresare, programate până în 2015.

La noi, ca întotdeauna, este altfel. In dimineaṭa de 31 iulie, ziua în care Consiliul de Administraṭie trebuia să se pronunṭe asupra schimbării la faṭă a televiziunii, pe poarta din Strada Pangratti au intrat două dube al Jandarmeriei Române. Una era plină cu scutieri, cealaltă, cu garduri ṣi echipamente de limitare a accesului. Au rămas în curtea TVR pe toată perioada desfăṣurării ṣedinṭei CA.

Probabil că sindicatele din TVR, recurgând la dreptul conferit de legea privind liberul acces la informaṭiile de interes public, pot afla dacă aceste mijloace de intimidare constituie noul tip de dialog propus de administraṭie, care va fi folosit ṣi la următoarea ṣedinṭă CA din 11 august 2014.

In final, m-aṣ întoarce totuṣi la scriitorul Stelian Tănase, preluând ca atare câteva gânduri de pe site-ul său:

„Românul are o înclinare aparte pentru trădare, complot şi denunţ. Fac parte din viaţa lui cotidiană. Le întilnim la tot pasul, la birou, in familie etc. Sunt la fel de răspîndite ca strănutul şi tusea, ca fumatul, băutul cafelei şi berii. Sunt considerate fireşti, în ordinea lucrurilor. Asta ptr că sunt socotite drept mijloace de neînlocuit ptr a supravieţui. Pentru a face carieră, pentru a reuşi în viaţă, pentru a te îmbogăţi, ptr a-ţi înlătura rivalii, etc.”

Dixit !