Adică ai unei instituţii căreia parlamentul a refuzat, acum câteva săptămâni, să-i mai acorde subvenţie de la buget, invitând onor academicienii să îşi finanţeze indemnizaţiile din venituri proprii (a se citi: proiecte de cercetare). Nu e prima dată când se întâmplă asta. Şi-n 2020 a fost la fel. Acum un an, guvernul şi-a asumat răspunderea pentru legea bugetului, inclusiv pentru un amendament care lăsa AOŞR fără bani. Câţiva parlamentari i-au sărit în ajutor şi, modificând regulamentul de organizare a instituţiei, au reuşit să impună din nou alimentarea AOŞR cu milioanele cu care se obişnuise. Sincronizându-şi poziţia cu cea a guvernului Orban, preşedintele a atacat în vara trecută schimbarea respectivă de regulament la CCR, invocând chestiuni de formă, nu de fond, iar judecătorii i-au dat dreptate.

Anul acesta, când iar a rămas fără subvenţie bugetară, AOŞR e sprijinită de Renate Weber. Avocata poporului a introdus la CCR o plângere, susţinând că ar fi musai ca academicienii Cristoiu, Meleşcanu, Î.P.S. Teodosie şi ceilalţi colegi ai lor să primească bani de la stat. Argumentul ei este următorul: dacă AOŞR nu primeşte un asemenea sprijin, existenţa ei ar fi „fragilizată”. Un internaut hâtru traducea argumentul aşa: „e neconstituţional să n-ai bani, boss!”.

Indemnizaţiile nu sunt chiar de colea. Academicienii AOŞR primeau mai mulţi bani decât membrii Academiei Franceze. Aceştia din urmă – 40 la număr – sunt răsplătiţi cu 114 euro pe lună. La Paris e mai important prestigiul decât viramentul în cont. Membrii AOŞR – de vreo 10 ori mai mulţi decât academicienii francezi – primesc fiecare în parte până la 21 de mii de lei lunar, adică aproximativ 4.300 de euro. 

Dar chestiunea nu trebuie judecată doar financiar. Ci şi etic. Unii dintre membrii AOŞR sunt savanţi veritabili. Între cei afiliaţi sunt, însă, şi condamnaţi penali, plagiatori dovediţi, turnători la securitate ş.a.m.d. Cum e posibilă o asemenea lume pestriţă? Să fie vorba, aşa cum au observat deja cei care au descoperit că între membrii AOŞR se află şi Ion Iliescu, despre una dintre numeroasele reţele pesediste? Aparent, da. E academia preşedintelui care se fălea că-i „sărac şi cinstit”...