În esenţă, toate spuneau acelaşi lucru. Adică, „Vezi, am avut dreptate! Ştiam eu ce ştiam când te-am avertizat să nu mai scrii şi mai ales să nu o faci laudativ despre cărţile lui Boia. E omul ungurilor, al lui Orbán (desigur, Viktor), al lui Soros, iar acum şi-a primit răsplata. Iar tu i-ai făcut jocul!”.

Sincer să fiu, nu ştiu în ce termeni se află preşedintele Ungariei cu premierul Orbán Viktor, despre care însă îmi este foarte bine cunoscut că este un neîmpăcat duşman al miliardarului George Soros. Mai ştiu şi că în ochii autorităţilor de astăzi de la Budapesta nu prea poţi fi deopotrivă şi om al lui Orbán, şi al lui Soros, nu de alta dar eşti imediat acuzat cel puţin că faci joc dublu. Aceasta însemnând şi că este de-a dreptul imposibil să fii decorat de unguri pentru simplul motiv că în ţara vecină cam tot ceea ce mişcă, râul, ramul, este controlat la sânge de Orbán Viktor.

Dar nu de astfel de contradicţii de logică şi în fapte au fost preocupaţi cei ce au profitat de ocazia decorării domnului Boia ca să mă dojenească.  Ei doreau, mizericordioşi, vorba lui Caragiale, să îmi deschidă, măcar în al treisprezecelea ceas, ochii. Şi să-mi reitereze ideea că profesorul Lucian Boia îşi scrie cărţile după cum îi dictează Budapesta. De aici afirmaţiile lui duşmănoase despre, de pildă, Unirea de la 1600 făcută de Mihai Viteazul, de aici tot ceea ce a scris dl. Boia despre operaţiunea de românizare a unor zone, regiuni şi oraşe din Transilvania, o operaţiune devenită de maximă prioritate pentru comunişti îndeosebi în vremea domniei lui Nicolae Ceauşescu, de aici antipatrioticele consideraţii ale aceluiaşi domn Boia în privinţa Unirii de la 1 Decembrie 1918. Afirmaţii conţinute în eseuri ce nu ţin cont, între altele, nici măcar de învăţătura marxistă în conformitate cu care istoria o fac masele şi nici despre ceea ce spuneau aceiaşi marxişti-leninişti despre rolul personalităţilor în istorie.

Bun, să admitem. Dl. Lucian Boia este definitiv şi irevocabil vândut ungurilor, iar decoraţia de acum este doar o răsplată simbolică pentru serviciile făcute intenţiilor şi ambiţiilor lor iredentiste.

Ce facem însă cu dl. Cristian Tudor Popescu care, în urmă cu vreo două- zile a scris şi publicat pe platforma republica.ro un excelent şi demitizator articol despre cum s-a făcut prima Unire, aceea de la 24 ianuarie 1859, dar şi despre cum a reacţionat după detronarea lui Cuza Iaşiul, dar şi despre Moldova de astăzi? Dl. Popescu a mai scris şi despre Ion Creangă având, ce să vezi!, “neobrăzarea” de a spune negru pe alb că a fost “mare scriitor, mare antiunionist şi xenofob împătimit”. Probabil că decoraţia va veni din partea revistei Sputnik.

Lăsând gluma la o parte, cred că în loc să ne afundăm tot mai apăsat într-un dement, iresponsabil carnaval al suspiciunilor, am face infinit mai bine să băgăm de seamă că liceenii de azi nu prea mai ştiu cine a fost nici Mihai Viteazul, nici Constantin Brîncoveanu, nici Cuza, nici regele Carol !. Şi nici Gheorghiu-Dej, Petru Groza sau chiar Nicolae Ceauşescu. Urmare evidentă a deteriorării continue a şcolii româneşti şi a amputării iresponsabile a numărului orelor de Istorie din curriculum. Şi să vedem şi în ce stare deplorabilă se află unele vechi provincii româneşti, indiferent că ele se află în Moldova sau în Transilvania.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro  şi pe blogurile adevarul.ro