Cu toate acestea, partidele conduse de Dacian Cioloş şi Dan Barna au devenit jucători importanţi pe scena politică, cu reale perspective de a creşte din punct de vedere electoral. Totuşi, trebuie să observăm că, din punct de vedere al posibilităţii de a forma alianţe de guvernare, posibilităţile USR-PLUS sunt limitate, şi acum, şi în perspectiva alegerilor din 2020. 

La cum arată actuala configuraţie politică, singurul aliat pe care îl poate lua în calcul USR-PLUS este PNL. În timp ce formaţiunea lui Ludovic Orban poate manevra şi cu alte variante (traseişti de la ALDE, de la PMP, chiar şi de la PSD, UDMR şi minorităţi), opţiunile USR-PLUS sunt, cum am spus, extrem de puţine. 

Ideal ar fi ca în 2020 Alianţa să obţină un rezultat care să-i permită să guverneze singură, dar, vorbim de o situaţie greu de realizat. Ar mai fi varianta ca USR-PLUS, indiferent de rezultatul alegerilor din 2020, să aleagă să facă opoziţie şi să lase partidele mai vechi, PNL, PSD, UDMR etc. să guverneze într-o formulă de coaliţie. 

Însă cea mai probabilă variantă este o colaborare cu PNL, care nu ar trebui făcută în orice fel de condiţii. Este evident că PNL, în multe dintre politicile publice, se apropie mult de PSD ca mod de operare: trafic de influenţă, contracte date pe sprânceană, apetit pentru devalizarea banului public. Este suficient să te uiţi pe lista condamnaţilor penelişti pentru corupţie din ultimii zece ani. 

USR-PLUS trebuie să evite astfel orice situaţie în care prin participarea la guvernare alături de liberali să ofere girul lor unor noi Fenechiu, Cristian David, Tudor Chiuariu, Gheorghe Ştefan zis Pinalti, iar pentru asta trebuie să impună în negocierile cu PNL cel puţin cinci condiţii esenţiale: premierul să provină din rândul USR-PLUS (în condiţiile în care alianţa îl va susţine pe Iohannis la prezidenţialele din toamnă); schimbarea legii privind alegerea primarilor dintr-un singur tur; introducerea votului prin corespondenţă; legalizarea parteneriatului civil şi includerea Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO.