Tu când ţi-ai pierdut încrederea că poţi schimba ceva?

Mâine este ultimul moment în care vei putea spune ce crezi. De luni, s-ar putea să vezi noapte, şi ei să-ţi spună că e zi, să vezi nori, şi ei să-ţi spună că e soare, să vezi negru, şi ei să-ţi spună că e alb.

Dacă te-ai hotărât să votezi, n-are rost să citeşti mai departe. Înseamnă că tu încă mai crezi că poţi fi picătura ce va revărsa paharul. Nu pentru tine scriu.

Pentru că tu, desigur, nu ai crezut atunci când o adunare de profesori, oameni cu carte, aleşi pe scprânceană ca să spele onoarea cuiva, ţi-au spus că nu a copiat, deşi vedeai cu ochii tăi aceleaşi cuvinte, trecute de colo-dincolo. Tu ştii ce-ai văzut. Şi ştii că, pentru a aşterne un cuvânt pe-o pagină, e greu şi mult de muncă, n-o poate face oricine. De aceea trebuie respectaţi cei care au citit, scris, cercetat pe bune, cu mintea lor, nu cei care au ambiţia deşartă de a-şi adăuga, mincinos, titluri în faţa numelui.

Nu scriu pentru tine fiindcă, din nou, nu te-ai lăsat impresionat de fluturarea unei hotărâri judecătoreşti care să consfinţească furtul. Pentru că şi ăsta e un furt, nu? Tu înţelegi asta, pentru că preţuieşti ideile, ştiinţa de carte, munca pe băncile şcolii, trăitul dintr-o bursă amărâtă, coatele frecate prin biblioteci, învăţatul până târziu, pasiunea pentru cercetare, dorinţa de a fi mai bun decât toţi ceilalţi, prin ceea ce faci. Pentru că ştii astea toate, ştii şi ce minciună se ascunde în spatele argumentului cu „decizia instanţei”. N-o să ţi-o mai spun eu, acum.

Nu scriu pentru tine întrucât tu înţelegi că cifrele unei economii nu se revizuiesc peste noapte. Ai priceput, desigur, că fiecare trage de un boţ de pâine, uitându-şi de integritate, dar ştii la fel de bine că o comandă politică nu poate schimba realitatea pe care o vezi în stradă şi la galantar, pe care o vezi în firma ta mică sau în compania ta mare, când te străduieşti să-ţi atingi „targetele” şi îţi dai seama că toată lumea ţine de bani, înfricoşată de schimbările legislative venite peste noapte, care nu te mai lasă să „forcastezi” nimic. Tu ştii că statul ăsta la care cotizezi în fiecare lună sume uriaşe, fără să primeşti nimic în schimb, îţi pune beţe-n roate cum poate el mai bine, uitând că tu creezi sau susţii locuri de muncă şi întreţii economia. Că, fără tine, ar fi cu toţii nişte cerşetori cu mâna întinsă, pentru că n-au făcut în viaţa lor o afacere în economia liberă, n-au vândut în viaţa lor nici măcar un ac, habar n-au cum e să câştigi client cu client, muncind zi şi noapte ca să nu-ţi închizi prăvălia. Lor le vine totul pe tavă, în contracte grase alimentate cu banii din taxele plătite de tine şi de ceilalţi.

Nu vreau să-ţi spun ţie cum stau lucrurile cu justiţia sau cu societatea. Cât de nefiresc este să le fie luată apărarea penalilor de partid, condamnaţi nu pentru matrapazlâcuri, ci pentru tunuri care ar scoate din nevoi toată populaţia defavortizată a României, fie şi pe termen scurt. Câţi copii nu merg la şcoală, câţi nu au curent electric, câţi mor înecaţi în latrine fără canalizare – nimeni nu se simte responsabil pentru ei. În schimb, le flutură unora şi altora în faţă faptul că „nu sunt oameni întregi” pentru că nu au crescut un copil. Şi lasă, că celorlalţi le dăm tablete (manuale n-avem, asta e!). Că doar nu există copil în clasa I care să nu aibă un smatphone conectat la internet... Jalnică morală, nu-i aşa?

N-am de ce să-ţi spun ţie care e treaba cu „creşterile” de pensii, pe care o pricepi şi singur, că doar ai ochi să citeşti şi minte să gândeşti. Ştiu că te întrebi de ce bătrânii tăi părinţi sau bunici nu văd şi ei evidenţa: cu aceeaşi pensie nu mai pot cumpăra aceleaşi lucruri, ci mai puţine. Ei poate că nu ştiu de „inflaţie”, dar ar trebui să ştie ce este „sărăcia”. Şi, cu toate astea, îi iubesc pe cei care le vorbesc frumos, îi numesc „români”, „ortodocşi”, „popor”, „credincioşi”.

Tu ştii, aşa că n-am să-ţi spun eu, care e treaba cu biserica. Ştii că e condusă de un CEO cu barbă, care manevrează cifrele şi businessurile de parcă a făcut trei MBA-uri, aducând BOR „pe o nouă culme de prosperitate şi bunăstare”. Îl vezi mai degrabă în poziţia de premier uns cu toate alifiile, decât de smerit slujitor de suflete. Cine a mai pomenit ca biserica să dea bani cu camătă? Dar totul e permis, când foloseşte unei cauze. Ai înţeles ce trocuri s-au făcut, că doar nici nu s-au ferit de tine – totul e la vedere, fără teamă. Pe tine nu te pot prosti invocând credinţa, doar ştii bine ce ai în suflet şi cum vorbeşti cu Dumnezeu, n-ai nevoie de ei ca intermediari.

Nu trebuie să afli de la mine, pentru că ştii deja, că lipsa ta de la vot te va transforma într-un mort, într-un strigoi. Pe locul tău din listă va fi o altă semnătură, ştergându-ţi identitatea ca şi când n-ai fi existat. Iar votul tău, pe care TU puteai să-l foloseşti, va fi exercitat de EI, aşa cum vor dori.

Tu ştii ceva cumplit. Că, dacă nu se va produce o schimbare, istoria, economia, justiţia, societatea, realitatea chiar, vor fi modificate după bunul plac al unora, astfel încât să „iasă” bine. La fel ca acum 25 de ani. Tot ce ştii va deveni relativ, nu vei mai avea repere corecte la care să te raportezi. Vei trăi o viaţă falsă, într-o realitate modificată, mutilată, strâmbă. Nu se ştie pentru cât timp de acum înainte.

Aşa că nu pentru tine scriu. Dar tu, celălalt, cel care nu te-ai hotărât încă să te duci la vot, tu când ţi-ai pierdut încrederea că poţi schimba ceva?

Mâine este ultimul moment în care vei putea spune ce crezi. De luni, s-ar putea să vezi noapte, şi ei să-ţi spună că e zi, să vezi nori, şi ei să-ţi spună că e soare, să vezi negru, şi ei să-ţi spună că e alb. Cu convingere, pentru că, nu-i aşa, minţitul în faţă e o formă de existenţă. Poate eu mă înşel, iar tu vrei să trăieşti altfel. Atunci votează – poţi schimba ceva.