Iohannis a decorat-o pe Elena Ion-Arnăuţoiu, sora anticomuniştilor Toma şi Petre Arnăuţoiu. Incredibila poveste de viaţă a eroinei de la Nucşoara

Tragica epopee a lui Toma Arnăuţoiu, eroul din munţi, spusă de Elena Ion-Arnăuţoiu 

Preşedintele Klaus Iohannis, a semnat, luni, decretul de decorare a a patru foşti deţinuţi politic, printre aceştia fiind şi Elena Ion-Arnăuţoiu, sora fraţilor rezistenţilor anticomunoşti Toma şi Petre Arnăuţoiu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Klaus Iohannis a semnat luni, cu ocazia inaugurării monumentului „Aripi”, dedicat memoriei luptătorilor din rezistenţa anticomunistă (1945-1989), decretul de decorare a unor foşti deţinuţi politic.
 
Astfel, „în semn de înaltă apreciere a înaltei ţinute morale, pentru demnitatea cu care au militat pentru democraţie, plătind cu propria lor libertate pentru curajul de a se fi împotrivit regimului totalitar comunist, Preşedintele României a conferit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler preacuviosului părinte Nicolae Tomaziu, doamnei Elena Ion-Arnăuţoiu, domnului Nicolae Ciurică şi domnului Dumitru Moldovan“ se arată într-un comunicat al preşedinţiei. 
 
Cine e Elena Arnăuţoiu
Elena (Arnăuţoiu) Ion s-a născut la 12 aprilie 1919, în comuna Nucşoara, judeţul Argeş. Fiind sora lui Toma şi Petre Arnăuţoiu, Elena Ion a fost în permanenţă sub supravegherea Securităţii. A ispăşit o pedeapsă de trei ani şi jumătate, într-o primă fază. În 1958, după prinderea rezistenţilor anticomunoşti Petre şi Toma Arnăuţoiu, Elena Ion a fost arestată, anchetată de Securitate şi condamnată la 5 ani de închisoare corecţională şi ani de degradare civică plus confiscarea averii. Deleictul său era omisiuna denunţării fraţilor săi. 
 
Toma Arnăuţoiu a fost liderul grupului de rezistenţă anti-comunistă armată de la Nucşoara, numit şi "Haiducii Muscelului", format în 1949 împreună cu col. Gheorghe Arsenescu. Grupul a fost sprijinit activ de mai bine de 100 de persoane.
 
Toma Arnăuţoiu, Petre Arnăuţoiu şi alţi 14 oameni care i-au ajutat în timpul anilor de prigoană au fost condamnaţi la moarte de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a şi executaţi în noaptea de 18 iulie 1959, la penitenciarul Jilava.
 
Sora Arnăuţoilor, din Nucşoara, cu Dragoste
În iunie 2013, „Weekend Adevărul“ a realizat un interviu cu sora fraţilor Arnăuţoiu care a povestit cum a trăit familia sa în comunism. Redăm interviu acordat de aceasta reporterilor „Weekend Adevărul“. 
 
„Eram la Jilava de câteva săptămâni. Erau toţi condamnaţii, trebuia să ne repartizeze la alte puşcării prin ţară. Eu luasem 5 ani pentru omisiune de denunţ. Stăteam, sub pământ, 40 de femei într-o cameră. Într-o noapte, apar în uşă mama şi Victoria, soţia lui Petre. M-am dus la mama şi i-am sărutat mâna. Mama nu-mi mai dădea drumul din braţe. «La cât te-au condamnat?», am întrebat-o. «Lasă, că-ţi spun mâine.» După 5 minute, aud zăvorul. «Dumneata, aia de sus, ia îmbracă-te şi coboară!» M-au dus la ofiţerul de serviciu. «Cine era femeia aceea căreia i-ai sărutat mâna?» «Este mama mea.» «Nu ştiai că n-ai voi să săruţi mâna mamei tale?» «Să trăiţi, vă rog să mă iertaţi, n-am ştiut.» «N-ai voie! Te bag la carceră.» M-au dus în celulă şi, după cinci minute, au luat-o pe mama la carceră în locul meu. A fost ultima oară când am văzut-o“,povesteşte Elena Ion-Arnăuţoiu, sora lui Toma şi a lui Petre Arnăuţoiu.


A făcut 6 ani de puşcărie
Elena Ion-Arnăuţoiu are 94 de ani şi o luciditate care te înfioară. Numai pasiunea cu care vorbeşte despre familia sa ar putea ridica statui tuturor celor care s-au jertfit pe frontul din Făgăraş al anticomunismului. Le păstrează limpezi memoria tatălui său, încă de când era învăţătorul, medicul, economistul şi cel mai bun sfătuitor din Nucşoara, frumoasei sale mame, ca o marmură, dreaptă, demnă, şi fraţilor săi, care şi-au iubit ţara mai mult decât pe ei înşişi.

Laurenţia şi Elena Arnăuţoiu, pe bulevard, în Câmpulung

Elena Ion-Arnăuţoiu a fost martorul implicat al dramei partizanilor şi a susţinătorilor acestora. Numele său a trimis-o, timp de 6 ani, în închisori precum: Piteşti, Jilava, Bucureşti sau Miercurea Ciuc. Dar şi-a păstrat verticalitatea moştenită în familia Arnăuţoiu. A rămas în picioare.

Ion Mihalache, martor la nunta Elenei
Elena Ion-Arnăuţoiu este printre puţinii supravieţuitori care pot vorbi, ca martor direct, despre viaţa comunei Nucşoara şi despre eroii săi de dinainte de instaurarea comunismului. „Tata a fost peste 40 de ani învăţător în Nucşoara şi a făcut şcoli în toate satele din comună. Era părintele tuturor. Nu se făcea o căsătorie, un act, până nu-l întrebau pe el. Orice necaz avea cineva, mergea la tata“, pentru că, pe lângă calitatea de sfătuitor, ţăranii îi erau recunoscători şi-l preţuiau pentru că-i ajutase să-şi cumpere pământ şi să-l păstreze în ciuda dobânzilor mari de la bănci.

Învăţătorul Arnăuţoiu era ţărănist, prieten bun şi fost coleg de şcoală cu Ion Mihalache. Liderul partidului istoric a fost chiar martor la nunta Elenei cu profesorul Florea Ion, din 1938.  Ion Arnăuţoiu a murit în 1962, în închisoarea din Botoşani. „Elisabeta Rizea mi-a povestit că, la proces, în 1958, procurorul i-a spus: «Ai foarte bune referinţe din comună. De ce nu i-ai sfătuit pe copiii tăi să nu facă ce-au făcut?» «I-am învăţat să-şi iubească patria, credinţa şi regele!», a răspuns el.“

Tinereţea Elenei Ion Arnăuţoiu

„Dragă Toma, timpurile nu se întorc. Va dura“
După 23 august însă, armonia comunei Nucşoara a fost puternic zdruncinată. Odată cu comunismul, în comună s-au instaurat nedreptatea şi frica. „Fraţii mei, când au plecat în munte, n-au plecat să-şi apere averea. După ce l-au dat afară din armată, Toma a venit la mine, la Câmpulung. Încă mai avea voie, timp de şase luni, să poarte uniformă militară. A venit să ne spună: «Să luptăm, să-i dăm pe ruşi afară din ţară!». Soţul meu, care cunoştea istoria foarte bine, i-a spus: «Dragă Toma, timpurile nu se mai întorc. Va dura. Mergi la o facultate şi fă-ţi o carieră, uită c-ai fost vreodată militar!». «Dragă Florea, te respect că mi-ai fost profesor, că-mi eşti cumnat, dar cine gândeşte ca dumneata merită un glonţ!»“, îşi aminteşte Elena Ion-Arnăuţoiu.


„Am crezut că intru-n iad“

În 1950, Elena Ion-Arnăuţoiu a fost arestată, fără judecată, pentru a-i presa pe partizani să se predea. „Prima dată m-au dus la Bucureşti, la marginea Bucureştiului. Erau nişte saivane (n.r. – adăpost de iarnă pentru oi), nişte barăci mari din scânduri. De-acolo ne repartizau în cele 70 de colonii de muncă din toată ţara. Când am deschis uşa, am crezut că intru-n iad. Erau scânduri pe-o parte şi pe alta. Într-un colţ se jeleau nişte femei cu fuste largi, în altă parte se băteau nişte ţigănci, în alta erau obligate soţiile de miniştri să despăducheze prostituatele. În loc de pernă, aveam un bolovan la căpătâi. Aveam o linguriţă cu care mâncam pe rând. Pe mine m-au trimis la Ocnele Mari.“

1938, Nunta Elenei şi a lui Florea Ion

Într-o duminică, la Ocnele Mari, Elena îl vede pa tatăl său mergând către infirmerie. Era tuns, nu mai avea nici mustaţă, dar avea aceiaşi ochi ageri. „Sărut-mâna, tată!“, i-a spus şi a trecut mai departe, că n-avea voie să se oprească. Pentru că o cunoşteau, miliţieni mai blânzi îl mai ajutau pe bătrânul sleit de puteri. Îl duceau în toaletă şi-i dădeau zahăr şi ce mai reuşea fiica sa să ia din bucătăria închisorii.

De la Ocnele Mari, pe Elena o trimit într-o colonie de muncă în Pipera, lângă Bucureşti, şi după doi ani şi două luni îi dau drumul să se ducă acasă. Dar acasă, soţul său fusese dat afară din învăţământ, iar fiul său din şcoală. Se descurcau cum puteau.


„Au început să le bată, să le chinuiască“
După prinderea partizanilor, Elena a căzut din nou în ghearele securiştilor: 5 ani pentru omisiune de denunţ. „Nouă luni, cât am stat la Securita-te, n-am văzut cerul şi n-am pus piciorul pe pământ. Eram acolo cu mai multe femei care i-au sprijinit pe fraţii mei. Se îngrămădeau să-mi spună fiecare cum i-a întâlnit, cum i-a ajutat. Au început să le bată, să le chinuiască. Veneau de la anchetă cu fustele târâş şi cu părul despletit şi plânse şi nenorocite, de ţi se rupea sufletul. Dar o dată nu le-am auzit zicând un cuvânt de ocară la adresa fraţilor mei! Niciodată! Sufereau cu atâta tărie toate chinurile la care erau supuse“, îşi aminteşte Elena Ion-Arnăuţoiu. Nu vorbeşte prea mult despre propriile patimi, dar brazdele de pe fruntea sa arată câtă suferinţă a adunat în cei patru ani de carceră.

În 1962, ajutată de colegele sale de celulă şi cu grave probleme la mâna dreaptă care era aproape de a-i fi amputată, Elena Ion-Arnăuţoiu este lăsată să plece de la închisoarea din Miercurea Ciuc. Cu un rucsac în spate şi cu pachetul de mâncare pe care gardienii refuzaseră să i-l dea până atunci, Elena pleacă acasă. „Mă duc acasă? Dar mă mai aşteaptă cineva oare? Mă mai primeşte pe mine soţul meu? Oare s-a recăsătorit?“, îşi aminteşte frământările de-atunci.

Ca un epilog care închide în cel mai ironic mod periplul suferinţei departe de casă, Elena se întâlneşte acasă cu soţul său, Florea, deschid pachetul pe care acesta i-l trimisese la închisoare şi mănâncă prima masă împreună. În casa lor din Câmpulung, nu era nimic altceva de mâncare.

Regele Mihai şi dulceaţa de cireşe amare de la Nucşoara

„Aveam 16 ani şi, pe vremea aceea, Dimitrie Gusti trimitea diferite echipe de studenţi şi de licenţiaţi în comune pentru a culege folclor şi a vedea despre viaţa ţăranului. La Nucşoara, a venit o echipă pe care a cazat-o tata. La un moment, a venit şi Mihai, voievodul de Alba Iulia, viitorul rege, care avea 12 ani. După ce a cunoscut oamenii din sat, l-au adus la noi acasă. Pentru că eu eram cea mai mare fată din casă, l-am servit cu dulceaţă de cireşe amare. Aşa i-a plăcut, că a lins farfurioara. Copil! «Hai să-l mai servim cu o porţie!», a zis tata. «Nu», a zis aghiotantul. Într-o sală, mai jos, aveam nuci scuturate. A întrebat: «Ce sunt acelea?». Atunci am spart nişte nuci şi i-am dat şi lui să mănânce. I-am arătat cazanul unde făceam ţuică, iar seara am avut o serbare câmpenească. Un foc de tabără. Puneam porumb la copt pe margine, în foc. L-am servit şi pe rege. Fiecare spunea acolo o ghicitoare. L-am rugat să spună şi el una: A spus: «Cum prinzi trei elefanţi albi? Îi prinzi negri şi-i dai cu var!»“, îşi aminteşte Elena Ion-Arnăuţoiu.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: