Şopârlele ne dezvăluie cum am evoluat genetic

Şopârla Anolis verde (Anolis carolinensis)

Şopârlele sunt "o librărie vie" pentru descoperirea evoluţiei omului, a declarat coordonatoarea unei cercetări care permite savanţilor să înţeleagă mai bine evoluţia mamiferelor. Descoperirea a fost făcută în domeniul geneticii, când oamenii de ştiinţă din SUA au reuşit să secvenţieze primul genom de reptilă.

Şopârla Anolis verde (Anolis carolinensis) a fost actorul principal al studiului coordonat de Jessica Alföldi, de la Broad Institute, afiliat Universităţii Harvard şi Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Statele Unite.

Secţionarea genomului reptile a permis oamenilor de ştiinţă să înţeleagă mai bine evoluţia mamiferelor şi a altor vertebrate ale căror ouă s-au adaptat pentru un ciclu reproductiv în afara mediului marin.

"Uneori, trebuie să te distanţezi puţin pentru a afla cum a evoluat genomul uman", a declarat Jessica Alföldi. Coordonatoarea cercetării atrage atenţia asupra apariţiei "oului amniotic", ce conţine lichidul necesar dezvoltării embrionului. A fost "una dintre marile inovaţii din istoria vieţii", care a permis cucerirea spaţiilor terestre, se arată în studiul publicat în revista Nature, preluat de AFP.

Graţie acestor ouă echipate cu propriul lor micromediu acvatic, vertebratele nu au mai avut nevoie să găsească o întindere de apă pentru a se reproduce. În urmă cu circa 320 de milioane de ani, vertebratele "amniote" s-au separat în două ramuri: mamifere şi reptile - în care erau incluse şi păsările.

Genomul şopârlei Anolis verde conţine 18 perechi de cromozomi, dintre care 12 sunt de o mărime foarte mică - inclusiv cromozomul sexual X, care a fost identificat.

Oamenii de ştiinţă au descoperit astfel numeroase gene asociate vederii în culori de care beneficiază şopârlele, care - spre deosebire de oameni - pot să perceapă razele ultraviolete.

Analiza ADN-ului acestor şopârle oferă, totodată, o nouă viziune asupra originii multor elemente din genomul uman care nu au niciun rol în procesul de sinteză a proteinelor. Cercetătorii presupuneau că aceste elemente, neschimbate de milenii, ar putea proveni din străvechii "transpozoni" - secvenţe de ADN care au putut în trecut să se copieze în multe exemplare în interiorul genomului uman.

"Şopârlele Anolis verzi sunt o «librărie vie» de elemente transpozabile", a declarat Jessica Alföldi, precizând că, la şopârle, "ele (aceste elemente, n.r.) continuă să sară de la o secvenţă la alta" în cadrul genomului.

Comparând elementele mobile ale genomului şopârlei Anolis verde cu ADN-ul uman, cercetătorii americani au descoperit că 100 din aceste elemente necodificatoare din genomul uman derivă din aceste "gene săritoare".