Liberalismul este o doctrina individualistă, care se opune oricărei forme de etatism şi de morală impusă de conducerea ţării, în care statul are un rol discret şi este răspunzător în faţa cetăţeanului, ale cărui drepturi sunt inalienabile.

A fost prins la mijloc între utopia socialistă, care voia să dărâme societatea, pentru a construi una mai bună şi cea sămănătoristă, care voia să îngheţe societatea, pentru că era cea mai bună.

Astăzi este prins între noua utopie a stângii, care a găsit un alt viitor luminos, al corectitudii politice şi ecologismului, şi fantezia noului sămănătorism, care se revendică de la dreapta, care propune o formă de stat naţional, pseudo-ortodox, inspirat din modelul neo-sovietic.

Ambele sunt propuneri etatiste, care îi promit cetăţeanului o lume mai bună, dacă renunţă la libertatea sa, în favoarea statului cel înţelept. Care se va ocupa de fericirea leneşă a individului. Supunere benevolă se numeşte acest mecanism.

Liberalismul nu promite individului decât un cadru în care îşi poate exercita liniştit drepturile. Dacă îşi va obţine fericirea, este o reuşită individuală, în care statul nu are nici un rol.

Astăzi PNL împlineşte 147 de ani. Liberalismul îşi continuă o poveste veche, cu multe realizări. Viitorul depinde de alegerea de astăzi dintre paternalism şi individualism, aşa cum a fost întotdeauna.