PSD a trebuit să constate pe propria piele, iar prin vocea d-lui Marcel Ciolacu chiar să admită eşecul a ceea ce s-a dovedit a fi un ineficient, precar plan al disperării. Concretizat prin dezolantele reacţii similare celor ale candidatului la înec care se agaţă până şi de ultimul pai doar-doar va mai putea să scape în vreun fel cu viaţă.

Nimic mai jalnic, mai relevant pentru starea de dezastru în care a ajuns PSD după devastatoare experienţă Dragnea, continuată cu degringoladă din lunile din urmă când în fruntea bucatelor a ajuns ahtiata de funcţii, de putere, de bani Viorica Vasilica Dăncilă, nici ea cu mult mai brează ori mai onestă, decât detaliul că vârfurile pretinsei social-democraţii  româneşti l-au promovat la rangul de manager de proiect pe unul dintre cei mai detestaţi pesedişti din România. Numitul Florin Iordache. Care nu a putut decât să constate că de data asta nu i-a mers. Şi că nu a mers nici mega-escrocheria pesedistă. Mascată în discursul largo desolato,  de precupeaţă dovedită de Administraţia pieţelor că fură la cântar a sus-menţionatei doamne Dăncilă.

Liderii Opoziţiei, în principal dl. Ludovic Orban, preşedintele PNL, nu au putut să îşi ascundă satisfacţia pentru respectiva victorie. Satisfăcut s-a arătat până şi dl. Călin Popescu-Tăriceanu care, într-o apariţie televizată, s-a comportat de parcă nu ar fi fost complice, de la finele lui decembrie şi până la sfârşitul lui mai 2019 cu banditul Dragnea Nicolae Liviu şi o anumită vreme s-a manifestat cam în acelaşi fel şi cu d-na Viorica Vasilica Dăncilă. Numai zâmbete a fost şi dl. Victor Ponta care, ori de câte ori a zărit un microfon, l-a înşfăcat, acaparat spre a-şi aroga meritele reuşitei.

De aici, cred, şi primejdiile care trebuie luate în calcul. De aici necesitatea păstrării capului pe umeri. De aici obligaţia adevăratei Opoziţii de a nu se lăsa păcălită şi de a crede că lucrurile ar fi deja jucate. Şi de a ţine seama de faptul că până joia viitoare, atunci când ar trebui să fie votată moţiunea, se pot întâmpla multe. Răzgândiri, treceri dintr-o tabără în alta, reuşite cumpărări de voturi şi de conştiinţe. Pare-se că PSD şi doamna prim-ministru chiar au pus la punct un mercurial fiindcă, după cum bine ştim, la PSD totul se vinde şi se cumpără. Nu trebuie uitat nici faptul că unii dintre semnatarii moţiunii citite joia trecută într-o sală mai degrabă goală, semn clar că în privinţa apetitului pentru chiul reprezentanţii Puterii şi ai Opoziţiei sunt de o făptură şi de-o seamă, pot deveni bolnavi închipuiţi, că pot pleca pe neaşteptate în inventate misiuni în străinătate, că se poate să lipsească pur şi simplu.

Nu mă îndoiesc că în toate zilele care urmează până când se va da votul pe moţiune se vor petrece negocieri şi că se vor organiza cine mai mult sau mai puţin de taină. Că Serviciul Vânzări-cumpărări  din Parlamentul României va lucra 24 de ore din 24. Sunt cum nu se poate mai convins că, în primul rând, pesediştii nu vor sta degeaba, că îşi vor juca şansa supravieţuirii până la capăt. Că unii dintre ei îşi negociază deja locul pe viitoarele liste electorale. Că s-ar putea să asistăm la dezertări spectaculoase.

Degeaba nu va sta nici dl. Călin Popescu-Tăriceanu care e evident că nu se împacă cu statutul de viitor pensionar. Hiper-activ va fi dl. Victor Ponta. Care profită de ocazie spre a-şi consolida statutul de lider al unui nou viitor partid de stânga ce va apărea după ce PSD se va diviza, se va frânge în bucăţele, va deveni istorie.

Aşa după cum scriam şi în editorialul publicat ieri nu dau nici măcar o para chioară pe pretinsa, pe mult auto-clamata înţelepţire a d-lui Victor Viorel Ponta.  Dl. Ponta este tot un Arturo Ui a cărui ascensiune trebuie oprită. Operaţiunea este strâns legată de felul în care şefii adevăratei Opoziţii vor gestiona complexul de operaţiuni menite să conducă la succesul moţiunii. Şi să nu-i permită acestui Arturo Ui nici să o saboteze nici să o confişte.

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro