Aceasta în pofida faptului că de pe lista posibililor viitori miniştri au dispărut unul câte unul toate numele grele ale partidului aşa că, gata, nici urmă de Raluca Turcan, Rareş Bogdan, Robert Sighiartău, Alina Gorghiu, Florian Cîţu care par a fi brusc loviţi de modestie şi că devine tot mai consistent zvonul potrivit căruia PNL ia în calcul un aşa-numit plan B.

Adică, în cazul în care primul guvern Orban pică la votul de învestitură, tot Ludovic Orban să reprezinte cea de-a doua propunere de premier. Ţinând cont de faptul că nimeni în afara USR-PLUS nu mai dă semne reale că şi-ar dori cu adevărat alegeri anticipate (cu atât mai puţin PSD, agresiv, ţâfnos, cu o preşedintă pe nume Viorica Dăncilă ce devine pe zice ce trece tot mai apăsat un fel de Gheorghe Gheorghiu-Dej în fustă) lucrurile ar trebui să curgă fără probleme. Şi ţara să aibă un guvern de tranziţie însărcinat cu pregătirea alegerilor prezidenţiale, dar şi cu cele locale şi paralmentare din 2020, să închidă, numai bunul Dumnezeu ştie cum, bugetul pe anul 2019 şi să pregătească proiectul Legii bugetului de Stat pentru anul viitor. Dar să şi asigure de faptul că acesta va obţine votul Parlamentului.

Partidele care, alături de PNL, au asigurat săptămâna trecută trecerea moţiunii de cenzură fie că declară limpede că nu vor vota noul guvern (e cazul formaţiunii Pro România a vicleanului domn Victor Viorel Ponta), fie că emit prea multe pretenţii care, neputând fi îndeplinite, ar putea conduce la perpetuarea guvernului interimar PSD cel puţin până la alegerile prezidenţiale (aşa fac USR-PLUS şi UDMR, fiecare de pe altă poziţie), fie că dau dovadă de o flexibilitate cel puţin neaşteptată. Aşa cum stau lucrurile în cazul ALDE care aproape că se limitează la a cere doar ca în viitorul guvern să nu se regăsească nici un reprezentant al PMP, cu atât mai puţin dl, Traian Băsescu însuşi căruia nu încetează să-i reproşeze trecutul  de informator al Securităţii.

Dl. Ludovic Orban s-a dovedit un bun negociator atunci când a fost vorba de a obţine numărul de semnături dar şi de voturi graţie cărora a căzut guvernul pesedist condus de V. V. Dăncilă. În respectivele zile, preşedintele PNL probabil că nu a avut timp să negocieze şi să stabilească ceea ce se va întâmpla după cădere. Va trebui să o facă până în ziua în care va prezenta Parlamentului lista noului guvern.

Desigur, d-lui Orban îi va fi imposibil să îndeplinească toate cerinţele. Cum s-ar putea, de pildă, să facă pace USR-PLUS care vrea, după părerea mea pe bună dreptate, ca primarii şi preşedinţii de Consilii judeţene să fie aleşi din două tururi de scrutin , cu UDMR care ţine mortiş ca lucrurile să stea exact pe dos? E de sperat că liderii Opoziţiei vor înţelege că succesul moţiunii ar fi devidat de sens în cazul în care la Palatul Victoria vor rămâne tot Viorica Dăncilă şi şleahta ei. Dl. Orban însuşi şi întreg partidul trebuie, la rândul lor, să conştientizeze că instaurarea unui guvern ca urmare a mai sus-menţionatului plan B va face noul Executiv mult mai puţin credibil.

Oare e prea mult dacă le cerem politicienilor  din USR-PLUS, ALDE, UDMR şi chiar Pro România să aibă în vedere şi interesul ţării, nu doar obiectivele lor electorale?

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro.