Întrebările celor doi realizatori au vizat actualele teme de politică internă şi externă, fiecare doritor având posibilitatea să vadă răspunsurile accesând revistapolis.ro/.

În unele probleme sunt de acord cu Preşedintele. Consider că în ceea ce priveşte criza migranţilor problema este mult mai profundă decât „abordarea contabilă” ce vizează doar libera circulaţie şi integrarea socială, problema fiind aceea a unei integrări „şi sub aspect cultural, educaţional, pe termen lung.” Ultimele evenimente de la Paris ne-au dovedit eşecul unor politici integraţioniste. Sunt, de asemenea, de acord cu respingerea „tentaţiilor populismului şi rasismului” în abordarea acestei probleme grave a Uniunii Europene, cum de acord sunt şi cu strângerea relaţiilor cu Turcia, un stat de a cărui poziţionare depinde stabilitatea într-o zonă cu foarte mari probleme. Sunt de acord că adoptarea „Strategiei Naţionale de Apărare”, cu conceptul de „securitate naţională extinsă”, este o mare realizare; sunt de acord cu faptul că dezvoltarea parteneriatului cu SUA trebuie continuată pe componenta economică; cred că ideea exploatării (nu a acţiunilor exploratorii) gazelor de şist trebuie abordată cu prudenţă, iar proiecte precum „Roşia Montană” trebuie respinse categoric (chiar şi cele similare desfăşurate în zonă de operatori estici!, aş completa eu); sunt convins de necesitatea unei Uniuni a Energiei; sunt convins de faptul că România trebuie să ajute Republica Moldova în parcursul ei european şi Ucraina în procesul de stabilizare.

Cât priveşte politica internă, sunt de acord cu faptul că mandatul domnului Preşedinte a însemnat o benefică schimbare de abordare, o trecere de la un model conflictual la unul consensual. Dar, domnule Preşedinte, am câteva „dar”-uri.

Noua legislaţie electorală şi votul prin corespondenţă pot fi menţionate la realizări doar într-o „abordare contabilă”, ca să utilizez inspirata dumneavoastră sintagmă. Actualul sistem de vot nu va putea schimba actualul mod de a face politică, fiindcă el nu permite circulaţia elitelor, ci garantează reproducerea aceloraşi elite pe care le-a contestat strada după catastrofa de la „Colectiv”.

Nu am văzut vreun lider politic să iasă să declare că, drept urmare a semnalelor străzii, nu va mai candida la următoarele alegeri. Din contră, toţi politicienii, de la guvernare şi din opoziţie, vorbesc de necesitatea schimbării cu gândul la ceilalţi şi nu la ei.

Cu actuala lege, şi după alegerile parlamentare viitoare îi vom avea în Parlament în marea majoritate pe aceiaşi politicieni contestaţi şi votaţi în proteguitorul sistem pe liste. De ce se refuză măcar luarea în discuţie a sistemului preferenţial pe liste, cel care dă posibilitatea partidelor să propună lista iar electoratului să facă ierarhia, să decidă cine merge în Parlament? Pentru că actualii lideri compromişi ar fi puşi pe liber.

Cu actuala legislaţie ce reglementează alegerea primarilor într-un singur tur vom avea baroni locali mult şi bine. De fapt, mult şi rău. Un primar în funcţie nu trebuie să facă mai nimic pentru a rămâne în post, pentru că inerţia şi jocul politic cu „mâini moarte” care să spargă voturile oponenţilor cu şanse îl vor menţine în funcţie. Vom avea primari susţinuţi de 20-30% din electorat. Vom asista la absenteism, pentru că electoratul va avea în mod justificat senzaţia jocurilor gata făcute. Această lege este antidemocratică.

Cât priveşte votul prin corespondenţă, faptul că s-a introdus este unul lăudabil, dar nu avem varianta cea mai bună. Este o varinată puternic birocratizată ce va duce la un scandal întreţinut de politicienii dezavantajaţi de procentele din diaspora, menit să compromită ideea ca atare. Apoi, nu s-a umblat deloc la cifra reptezentării diasporei. Votanţii din diaspora sunt mult subreprezentaţi. Faptul că actuala legislaţie electorală a fost susţinută prin consensul partidelor nu e o dovadă că e şi bună, adică în folosul democraţiei. Am mai avut acum trei ani un consens de care s-a speriat Europa. Va veni anul electoral, vom vota şi vom vedea.

După cum am mai spus pe acest blog, manifestaţiile generate de catastrofa de la „Colectiv”, cu beneficul efect al căderii Guvernului, sunt primul episod dintr-un proces. Sunt „primul pas”. Instalarea actualului guvern este condiţia pentru a face următorul pas spre reformarea clasei politice, motiv pentru care atenţia trebuie orientată spre Parlament, spre instituţia care trebuie să facă reparaţiile normative necesare. Altfel, şi la finalul mandatului dumneavoastră vom vorbi, ca de 25 de ani încoace, de necesitatea reformării clasei politice şi vom aştepta din nou pe cineva care să facă în acest sens „primul pas”.