Tocmai de aceea era de aşteptat ca citirea moţiunii de cenzură să dobândească dimensiunile unei ample operaţiuni politice şi de imagine al cărei rol ar fi fost acela de a sublinia determinarea Opoziţiei de a dărâma guvernul Dăncilă. Guvern care oricum nu mai este demult decât o biată, jalnică, nereuşită caricatură.

Firesc era ca sala să fi fost plină, nici unul dintre semnatari să nu lipsească, astfel dându-se un puternic semnal că nu mai e loc de cale întoarsă. Că degeaba se mai dau de ceasul morţii şefii mega-clanului pesedist, că în van încearcă Dăncilă&co să cumpere voturi şi conştiinţe, că nu doar Executivul acesta şubred, mâncat de molii, cu gura cariată, ştirbă, ci întreg PSD-ul înseamnă deja istorie.

Nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. Moţiunea a fost citită joia trecută în faţa unei săli care mai degrabă amintea de decorul unei neizbutite reprezentanţii a unui încropit spectacol cu piesa Scaunele de Eugène Ionesco. Senatorul liberal Florian Cîţu, cu figura lui obosită, veşnic tristă, roasă de dorinţa de a declanşa o nouă cruciadă împotriva bugetarilor, care, cum am mai spus şi scris, mie îmi aminteşte de nefericitul George Demetru Ladima, a jucat prost şi plictisit rolul Oratorului. Care nu a fost mut de-a dreptul, dar nici nu a dat semne că a fi foarte convins de ceea ce citeşte.

E adevărat, de data aceasta PNL a renunţat la măşti penibile, la recuzită, la neinspiraţii ochelari galbeni purtaţi de domnul senator Georgică, cel care cu ocazia precedentei moţiuni din iunie, fie şi numai prin caraghioasa-i, clovnesca-i apariţie a compromis orice şansă de reuşită a moţiunii. Joia trecută s-a păstrat totuşi un aer de seriozitate. Au fost salvate aparenţele. Cu toate acestea, chiar şi dl. Cîţu a lăsat impresia cuiva condamnat la sacrificiu, altminteri fiind cum nu se poate mai conştient că îşi pierde inutil timpul Aceasta în vremea ce ceilalţi colegi de partid şi de Opoziţie deja se bucură de beneficiile week-end-ului prelungit pe care şi l-au acordat cu de la ei putere parlamentarii, minţind că  s-ar speti muncind în teritoriu şi că ar avea întâlniri cu alegătorii cărora de abia aşteaptă să le asculte păsurile şi să le rezolve solicitările.

Ceea ce s-a întâmplat joia trecută în Parlamentul României are semnificaţia unui puternic semnal de alarmă. Şefii partidelor parlamentare, liderii de grup trebuie să vegheze, să dea consemn de mobilizare. Nu am nici cea mai mică îndoială că pesediştii îşi vor juca până la capăt ultima şansă. Vor lua măsuri draconice, vor face tot ceea ce le stă în putinţă spre a preveni absenţe, dezertări, trădări, răsturnări de ultim moment ale situaţiei, repoziţionări. Câinii de pază ai partidului, indiferent că se cheamă Mihai Fifor, Lia Olguţa Vasilescu, Şerban Nicolae, Iordache, Nicolicea se vor comporta asemenea unor buldogi pregătiţi să îi sfâşie pe toţi cei care nu vor dansa precum le-a cerut să o facă, cu vocea ei falsă, mincinoasă, cea care este încă şefa partidului. Numita Dăncila Vasilica Viorica. Este indubitabil că în tabăra puterii domneşte spaima. Spaima neantului, a nimicului. Explicabilă prin faptul că pesediştii sunt conştienţi de realitatea că, aşa după cum admitea cu luni în urmă unul dintre lideri, fără PSD şi fără putere nu ar fi nimic. În tabăra opoziţiei trebuie avut grijă să nu se instaleze dorul de ducă, dorinţa de chiul şi, mai presus de toate, lenea. Aceasta din urmă fiind cel mai mare inamic al reuşitei moţiunii.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro