Fiindcă era vorba de situaţia a câtorva mii de oameni, bătrâni,  mulţi dintre ei  bolnavi, în perspectivă de a dispărea, mai puţin interesanţi ca „eroii„ despre care am amintit. Acestor oameni li s-a luat  (li s-a amânat) un drept  care, poate unora dintre ei le-ar fi prelungit viaţa. Este vorba Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/2014 care amână o lege, aprobată de guvernul Ponta înainte de alegeri Ea se referă la sporirea drepturilor băneşti a două categorii de persoane - cele persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, categorie cunoscută  drept supravieţuitori ai Holocaustului,  precum şi etnicii români care au după 1940, în urma pactului Ribbentrop-Molotiov care a dus la pierderi  teritoriale ale României, au fost nevoiţi să se refugieze, pierzându-şi bunurile şi de multe ori supuşi unor crunte umilinţe. După 1989, aceste categorii, alături de persecutaţii politici din perioada 1945-1989 s-au bucurat de nişte îndemnizaţii, de-altfel ridicole ca sume- 100 de lei adăugaţi lunar la pensie  pentru fiecare an de suferinţă,  care  deşi nu vindecau rănile lăsate de acei ani,cât de cât le făceau  viaţa mai uşoară. De menţionat că, în timp ce persecutaţilor politici (printre care se aflau şi foşti legionari, deveniţi „anticomunişti„) s-au mărit îndemnizaţiile de mai multe ori, ceilalţi s-au bucurat de o singură majorare. La solicitările unor deputaţi  ai minorităţilor, susţinuţi de colegi parlamentari pentru a majora şi îndemnizaţiile categoriilor neglijate, guvernul a răspuns de-alungul anilor că ”ne aflăm în criză şi nu sunt bani”.

Apropierea alegerilor prezidenţiale de astă toamnă a deschis baierele pungii guvernamentale. Au fost votate una după alta legi care au oferit cu generozitate bani chiar şi unor categorii date uitării până cum dar care puteau fi potenţiali alegători ai candidatului provenind din guvern. Printre ei s-au aflat şi supravieţuitorii Holocaustului şi refugiaţii. Propunerea  a fost făcută de deputatul etniei evreilor, dr. Aurel Vainer, şi a fost votată în unanimitate de toţi membrii Parlamentului. Drept care guvernul a legiferat propunerea, ea urmând să fie aplicată începând de la 1 ianuarie 2015.

Dar ce să vezi lovitură de teatru! În decembrie (cu totul întâmplător după alegerile prezidenţiale, cu rezultatele cunoscute), guvernul s-a răzgândit şi a emis Ordonanţa de Urgenţă nr.83/2014 prin care, prevalându-se din nou de faptul că nu sunt fonduri , a amânat puterea în aplicare a legii votate de Parlament…până în 2017. (Deh, propaganda electorală a costat mult şi dacă ea a fost pe degeaba…). Aici este de remarcat un singur aspect dar esenţial:  cei mai mulţi beneficiari ai acestei legi sunt oameni peste 80 de ani pentru care fiecare zi contează iar până în 2017 probabil că mulţi dintre ei nu vor mai fi în viaţă. Fără să devin morbidă, nu pot să nu mă gândesc că s-a avut şi acest lucru în vedere.

Decizia de amânare a provocat proteste din partea Organizaţiei refugiaţilor din Ardealul de Nord , a Asociaţiei Evreilor Români Victime ale Holocaustului , a unor comunităţi evreieşti din Ardealul de nord şi a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (FCER). ”Prin  prevederile articolului nr.43 din OUG nr.83/2014, Guvernul României a desconsiderat în mod grav şi neîntemeiat aşteptările, total îndreptăţite ale celor în cauză”, se arată în protestul FCER. Documentul precizează că ”numărul beneficiarilor acestei legi, cetăţeni români, se micşorează în mod continuu ca urmare a stării precare de sănătate…Suntem contactaţi zilnic de zeci de supravieţuitori ai Holocaustului, de comunităţile evreieşti din România şi organizaţii care reprezintă cetăţenii români refugiaţi din Ardealul de Nord, Basarabia, Bucovina şi ţinutul Herţa, care nu pot înţelege motivaţia ce a stat în spatele acestui mod de a proceda al Guvernului României”, se subliniază în protest. FCER solicită primului ministru să refuze transformarea în lege a acestei Ordonanţe.

Ar fi foarte bine ca cel căruia i se adresează solicitarea să răspundă pozitiv. Altfel, cine ştie, suspiciunile pe care le-am sugerat în articol privind motivele amânării legii, s-ar transforma în certitudine.