Pe lângă snobism sau parvenitism, e atâta prostie în bănuiala că România ar putea progresa pe drumul modernizării doar prin expansiunea rolului serviciilor secrete — instituţii care, ştim acum, au fost conduse şi de mediocrităţi bahice, patente sau corupte...

Haideţi să lămurim lucrurile: şi la noi, ca şi-n America, se găsesc patrioţi, după cum există şi ticăloşi care activează în toate instituţiile.

Ceea ce mişcă România înainte, cu adevărat, nu-i cabala politico-mediatico-tranzacţională a unor generali adevăraţi sau închipuiţi, ci iniţiativa privată a tuturor micilor sau marilor antreprenori care-şi urmează visul libertăţii.

În SUA, inovatori curajoşi precum Elon Musk sunt infinit mai valoroşi pentru o ţară decât căpuşe politice precum James Comey, Peter Strzok ori Lisa Page (pentru a da un singur exemplu).

Iar dacă tot sunt invocate şi la noi structurile de „intelligence”, cum — Doamne, iartă-mă! — se explică invazia proştilor în Statul administrativ, tot mai vizibilă şi mai sufocantă în ultimii ani?

De ce dansatoarele din buric se ocupă de politica energetică dacă noi avem instituţii de siguranţă naţională care-şi fac treaba?

Adrian Năstase a fost un arghirofil iubitor de putere, însă nu un idiot. Ştia nişte limbi străine, citise nişte biblioteci, avea o cultură generală. Astăzi, în schimb, orice tractorist se visează premier şi orice coafeză poate ajunge, mâine, secretar de stat. Cum? Printr-un master la una din Academiile recent înfiinţate…

Asistăm la revanşa mamelucilor şi la răsturnarea valorilor, pentru care nu doar politicienii, magistraţii sau jurnaliştii, ci şi liderii corupţi din servicii sunt responsabili (nu mă refer deloc la activul de ofiţeri loiali României).

Priviţi scena publică: toţi cabotinii, toţi neterminaţii sau impostorii sadea ajung foarte departe! Oamenii educaţi, în schimb, stau cuminţi deoparte.

Nu mai deosebim între analfabetul funcţional şi insul instruit; între amatorul cu păreri înalte despre sine şi profesionistul modest, aplicat, ştiutor.

Oricâte structuri de „intelligence” am avea, asistăm la o foarte lentă (dar sigură) implozie a instituţiilor statului român, care şi‑au uitat menirea. E timpul să oprim declinul!