Jurnalist: Bună ziua, domnule Ponta. Ce mai faceţi?

Victor Ponta: Bună ziua tuturor ! Tocmai vin de la Palatul Vic… ah, bonul, vă rog. Îmi pare rău, nu v-aş putea spune dacă sunt bine sau nu, mai bine vă uitaţi pe Facebook, altfel fără o dovadă că vă plătiţi taxele nu avem ce discuta. Aş putea să vă răspund că am luat micul dejun astăzi cu amicul meu Sebi, că a plătit el şi că până şi acolo am lăsat bonul aşa, ca să dovedim că nu facem evaziune fiscală nici în Dubai. Nu că am fi luat micul dejun în Dubai, au mai rămas şi pe Dorobanţi vreo două restaurante neînchise de ANAF, acolo am plătit nota şi avem bon, tot ce ne trebuie.

Jurnalist: ?

Victor Ponta: Nu, fără semne de întrebare, vă rog, presa care face evaziune fiscală trebuie pedepsită, la fel şi cititorii şi oricine încearcă să strecoare un bănuţ nedeclarat în buzunar. Ca să nu spuneţi totuşi că nu sunt binevoitor, v-aţi declarat banii pe care îi aveaţi în buzunar înainte de interviu? Eu susţin activitatea ANAF şi, dacă nu aţi făcut-o, regret să vă anunţ că veţi avea de-a face cu inspectorii de acolo. Eu, în calitate de premier, trebuie să plătesc pensiile, oamenii mă întreabă… nici mie însumi nu îmi pot răspunde la întrebări până ce nu găsesc un bon prin casă (râde). E un defect profesional. Mă întreb, ca premier, cum votează deputatul şi intervine blocajul. Premierul cere bonul, deputatul se scotoceşte prin buzunare, e un stres al funcţiilor, presupun.

Jurnalist:  Sau o dedublare.

Victor Ponta: O dedublare, Doamne fereşte dacă ar fi astfel !  (scoate din buzunar o iconiţă, discret, şi zâmbeşte). Ar trebui două bonuri în loc de unul de la o singură persoană, ceea ce e imposibil! Deşi Guvernul ia în calcul şi impozitarea pe multiplă personalitate, s-ar aduce astfel mai mulţi bani la bugetul de stat, ar fi destul pentru pensii şi salarii, fiindcă noi, eu adică, eu trebuie să plătesc pensii şi salarii. Doar Dumnezeu nu cere bon fiscal. Deşi, e drept, evaziunea e păcat…

Jurnalist (în imposibilitatea de a adresa întrebări, face doar afirmaţii): Aţi scos o iconiţă din buzunar mai devreme…

Victor Ponta: Da, sunt un om credincios, după cum ştiţi. Din fericire, Biserica nu plăteşte taxe, aşa că mă pot spovedi liniştit şi nu trebuie să îi solicit un bon fiscal duhovnicului meu când mă întreabă de păcate, altfel ar fi fost o situaţie de-a dreptul jenantă.

Jurnalist: Să închid fereastra ? Vă e frig ?

Victor Ponta (râde în hohote): Aş spune să închideţi fereastra, dar mai bine mă îmbrac mai gros, pentru că mi-aş încălca principiile… e vorba de principii aici şi cu ele nu ne jucăm. Nu pot, deci, să vă răspund la întrebare. Ca o sugestie, însă, o puteţi închide, pentru că ultima dată când am fost la partid au apărut, din senin, tot felul de sunete, presupun că erau nişte oameni care mă aclamau. Mi-am auzit numele, am auzit şi numele domnului Şova, şi mi-am dat seama că oamenii apreciază ceea ce facem şi nu ţin cont de insinuările evazioniştilor, băsiştilor.

Jurnalist: Domnule Ponta, am găsit bonul fiscal! Ne puteţi spune cum comentaţi cazul Şova?

Victor Ponta (nervos) : Mi se pare o lipsă de respect să îmi spuneţi ce să comentez şi ce nu şi cred că am mai spus o dată că jurnaliştii nu asta fac ! Ei pur şi simplu aranjează dinainte întrebările şi eu decid ce e important şi ce nu. Mulţumesc mult ! Aşa o lipsă de respect…