Gafele monumentale comise în procesul alcătuirii lui, gafe reparate mai întâi pe facebook,  fie la ore târzii din noapte, fie la orele mici ale dimineţii, oricum cu foarte puţin timp înainte de depunerea jurământului în faţa preşedintelui Iohannis, adevăratul arhitect al Cabinetului, fac ca glumele şi ironiile să fie perfect justificate.

Se vorbeşte, iată, şi nu chiar fără îndreptăţire, că la Cotroceni a ajuns marţi seara guvernul Cioloş III. Deloc fără temei, în mediile politice şi de presă se formulează destule obiecţii la adresa noului Executiv. Legate de prezenţa în componenţa lui a unor nume mai mult decât controversate – cel mai des invocat fiind acela al poliţistului Tobă- dar şi de impuritatea formulei. Care nu e aceea a unui guvern de tehnocraţi. Sau nu e de la un capăt la altul astfel. Prea mulţi dintre cei ce au devenit acum „excelenţe” au trecut politic. Adică posedă prin sertare carnete de partid intrate în conservare, carnete la care fie că doar s-au făcut că renunţă, rămânând pe mai departe ideologii unor formaţiuni politice, fie că nu le mai sunt de trebuinţă deoarece partidul la care au aderat cândva nu le-a asigurat mandatul de europarlamentar visat, ba chiar s-a autodesfiinţat din cauza slabei lui aderenţe la opinia publică şi a caracterului fistichiu al liderului. Fie că partidul le-a fost spulberat de fostul preşedinte Traian Băsescu, groparul PNŢCD.

Tehnocrat sau netehnocrat, cum vă place să credeţi ori să vă autoamăgiţi, guvernul d-lui Iohannis trecut pe curat, după nenumărate ciorne, de dl. Cioloş, este unul asimetric din punct de vedere politic. Cu un fost pesedist de mare calibru în poziţia de adjunct al premierului, dar cu nici o urmă de liberal în alcătuire. Semn al fragilizării relaţiei dintre preşedinte şi marele, noul PNL. Dar şi posibilă viitoare cauză a unei de aşteptat slăbiri a poziţiei în partid a d-nei Alina Gorghiu care, în ansamblul conducerii bicefale a unui partid orgolios, neunificat şi nereformat, părea până zilele trecute cu un pas în faţa d-lui Vasile Blaga.

Din motive cum nu se poate mai clare. Unele foarte pragmatice. În primul rând deoarece dl. Blaga, chiar dacă la un moment dat s-a despărţit de dl. Traian Băsescu şi a ajuns şef al PDL împotriva voinţei acestuia, rămâne pe mai departe legat de imaginea şi acţiunea fostului preşedinte. În schimb, Alina Gorghiu a fost livrată drept un produs politic nou. În al doilea rând, d-na Gorghiu a fost practic aşezată de dl. Iohannis cu propria-i mână în locul lăsat liber de preşedinte odată cu transferul său la Cotroceni. Avea, aşadar, girul şi binecuvântarea acestuia, ambele date într-o perioadă în care popularitatea d-lui Iohannis era la apogeu. D-na Gorghiu a fost socotită portavocea d-lui Iohannis, cea care aducea mesajele preşedintelui în ograda şi la cunoştinţa partidului. Partidul răspundea disciplinat „să trăiţi, am înţeles!”. D-na Gorghiu calma pofta de putere a d-lui Cătălin Predoiu şi a pedeliştilor din spatele lui, de genul Andreea Paul Vass, Sulfina Barbu sau Anca Boagiu, promiţându-le că va veni şi vremea lor. Iată însă că guvernul Ponta a căzut, dar steaua politică a d-lui Predoiu nu a primit lumina aşteptată de la dl. Iohannis. O tot zărim şi nu e!

Pare-se  că, pe cât de vorbăreaţă e d-na Gorghiu în partid, pe facebook şi pe la televizor, pe atât de tăcută a fost comandanta noastră de unitate de pionieri în faţa d-lui Iohannis. A primit instrucţiuni şi atât. Sau chiar dacă a făcut mai mult, mesajul ei şi dorinţele liberalilor mai vechi sau mai noi nu au fost deloc ascultate.

Nu cred niciun moment că liberalii nu sunt în niciun fel  reprezentaţi în noul guvern doar fiindcă preşedintele Iohannis ar fi vrut să îi protejeze. Să le dea şansa de a se prezenta puri şi curaţi în alegerile de anul viitor. Ci pentru că preşedintele nu prea are mare încredere în ei. Nici nu prea văd cum ar mai putea avea cineva încredere în persoane precum Ioan Oltean, Gheorghe Fluture sau Andreea Paul. PNL a votat guvernul Cioloş că nu avea ce face. Acum nemulţumirile din rândurile lui devin din ce în ce mai evidente. Ele se manifestă nu doar în rândul aripii pedeliste a PNL, ci şi printre liberalii mai vechi. E limpede că trăznăile debitate pe micile ecrane de senatorul Cristian Bodea nu sunt doar rodul propriei sale gândiri de „politician” tânăr şi nerodat. Mai nou a ieşit pe piaţă şi în piaţă eternul cârcotaş Ludovic Orban. Alţi liberali, mai prudenţi, încearcă să ne înşele şi să îşi demonstreze frustrările recurgând la deloc salvatorul limbaj de lemn.

Îngrijorările lor, amplificate de înmulţirea zvonurilor că preşedintele Iohannis se gândeşte să creeze un alt partid sunt de înţeles. Numai că un nou partid, făcut chiar şi prin recuperarea părţii necompromise, fără trecut politic pătat din actualul PNL, se formează greu. Operaţiunea poate să fie chiar şi peste puterile d-lui Dan Mihalache. O dovedesc avatarurile din rândul Mişcării Populare inventată din ordinul şi pentru uzul fostului preşedinte Traian Băsescu.

Aşa că atunci când vine vorba despre griji de viitor, între preşedinte şi PNL se pot găsi asemănări şi simetrii.