Şi ieşim din calendarul alegerilor anticipate. Mai grav, rămânem cu guvern interimar până la iarnă.

Se conturează tot mai mult o majoritate parlamentară ostilă alegerilor anticipate

Bomboana pe coliva alegerilor anticipate a fost OUG privind organizarea acestor alegeri, dată fără consultare publică, la pachet cu alte 25 de OUG-uri, unele retrase deja de guvern. PSD-Pro Romania-UDMR-ALDE nu sunt de acord cu această OUG şi fac apeluri la Avocatul Poporului s-o conteste la CCR, sau o resping rapid prin parlament. Că nu vom avea alegeri anticipate este o variantă posibilă, nu neapărat „mortală”. Mortal este faptul să rămânem cu guvern interimar până în noiembrie, la alegerile la termen. Cu un parlament ostil şi fără guvern cu toate prerogativele, vom fi în criză politică 10 luni. Iar România nu este Belgia, să-şi permită această experienţă. Cei 261 de parlamentari, care au votat căderea guvernului Orban I, au acum posibilitatea să dejoace planurile Iohannis-PNL, de a organiza alegeri anticipate. Neasigurând cvorumul la şedinţele comune ale Camerelor, de respingere sau aprobare a instalării guvernului Orban II. Este suficient să reprogrameze această şedinţă, pe motiv de lipsă de cvorum, timp de câteva săptămâni, pentru ca să ieşim din calendarul privind alegeri anticipate în iunie.

PSD şi aliaţii nu au interesul să fie organizate anticipate din următoarele motive:

  • Proprii parlamentari, dintre care jumătate nu vor mai avea loc în viitorul parlament, nu vor să piardă indemnizaţiile şi alte avantaje, circa 7500 euro/lună, plecând acasă cu 6 luni mai devreme;

  • Le convine ca PNL-USR şi preşedintele Iohannis să se decredibilizeze cu un guvern interimar, fără putinţă de a lua măsuri importante privind pensii, salarii, alocaţii, deficite bugetare uriaşe;

  •  Nu pot avea loc alegeri anticipate simultan cu cele locale, pentru că există deja decizii ale CCR din anul 2012 care interzic acest lucru. PSD îşi pierde astfel interesul ca primarii săi să „tragă” simultan şi pentru alegerile locale şi pentru anticipate.

Nu pot să cred că analiştii şi consilierii de la Cotroceni şi PNL n-au avut în vedere aceste lucruri. Atunci, în faţa iminenţei amânării deciziei parlamentului de a trânti două guverne Orban, şi a avea un guvern interimar timp de 10 luni, ce contra măsură au în vedere preşedintele Iohannis şi PNL?

Posibilul „plan B”, dacă anticipatele ies din jocul politic

Constituţia spune clar că parlamentul poate fi dizolvat de către preşedinte, doar dacă respinge de două ori un premier desemnat de către preşedinte, în decurs de 60 de zile. Nu spune nimic Constituţia de situaţia în care parlamentul nici nu respinge nici nu aprobă premierul desemnat de preşedinte. Exact aici se pare că vrea să acţioneze preşedintele. Dacă parlamentul nu se achită de sarcina pe care o are, de a aproba sau respinge guvernele propuse de preşedinte, să poată fi dizolvat fără îndeplinirea celor două cerinţe ale Constituţiei. In calitate de garant al funcţionării instituţiilor statului, Preşedintele emite decretul de dizolvare al parlamentului, acuzând că acesta nu se achită de prevederile constituţionale, acelea de a aproba sau respinge guverne propuse. Din acel moment, parlamentul nu mai există, nu poate reclama la CCR un conflict juridic de natură constituţională şi, mai important, nu poate suspenda un preşedinte care tocmai l-a dizolvat!

Este posibil ca parlamentul dizolvat să se întrunească, totuşi, şi să-l suspende pe preşedinte. Si atunci ne vom întreba: cine-i dizolvat, cine suspendat? Dilemele politicii dâmboviţene!

E un scenariu care pare rupt din filme SF, dar nu văd un alt „plan B” anunţat de şefii PNL, Orban şi Raluca Turcan.

Partea slabă a scenariului, în privinţa acţiunii preşedintelui, este că nu a încercat să desemneze un premier solicitat de majoritatea aparentă de 261 de parlamentari, care au trântit guvernul Orban. Aşa, cu desemnări de premieri fără măcar o perspectivă de a realiza majoritate, preşedintele decide el când să fie dizolvat parlamentul, şi când nu. Deşi nu îi intră în atribuţii. Parlamentul este şi el vinovat că nu respinge, sau aprobă, de două ori premierii desemnaţi, pentru că nu vrea să se ajungă la anticipate. Cine are dreptate, din punct de vedere constituţional?

Cu un parlament dizolvat, nu mai are cine să reclame un conflict juridic de natură constituţională la CCR. Avocatul Poporului poate ataca doar OUG-uri la CCR, aparent nu este parte a posibilului conflict. Dar nimic nu este exclus într-un astfel de scenariu de criză profundă.

Nu este sigur că acesta ar fi „planul B” al PNL-Iohannis. Am vrut doar să ridic în faţa experţilor în drept constituţional acest scenariu, să aflăm cu toţii opiniile lor.