Disperarea specialistului în faţa politicianismului

Unul din evenimentele mult discutate ale ultimelor zile a fost ştirea apărută în spaţiul public (începând cu vineri 21 august), privitoare la ieşirea intempestivă a domnului Mircea Miclea în timpul unui dialog purtat cu un jurnalist TV, prilej cu care reputatul profesor doctor psiholog l-a numit pe preşedintele ţării "un idiot".

Ştirea s-a rostogolit - alimentată şi de apariţia pe youtube a două filme/înregistrare audio - a dialogului înregistrat între domnul Mircea Miclea şi Răzvan Mihalaşcu - jurnalistul TV.  Unul este cu durata de 6:51 - prezentând o variantă mai largă a dialogului, celălalt are doar 54 de secunde, în cel scurt, este surprins pasajul înregistrat în care, după formulele de salut iniţial, jurnalistul povesteşte despre subiectul ce va fi abordat ... acela al situaţiei şcolare din România pe fondul pandemiei. Jurnalistul începe o întrebare neterminată ... "Preşedintele Klaus Iohanis vorbea că în mediul de specialişti deja se ia în calcul ideea de o generaţie pierdută ....". În acel moment fostul Ministru al Educaţiei, domnul Miclea, explodează emoţional pronunţând "ăăăăă ... Preşedintele e un tâmpit. E un dobitoc! Vai de viaţa lui! A stat 5 ani de zile .. Deci nu ... Să lăsăm deoparte această temă .. Pentru că ... deci .. vreau să zic ... Nu e nici o generaţie pierdută. E de defetism de doi bani. O modalitate prin care te deresponsabilizezi ca să spui că gata, e pierdută. Nu mai are rost să faci nimic ...Cum adică? Nu poţi recupera câteva luni? E aberant! Nu există nicio generaţie pierdută! Totul se poate remedia pentru că e vorba de câteva luni."

Surprinzătoare încă de la început, este suficient să asculţi cu atenţie înregistrarea pentru a îţi da seama că ea reprezintă o convorbire telefonică realizată,  probabil, în pregătirea unei emisiuni şi nu o participare conştientă şi asumată la o emisiune publică a postului de televiziune. Acest lucru este evident după formula de salut folosită la început, dar şi prin comparaţia celor două filme, unde observând dinamica video şi cea audio, devin clare momentele de decupare şi montaj a mai multor fraze distincte lipite în colaj.

Dincolo de gândurile noastre vis-a-vis de intenţiile onorabile ale postului de televiziune, merită să mai surprindem puţin reacţia presei şi apoi a mediului politic.

Mai multe publicaţii centrale au tipărit pe site-urile lor ştirea jignirilor aduse de fostul Ministru la adresa instituţiei Prezidenţiale, înfierând vocabularul utilizat de către un doctor profesor universitar, fost demnitar de stat.

Facebook-ul şi internetul încep să fie martorul primelor reacţii din spaţiu public. Domnul Marilen Pirtea vicepreşedinte PNL al Camerei Deputaţilor şi rectorul Universităţii de Vest din Timişoara publică duminică 23 august o reacţie virulentă la adresa domnului Miclea.

Luni 24 august, domnul Remus Pricopie, fost Ministru PSD al Educaţiei publică pe pagina sa un articol personal (publicat şi pe un alt blog) în care solicită din partea domnului Miclea scuze către domnul Preşedinte.

În aceaşi zi, doamna Ministru PNL în funcţie a Educaţiei şi Cercetării - Monica Anisie postează pe profilul său de Facebook articolul domnului Pricopie.

Marţi 25 august, domnul Daniel Funeriu, fost Ministrul PDL al Educaţiei, publică o reacţie la subiect în care închide discuţia prin aprecierea scuzelor oferite de domnul Miclea, şi mă menţionează împreună cu domnul Dacian Cioloş, legat de un incident de comunicare anterior, rezolvat tot cavalereşte prin scuze, la data aceea ale domnului Funeriu, incidentul nostru fiind legat de un proces în care subsemnatul cerea domnului Preşedinte să nu abroge modificările propuse la Legea Educaţiei Naţionale, şi să respingă modificarea ce permite mai mult de două mandate a rectorilor din universităţi.

Dincolo de epopeea momentului merită spuse câteva lucruri: îl cunosc pe domnul Mircea Miclea din anul 2009, de când ne-am întâlnit în liftul Palatului Parlamentului mergând către aceeaşi întâlnire - dezbaterea publică pe Legea Educaţiei Naţionale.  Domnul Miclea este un cercetător cu o disciplină ştiinţifică desăvârşită. Comisia prezidenţială pe care o conducea la acel moment a fost probabil una din cele mai bune echipe de specialişti din domeniul educaţiei adunate vreodată. Continui să dialoghez cu domnul Miclea atât pe analize de politici publice în educaţie cât şi pe subiecte de cercetare în domeniul psihologiei şi al sociologiei.

Nici nu mai este important ce au făcut cei de la postul de televiziune şi forma acelei reacţii. Mai important este (cred eu) ceea ce se întâmplă în spatele incidentului. Cred cu sinceritate că asistăm la un caz tipic de disperare a specialistului în faţa politicianismului. Este o ieşire emoţională care nu mai poate accepta filtrele de decizie politică puse peste decizia raţională a specialistului. Opiniile domnului Miclea sunt tranşante: organizarea rapidă a învăţământului de tip remedial, recuperarea lunilor pierdute de şcoală, deschiderea şcolilor de la 1 septembrie şi nu de pe 14 septembrie, asumarea unui anumit grad de risc privitoare la colectivitatea şcolară şi managementul diferenţiat de la unitate şcolară la alta.

Mai mult decât atât, ca orice specialist şi cercetător, domnul Miclea îşi bazează opiniile pe studii, pe cifre, pe realitatea altor ţări. Cred că deja are alergie la deciziile luate pe fugă, în grabă, şi eminamente bazate pe părerile unui grup din sală, încercând în felul ăsta să satisfaci pe toată lumea, ca şi cum deciziile bune sunt cele populare sau mediane şi nu cele care te scot din problemă.

Va urma o perioadă încă grea, OMS-ul anunţă o durată sperată de sub 2 ani până vom putea spune că am învins pandemia, indiferent de mizele mărunte, cred cu putere că avem nevoie de mai multă ştiinţă şi disciplină cognitivă în decizii. Iar pentru asta, e nevoie de părerea specialiştilor, chiar dacă nu ne plac veştile aduse de ei, sau forma în care ne spun adevărul în faţă.