Mai e mult până departe

E greu să fii corect în România! E greu, uneori e frustrant, însă e musai! Dacă vrem să  schimbăm societatea în care trăim, trebuie să reacţionăm, folosind armele oferite de democraţie, împotriva celor care, prin sfidare şi nesimţire, cred ne pot umili fără ca noi sa facem ceva.

Acum ceva vreme, Primăria Sector 3 (aia a lu' Negoiţă) lansa „o procedură de selecţie transparentă a partenerilor” pentru un proiect pe care vor să îl depună pe call-ul lansat de Ministerul Fondurilor Europeane, respectiv pe Axa 4.1. Primăria Sector 3 cauta un partener pentru două activităţi prevăzute în viitorul proiect, respectiv „mobilizare locală” şi „campanii la nivel local”, comunităţile ţintă fiind comunităţile de romi din sector. Conştienţi fiind că astfel de solicitări sunt, de multe ori, doar de formă, însă dorind să vedem dacă astfel de competiţii sunt mai „curate” acum, după ce DNA-ul este atât de vizibil, am hotărât să depunem şi noi (Fundaţia Agenţia Împreună) aplicaţie.

Se pare că cei 17 ani de activitate ai Fundaţiei noastre şi cele peste 100 de proiecte cu finanţare externă implementate exact în zona în care dumnealor cereau expertiză, nu l-au convins pe dl. Negoiţă că avem experienţă în managementul proiectelor cu finanţare europeană, experienţă în comunităţile marginalizate şi în acţiuni de combatere a discriminării şi nici în acţiuni de implicare activă şi voluntariat. În plus, nu l-am convins nici măcar că ştim limba romani, asta în condiţiile în care Fundaţia noastră este una dintre organizaţiile cele mai vizibile care lucrează pentru incluziunea socio-economică a minorităţii romilor în România şi mare parte a staff-ului nostru este de etnie romă (toate cele menţionate mai sus au fost criterii de evaluare cuprinse în grila de evaluare).

În urma evaluării aplicaţiei, Fundaţia noastră a primit 55 de puncte din cele 100 puse la bătaie. O altă fundaţie extrem de puternică (Fundaţia pentru Dezvoltarea Popoarelor), de asemenea cu o vastă expertiză tehnică şi capacitate financiară foarte bună, a obţinut 62 de puncte.

Câştigătorul anunţat a fost Asociaţia pentru Incluziune Socială Proetnica, o organizaţie nonguvernamentală înfiinţată în data de 15 august 2015, care nu are vreun site sau vreo adresă de e-mail unde poate fi contactată şi a cărei activitate este cam de negăsit.

Sunt obişnuit, în cei 17 ani de experienţă, să văd mizerii de genul acesta făcute de cei care se află la butoanele puterii, indiferent că sunt de dreapta sau de stânga.

Pentru mine este evident că acest „parteneriat” era cu „dedicaţie” şi că „procedura de selecţie transparentă” a fost făcută doar pentru că era cerinţă legală. Îmi este evident că Primăria Sector 3 nu căuta un partener, ci îl avea deja şi că anumite înţelegeri sunt deja făcute. Sunt obişnuit, în cei 17 ani de experienţă, să văd mizerii de genul acesta făcute de cei care se află la butoanele puterii, indiferent că sunt de dreapta sau de stânga, cu credinţa că lor nu li se poate întâmpla nimic şi că sunt mici dumnezei.

Am primit, cu mulţi ani în urmă, zeci de oferte de la politicieni şi/sau foşti demnitari să „facem proiecte” împreună: să facem proiecte pe economie socială a căror rezultate (afaceri), după finalizarea proiectului, să „ne rămână nouă”, să angajez „nişte experţi buni”, care întâmplător erau copiii sau finii lor, să lucrez cu nişte „subcontractori extrem de buni” care îmi erau „recomandaţi” sau să împart „bugetul” cu ei, sub formă de comision. Un mare om de afaceri român, acum condamnat la prima instanţă pentru trafic de influenţă, ne-a făcut chiar oferta să facem proiecte multe, că noi „suntem deştepţi şi ştim să facem proiecte” din care „să trăiască toată lumea”, el fiind în stare să ne aducă, la o întâlnire de taină, „jumătate din Guvern”.

