În ultimii ani, am avut ocazia să explorez comunităţi diverse din SUA, Austria, Olanda sau Ucraina. Astăzi am cunoscut membri activi ai comunităţii LGBT, iar în scurt timp am stat la slujbă alături de enoriaşii mănăstirii Bănceni de lângă Cernăuţi. Fiecare om avea viziunea lui personală asupra familiei. Şi este oarecum de înţeles, ţinând cont de experienţele directe.

Ieri, Senatul României, for decizional, a votat pentru desfăşurarea referendumului a cărui scop este redefinirea familiei în Constituţie. Bula mea de pe Facebook a explodat. Făcând o paranteză, bula mea de pe Facebook este majoritar formată din oameni care călătoresc foarte mult, oameni care fac voluntariat sau se implică activ în viaţa politică. Unii dintre ei au cunoscut familii formate din persoane de acelaşi sex, iar majoritatea sunt contestatari ai Bisericii Ortodoxe Române. Este normal să aibă o astfel de reacţie.

În ultimii ani am observat că în România această comunitate cu tendinţe progresiste este minoritară. Iar acest lucru îi frustrează şi mai tare. Pentru că adepţii acestui curent pun semnul egal între aceste mişcări din occident şi nivelul de trai. Nu neg că ar fi aşa. Probabil atunci când ajungi la un nivel de dezvoltare materială net superior celorlalte state din jurul tău, începi să te gândeşti din ce în ce mai mult la principii, la binele tuturor etc. Şi aici avem un exemplu foarte bun, cazul societăţilor nordice. Suedia, Finlanda, Danemarca, societăţi socialiste prin excelenţă, funcţionează foarte bine, iar oamenii tind din ce în ce mai mult să adopte modelele lor.

Asta se întâmplă şi cu o anumită parte a societăţii româneşti, îndeosebi cei care astăzi se poziţionează categoric împotriva coaliţiei pentru familie. O mulţime de oameni strigă la statul român că ar trebui să adopte modelul finlandez pentru educaţie sau modelul suedez pentru sănătate. Însă aceştia nu îşi pun problema dacă sistemul românesc este capabil acum să adopte astfel de inovaţii. Am spus-o de multe ori şi o voi mai spune ori de câte ori este nevoie: învaţă-i întâi pe români să arunce gunoiul la coş şi mai apoi introdu-le selectarea colectivă a deşeurilor. Ce vreau să spun prin asta este că societatea românească nu este pregătită pentru mişcările care sunt acum la modă în occident. Iar votul zdrobitor din parlament cumulat cu cele 3 milioane de semnături strânse pentru redefinirea familiei în Constituţie întăresc această idee.

Ţinând cont de capacitatea de mobilizare a Partidului Social Democrat, la braţ cu Biserica Ortodoxă Română, sunt şanse foarte mari ca referendumul din 7 octombrie să treacă.

Ca şi în cazul suspendării Preşedintelui Băsescu, singura speranţă este lipsa cvorumului. Dar acum datele sunt foarte diferite.

Cine ar putea tempera puţin fenomenul? Diaspora. Să nu uităm că numai în anul 2017 au plecat 220.000 de români în afara graniţelor. Comunitatea de aproximativ 5 milioane de români atârnă greu în toate ecuaţiile. De ce? În primul rând ei au luat contact direct cu societatea occidentală şi realizează că modificarea Constituţiei în acest sens este un non-subiect pentru România. În al doilea rând ei sunt direct conectaţi la ceea ce se întâmplă în România prin Facebook. Iar aici domină activitatea anti Coaliţia pentru Familie. Nu în ultimul rând, ei au un impact însemnat asupra celor care au rămas acasă. Chiar dacă au plecat în Italia, Franţa sau Spania, românii au păstrat legătura cu părinţii, bunicii sau prietenii care au rămas în ţară. Iar de foarte multe ori, cuvântul lor atârnă greu din cauza schimbărilor prin care trec şi pe care cei din jurul lor le observă atunci când se întorc în ţară. Aşadar, sunt şanse ca ceea ce spune copilul din Italia la telefon să atârne mai greu decât ceea ce va spune preotul în Biserică.

Subiectul însă este mult mai delicat decât pare. Indiferent de rezultat, el va accentua prăpastia dintre generaţii care deja există în societatea românească. Indiferent de rezultat, România va rămâne cu aceleaşi probleme generale legate de infrastructură, educaţie sau sănătate. Indiferent de rezultat, tinerii ancoraţi în realitatea americanizată vor contesta şi mai tare acţiunile Bisericii. Iar un lucru este cert. În an de centenar România se poziţionează ca o ţară ultra-conservatoare. Voi puteţi spune dacă este bine sau e rău.