La partide noi înainte! Sau...?

Strada nu mai vrea actuala clasă politică. Evident, nimic nou. Candidaţi independeţi atât de mulţi mai greu. Să facem partide noi? 2? 3? 50? 1000? Strada pare încă mică. Şi nepregătită.

S-a scris mult şi foarte mult în ultimele zile despre tragedia de la Colectiv, despre protestele şi noua societate civilă de stradă din ultimii 3 ani şi despre Schimbare. Sunt însă puţine lucruri şi avem puţine cerinţe care să fie cu adevărat comune atât celor ce merg zeci de kilometri în marş cât şi celor ce stau acasa. Este clar însă că pentru (aproape) toţi schimbarea clasei politice este importanta. Pe mine m-a obosit sintagma asta pentru ca o aud de cel puţin 20 de ani şi nu prea s-a schimbat nimic. Nu?

Cum se face această schimbare? Ar fi mai multe căi: angajare în administraţie publică locală şi centrală, funcţii alese sau construcţia de organizaţii şi comunităţi puternice care să educe, ofere soluţii şi influenţeze sistemul.

Cu angajarea “la stat” am mai vorbit. “…implicarea în sistemul de stat, oh Doamne, ce complicaţie nenorocită. În primul rând e aproape imposibil să intri în sistem. Nu? Şi-n plus, să fim serioşi: voi, corporatişti, antreprenori, ong-işti cu salarii bune, aţi intra la sacrificiu într-un minister pe un salariu mic şi cu o mare de cretini în jur? Nu. Asta e o specie rară de “noi”.” Treabă complicată.

Să candidăm independent pentru administraţia locală sau europarlamentare? Treabă şi mai complicată. Cred mai degrabă în puterea celor mulţi în perioada asta decât în tipul de “liderus maximus”, desi sunt un adept al schimbărilor făcute de grupuri mici.

Hai să vorbim despre partide, însă, şi despre ce implică ele, într-o analiză care merită o mai mare detaliere. Schimbarea clasei politice implică, nu-i aşa, oameni noi. Asta înseamnă, evident, şi un număr de partide noi care să ducă flacăra speranţei mai departe. Ştiu, “flacără” e un cuvant greu în perioada aceasta. Dar e important să folosim cuvintele grele. Vrem partide noi? E simplu. Legea nr. 114/2015 ne oferă un cadru de înfiinţare pentru care nu mai avem nevoie de 25.000 de membri fondatori ci doar de 3. Până aici nu este de fapt nimic complicat.

Complicat este însă ce facem cu ele, presupunând că le avem. Un partid politic nou nu înseamnă nimic fără conţinut, program politic, oameni buni, soluţii, finanţare, mecanism intern de lucru funcţional, comunicare şi mai ales timp. Să faci politică pe bune în România nu este o activitate de weekend sau de seară, mai ales când începi de la zero. Sau zero virgulă puţin. Un program politic, o propunere reală de contribuţie la bunăstarea ţării, când începe să fie pus pe hârtie de 3, 30, 300 sau mii de oameni are nevoie de opinii profesioniste, compromisuri şi puţine dorinţe de genul – “să-i băgăm pe toţi la puşcărie” sau “să dăm banii la educaţie şi sănătate”. Ah şi ideologie. Măcar un pic.

Un partid politic nou nu înseamnă schimbarea clasei politice. 1000 de partide politice noi nu înseamnă nici ele schimbarea. Aceasta vine cu strângerea multor semnături de susţinere pentru candidaturi, alegeri câştigate, mulţi bani, ceva oameni în faţă şi cu mult timp dedicat. Aproape ca un job nou.

Să ieşi în stradă şi să strigi e simplu. Să scrii, cum fac eu acum, e simplu. Să te plângi e şi mai simplu. Să construieşti un partid nou, puternic şi coerent într-un mod cât mai inclusiv e greu. Foarte greu. Şi esecul e parte a procesului. Dar, trebuie început de undeva, nu?

Apropo, avem câteva partide de categorie “nouă”. Nu le ştiaţi bănuiesc, în afară de M10. Şi el, de fapt, necunoscut maselor. Lista completă pe site-ul Tribunalului Bucureşti, alături de detalii despre aceste partide care şi ele cred ca vor schimba clasa politică.

Partidul Republican din România, Partidul România Unită, Partidul “Blocul Unităţii Naţionale”, Partidul Frontul Demnităţii şi Identităţii Naţionale, Partidul M10, Partidul Naţional pentru Patrie, Partidul Noua Românie, Partidul pentru Dezvoltare şi Progres Social, Partidul Naţional Democrat, Partidul Puterii Umaniste, Partidul Justiţie şi Dezvoltare, Partidul Oamenilor Liberi. Sper să nu fi sărit vreunul.

Mai jos câteva fragmente din Legea nr. 114/2015 privind modificarea şi completarea Legii partidelor politice nr. 14/2003

“CAPITOLUL IV Înregistrarea partidelor politice

Art. 18. - (1) Pentru înregistrarea unui partid politic se depun la Tribunalul Bucureşti următoarele documente:

a) cererea de înregistrare, semnată de conducătorul organului executiv al partidului politic şi de cel puţin 2 membri fondatori;

b) statutul partidului, întocmit conform prevederilor art. 10;

c) programul partidului;

d) actul de constituire, semnat de cel puţin 3 membri fondatori;

e) o declaraţie privitoare la sediu şi la patrimoniul partidului;

f) dovada deschiderii contului bancar.

(2) Cererea de înregistrare se afişează la sediul Tribunalului Bucureşti timp de 15 zile.

(3) În termen de 3 zile de la data depunerii cererii de înregistrare, anunţul cu privire la aceasta se publică de către solicitant într-un ziar central de mare tiraj.

Art. 21. - (1) Tribunalul Bucureşti se pronunţă asupra cererii de înregistrare a partidului politic în cel mult 15 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 18 alin. (2).

(2) Împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti pot face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2).

(3) Curtea de Apel Bucureşti va examina apelul în şedinţă publică, în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea acestuia.

(4) Decizia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă.

Art. 22. - Partidul politic dobândeşte personalitate juridică de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei privind admiterea cererii de înregistrare.

Art. 23. - Partidele politice ale căror cereri de înregistrare au fost admise se înscriu in Registrul partidelor politice.”

Deci? Facem partide sau nu? Ajută de fapt ele la schimbarea clasei politice?