Victor Ponta, prea mic pentru o pălărie aşa de mare

Există în viaţă evenimente excepţionale care dau măsura competenţei, performanţei, empatiei conducătorilor aflaţi în slujba semenilor săi. Pentru Ponta sunt multe astfel de evenimente, cele mai recente fiind accidentul aviatic din Munţii Apuseni şi operaţia de deszăpezire a ţării, sufocate de viscol şi zăpadă.

Să le luăm pe rând, în ordine cronologică inversă.

Accidentul aviatic

Chiar dacă nu a condus în mod direct operaţiile de salvare, la 1-2 ore de la producerea lui, văzând că nimeni nu dă de urma avionului, trebuia să se instaleze în fruntea unei celule de crize, să vadă personal, nu prin interpuşi, ce se întâmplă cu epava avionului şi oamenii aflaţi în el la momentul prăbuşirii. Nu să accepte informaţii trunchiate şi false.

Aşa cum a recunoscut a doua zi, operaţia de salvare a fost un eşec, pentru care urmau să plătească câţiva acari Păun, nu miniştri, nu premierul însuşi.

În loc să încerce să salveze victimele accidentului care mureau cu lacrimi îngheţate pe obraz, Ponta a ales să-şi petreacă seara la o emisiune tv, apoi la un restaurant în prezenţa prietenilor politici şi a unor ziarişti.

Când cineva i-a şoptit la ureche că pilotul Iovan a murit nici n-a tresărit, şi-a continuat discuţia şi glumele ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Acesta-i premierul Ponta şi “empatia” sa faţă de cetăţeni aflaţi în dificultate.

Cod roşu şi baschet

O ţară întreagă e sub nămeţi, se dă cod roşu de pericol major, iar premierul ţării habar nu are, el are grijă să joace baschet. Cum să ai liniştea şi confortul psihic să joci baschet, când semenii tăi sunt în pericol major, izolaţi prin troiene, cu vină sau fără vină proprie? Când fiecare aruncare la coş poate coincide cu un mort sufocat de zăpezi?

Cred că este un caz unicat în lumea civilizată, când un premier se distrează la o miuţă cu prietenii, în timp ce ţara este sub cod roşu de pericol major.

Acesta-i premierul României, îl doare în cot de suferinţele semenilor săi.

Marţea neagră

Victor Ponta are un singur scop, să conducă ţara ca un dictator, să aibă toată puterea, nu numai guvernarea, să preia controlul politic la DNA, la serviciile secrete şi parchete. Pe dosare schweitzer, nici judecătorii nu mai au ce să judece.

Şi toate acestea pentru ca baronii şi clientela politică să poată jefui liniştiţi statul român, bugetele ţării, pe contribuabili în ultimă instanţă, cu miliarde şi miliarde de euro.

Pentru asta era necesar ca elitele politice şi aleşii locali să fie scoşi de sub controlul legii penale, a instituţiilor de forţă, ANI, DNA, ICCJ, a parchetelor.

În plus, cei aflaţi în procese sau puşcării să fie eliberaţi şi scoşi de sub urmărire.

Nu a intuit, nici după eşecul din iulie 2012, că se va lovi de rezistenţa internă şi externă care nu-i vor permite să calce în picioare statul de drept. Cea mai bună dovadă de prostie este să-i crezi proşti pe ceilalţi.

Eşecul marilor proiecte ale USL

Legea descentralizării, Legea modificării Codului Penal, Legea ştergerii datoriilor la Rompetrol, şi altele, au căzut la CCR cu unanimitate de voturi. Adică, erau aşa de proaste şi neprofesionist făcute, că nici judecătorii puşi acolo de USL, Toni Greblă, Mona Pivniceru nu le-au acceptat.

Alte legi, legea Roşia Montana, Legea Minelor, n-au trecut nici de Parlament, atât erau de anapoda  şi cu dedicaţie.

Este aceasta o măsură evidentă a incompetenţei Guvernului Ponta, care nu e în stare să genereze legi în concordanţă cu Constituţia.

Victor Ponta trăieşte într-o realitate paralelă

Apelul făcut la o şedinţă a Comandamentului de deszăpezire, “nu vă uitaţi la televizor”, arată tendinţa de a crea o extrarealitate, o “realitate” creată pentru uzul supuşilor, de genul potemkiniadelor.

Nu există morţi din cauza zăpezilor, toate şoselele sunt circulabile, toate trenurile merg, o realitate roză, dezminţită de reporterii şi ochiul necruţător al camerelor tv care transmit din teren realitatea crudă.

Victor Ponta nu pricepe că nu mai suntem în comunism, când trebuia să apelăm la Europa Liberă şi alte posturi de radio, să aflăm ce se întâmplă în ţară. Internetul şi reţelele de socializare fac inutile orice încercări de ascundere şi mascare a realităţii.

Tot din realitatea paralelă face parte lozinca “jos Băsescu”. Repetată obsesiv pentru electorii USL, care îl considerau vinovat pe Băsescu pentru starea lor economică.

Eliminarea lui Băsescu urma să-i permită lui Ponta încălecarea justiţiei şi a serviciilor de informaţii.

După aproape doi ani de guvernare lozinca îi explodează în faţa lui Ponta. El ce a realizat, pentru bunăstarea oamenilor? Nimic. Mai este puţin până să apară, prin simetrie, lozinca “jos Ponta”!

Toate aceste încercări de mascare a realităţii aduc a schizofrenie politică.

Minciuna permanentă

Nu cred să mai existe un premier care să mintă tot timpul cu o nonşalanţă extremă. Nici nu mai putem contoriza minciunile debitate zi de zi.

Şi aici avem de a face cu mitomanie, cu o boală psihică. Speră să fie crezut măcar de cei naivi şi creduli, care se uită doar în gura sa şi la antene. Din ce în ce mai puţini.

Aruncă procente mirobolante de susţinere a USL, ignorând electorii care nu s-au prezentat la vot din scârbă pentru clasa politică şi partide, inclusiv faţă de USL, PSD şi Victor Ponta. Dar ei trăiesc şi muncesc în România, plătesc taxe şi impozite, vor vota, posibil, la viitoarele alegeri. N-ai cum să-I ignori.

Pentru demiterea lui Băsescu au votat 40% din electori, iar pentru USL, în decembrie 2013, 24%. Aceasta-i realitatea, necoafată de minciunile lui Ponta.

Avem ghinionul să avem un premier mincinos, incompetent, incapabil, fără pic de empatie faţă de cetăţenii acestei ţări. În plus, tarat de procese psihice cu conotaţii medicale.

Există riscul ca actuala situaţie meteo din ţara să conducă la situaţii dramatice şi nedorite, consecinţe  ale incompetenţei guvernului  Ponta.

Oricum, alegerile din mai îi vor arăta lui Victor Ponta că a acceptat o pălărie prea mare pentru competenţele şi capabilităţile sale.