Am primit ameninţări de tot felul atunci când am fost împotriva unor astfel de colaborări sau, şi mai rău, când le-am stricat jocurile. Am fost ameninţat că mi „se taie nasul”, că voi fi „pus în portbagaj”, că voi fi făcut de la „genunchi în jos”, că mi „se va lua nevasta cu japca” sau că „am să văd eu”. Mi-a fost silă de ei, i-am înjurat şi am plecat din acel loc de fiecare dată sporind protecţia atât pentru mine, cât şi pentru cei dragi. Nu am refuzat numai pentru că am primit nişte principii de viaţă de la ai mei părinţi, ci am făcut-o, mai ales, având în minte oamenii pentru care acele fonduri există.

În momentul în care intervenţia ta este centrată pe cum poţi păcăli sistemul astfel încât să maximizezi propriul tău câştig şi acei oameni devin doar nişte instrumente prin care „tu faci bani”, pentru mine nu eşti decât un nenorocit de traficant care nu merită respect.

Ţinta acestor proiecte nu sunt organizaţiile care le implementează, ci sunt oamenii aflaţi în nevoie. Acţiunile organizaţiei implementatoare, care vin din experienţa de lucru, cunoaştere şi empatie trebuie să contribuie la transformarea acelor oameni (numiţi „clienţi”, „grup ţintă” sau „beneficiari finali”) din „pasivi socio-economic” în „activ-contributori”, iar pentru a reuşi acest lucru este musai să îi pui pe ei/ ele în centrul intervenţiei. Rolul tău este să fii un bun profesionist şi să dai totul astfel încât să ai cele mai bune rezultate. Finanţatorii îţi oferă, şi ţie, suficienţi bani pentru salarii mari şi costuri de birou astfel încât întreaga ta capacitate profesională să fie centrată pe nevoile beneficiarului şi tu să îţi asumi că eşti un instrument de dezvoltare a acestora. În momentul în care intervenţia ta este centrată pe cum poţi păcăli sistemul astfel încât să maximizezi propriul tău câştig şi acei oameni devin doar nişte instrumente prin care „tu faci bani”, pentru mine nu eşti decât un nenorocit de traficant care nu merită respect.

Ce este cel mai dureros este faptul că, de multe ori, genul ăsta de oameni sunt cei care ne oferă lecţii de morală, etică profesională şi civism! Iar noi, exact cum ei cred, le confirmăm că suntem proşti şi îi susţinem uneori chiar votându-i!

Mă bucur să constat că în ultimii ani astfel de practici sunt din ce în ce mai puţine. Din păcate, evenimente ca cele care tocmai s-au întâmplat în relaţia cu Primăria Sector 3 ne arată că mai e mult până departe.

PS. O astfel de procedură (de selecţie a partenerilor) nu poate fi contestată, ea nefiind „achiziţie”. Daca nu îţi convine, te duci în instanţă ceea ce înseamnă câţiva ani în procese şi multe resurse (financiare şi de timp) alocate.

PS1. În spaţiul public există ideea că foarte mulţi bani au fost cheltuiţi pe proiecte care vizează incluziunea socio-economică a romilor. Ca informaţie, în perioada 2007-2015, România a angajat proiecte în domeniu în valoare de peste 300 milioane de euro, ceea ce reprezintă cam 1% din fondurile europene aflate la dispoziţia României. 70% din aceşti bani au fost cheltuiţi de organizaţii şi instituţii care nu au legătură cu mediul neguvernamental rom, ci cu mediul instituţional românesc şi cu organizaţii ne-etnice, iar rezultate sunt aproape invizibile. Unul dintre cei mai „activi” implementatori de proiecte care vizează incluziunea romilor este, conform listelor cu beneficiarii de proiecte de la Ministerul Fondurilor Europene, Biserica Ortodoxă Română.

PS2. Mă bucur să pot colabora cu nişte parteneri minunaţi şi că am parte să cunosc edili de toată isprava. Sunt mult mai mulţi decât cei cu care noi colaborăm şi parcă devin din ce în ce mai vizibili. Lor le dedic acest articol, mulţumindu-le că există!