Trebuie spus de la bun început că oricare dintre cele două soluţii este democratică. Sistemul bazat pe un tur este cunoscut sub numele de majoritate relativă, iar cel în două tururi - majoritate absolută.

Alegerea unei soluţii sau alta este strâns legată de modalitatea de alegere a consiliului local. Ȋn general, se practică reprezentarea proporţională dar în Franţa, Slovacia, Marea Britanie (cu excepţia Irlandei de Nord), Spania (în localităţile cu mai puţin de 250 locuitori) se practică sistemul majoritar. Cel mai interesant sistem este în Italia unde se aplică reprezentarea proporţională pentru localităţile cu peste 15000 de locuitori dar cu un bonus majoritar pentru partidul cu cele mai multe voturi, iar în localităţile cu mai puţin de 15000 de locuitori se aplică sistemul majoritar.

Astfel, soluţia cea mai utilizată pe plan european este alegerea consiliului local prin reprezentare proporţională (soluţie aplicată şi în România), dublată de alegerea primarului în două tururi. Celelalte variaţii sunt mai puţin răspândite dar sunt practicate în ţări cu democraţii consolidate.

Primari aleşi prin sistemul majorităţii relative se regăsesc în Cipru, Slovacia, Turcia, localităţile din Italia cu peste 15000 de locuitori şi în unele localităţi din Spania.

Ȋn sistemul majorităţii relative strategiile adoptate de partide (acorduri, înţelegeri etc.) au la bază discuţii care se poartă de cele mai multe ori în secret, pentru a avea un avantaj asupra celorlalte partide. Coaliţii ad - hoc total transparente ar fi sortite eşecului: un partid nu poate avea un candidat care să indemne alegătorii să voteze pentru un alt partid. Un primar ales prin majoritate relativă va avea o poziţie fragilă în consiliul local, tocmai datorită caracterului ad-hoc al coaliţiei de partide care l-a sprjinit în alegeri. Este ceea ce se întâmplă în prezent în România: primarii aleşi într-un singur tur încearcă să consolideze coaliţii ad-hoc pre-electorale şi de multe ori nu reuşesc. Alteori, primarii aleşi într-un singur îşi crează majorităţi proprii în consiliile locale dar asemenea majorităţi sunt obligate să funcţioneze netransparent, fără acordul conducerii partidelor respective de la centru.

Avantajul sistemului majorităţii absolute este că partidele fac înţelegeri transparente între cele două tururi pentru a susţine un candidat în turul doi, iar aceste înţelegeri se păstrează ulterior şi la nivelul consiliului local, asigurând o majoritate pentru primarul ales. Problema majoră apare atunci când candidatul cu cele mai multe voturi în turul întâi este contracarat de o coaliţie a candidaţilor de pe locurile 2 şi 3. Candidatul susţinut de coaliţie câştigă în turul doi dar partidul candidatului situat pe locul 1 în primul tur are asigurată majoritatea în consiliul local. Astfel, primarul ales în turul doi va avea de înfruntat o majoritate ostilă în consiliul local, ceaa ce va bloca activitatea administraţiei locale pe durata unui întreg mandat.

Nu există deocamdată în România o analiză solidă, la nivel naţional şi nici măcar local, a efectelor alegerilor într-un singur tur sau în două tururi. Situaţii de blocaj primar - consiliu local sunt destul de frecvente dar nu putem măsura magnitudinea lor. Alegerea primarilor prin sistemul majoritate absolută va debloca unele situaţii dar va genera fără îndoială alte blocaje. Să luăm de exemplu cazul Bucureştiului. Candidatul susţinut de PSD poate fi înfrânt de o coaliţie între celelalte partide dacă se trece la sistemul în două tururi. Problema este că PSD poate contura o majoritate în consiliul municipal, datorită unui scor politic bun. De fapt, dacă ne aducem bine aminte, de fiecare dată când candidatul non-PSD a câştigat în Bucureşti a avut un consiliu dominat de PSD care i-a fost ostil.

Este sau nu în acord cu Constituţia sustemul majorităţii absolute? Modalitatea de vot a aleşilor locali este o problemă infra-constituţională, niciuna din  modalităţile de vot (un tur - două tururi) nu încalcă dreptul de a alege sau de a fi ales.

Cei care contestă votul în două tururi şi care au anunţat că vor contesta la CCR dacă actul normativ pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea va fi adoptat (PSD, UDMR) se bazează pe un document al Comisiei de la Veneţia, Code of good practice in electoral matters, adoptat în 2002.

Textul care se referă la interdicţia de a modifica legislaţia electorală cu un an înainte de alegeri este formulat astfel:

„The fundamental elements of electoral law, in particular the electoral system proper, membership of electoral commissions and the drawing of constituency boundaries, should not be open to amendment less than one year before an election, or should be written in the constitution or at a level higher than ordinary law.”

Sistemul electoral propriu-zis nu poate fi schimbat. Disputa un tur - două tururi ţine de esenţa sistemului electoral sau este doar un aspect secundar? Aspectele esenţiale (propriu-zise) ale unui sistem electoral sunt, în opinia mea, modalitatea directă/indirectă de alegere a primarului, sistemul electoral folosit (majoritar, reprezentare proporţională, mixt), pragul electoral. Sistemele majoritatea absolută şi cea relativă sunt doar variaţii ale sistemului alegerii directe. De exemplu, dacă guvernul ar fi decis să primarii vor fi aleşi de acum înainte indirect, numiţi de Preşedinte (în Belgia primarii au fost multă vreme numiţi de Rege, dintre membrii consiliului local ales) ar fi fost o încălcare clară a recomandărilor Comisiei de la Veneţia. Vom vedea ce va decide CCR în această chestiune dar sistemul majorităţii absolute este în acord cu practicile democratice şi cu Constituţia României, fiind o ipoteză la care nu se referă Comisia de la Veneţia în documentul citat.

Indiferent de sistemul care va aplicat la alegerea primarilor în iunie 2020, este nevoie de o cercetare amplă privind efectele generate de sistemele majorităţii relative, respectiv absolute la nivel naţional. Deocamdată, nicio instituţie publică sau partid politic nu doresc o astfel de cercetare, nici măcar la nivelul unei localităţi dacă nu la nivel naţional. Problema aceasta nu este doar în România: cei care studiază aplicarea sistemelor electorale în alte ţări se plâng în revistele de specialitate de ştiinţe politice de existenţa a puţine evaluări ale impactului unui sistem sau altul la alegerile locale. Un proiect de cercetare european în această materie este aşadar oricând binevenit.