Iată mesajul pe care l-am trimis procurorului general: 

Domnule procuror general,

Subsemnatul Liviu Avram, jurnalist la cotidianul „Adevărul”, îmi permit să vă sugerez o posibilă cale pentru soluţionarea crizei născute prin emiterea ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017.

Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ arată:

Articolul 9:

Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.

Articolul 14

Suspendarea executării actului

(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.

(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.

(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

În lumina acestor prevederi, se poate constata că:

** Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie este o persoană juridică îndreptăţită să iniţieze o asemenea acţiune, câtă vreme legea nu face distincţia între persoane juridice şi personae fizice.

** Ordonanţa de urgenţă are calitatea de a fi vătămat atât un drept al său (spre exemplu, sumele cheltuite pentru investigarea infracţiunilor de abuz în serviciu sau de neglijenţă în serviciu, care vor devein inutile în condiţiile în care ordonanţa va intra în vigoare), cât şi un interes legitim. Câtă vreme Ministerul Public este obligat prin lege să apere interesele publice, prin acţiunea pe care o înaintaţi instanţei de Contencios administrativ, vă aşezaţi în apărarea unui interes legitim public.

** Cereţi instanţei să oblige Guvernul la retragerea ordonanţei, date fiind posibilele sale efecte.

** Ridicaţi în faţa instanţei excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei de urgenţă.

** Solicitaţi instanţei să suspende aplicabilitatea ordonanţei de urgenţă, câtă vreme paguba pe care aceasta o produce este iminentă, întrucât va intra în vigoare pe data de 11 februarie.

În speranţa că veţi analiza această propunere, vă mulţumesc.

Liviu Avram

„Adevărul”