În doar câteva cuvinte, el exprima un adevăr absolut, care însă nu numai că nu-l absolvea de gravele acuze ce i se aduceau, dar din contră, îl încrimina şi mai mult pentru supunerea dincolo de orice raţiune în faţa dictatorului.

          ”Am fost un dobitoc” este şi mesajul pe care, fără pic de ruşine, îl repetă azi cu obstinaţie Crin Antonescu. Sigur, nu o face cu seninătatea tâmpă pe care o afişa Postelnicu, dar ipostaza candidă de care încearcă să se agaţe nu face decât să-l acopere de ridicol. A dormit până acum? A trăit într-o lume paralelă cu cea în care Victor Ponta lua de capul lui cele mai nefericite decizii?  A fost constrâns să asiste ca un servant neputincios, dintr-o postură în care nu avea nicio putere de decizie?   

          Astăzi, dintr-o dată iluminat, Antonescu descoperă că Ponta minte ori de câte ori deschide gura.

          Astăzi, Antonescu descoperă că Ponta nu respectă statul de drept.

          Astăzi, Antonescu descoperă că Ponta nu respectă separaţia puterilor în stat.

          Astăzi, Antonescu descoperă că Ponta atentează la independenţa Justiţiei.

          Astăzi... Crin Antonescu confirmă public falimentul ruşinos şi descalificant al USL, un cartel politic, care prin minciună şi dezinformare, prin manipulare şi lipsă de minimă responsabilitate au prostit o ţară întreagă! Nu îşi face niciun reproş şi se crede dincolo de orice vinovăţie.  

          Într-un final în care, în sfârşit, a ajuns să înţeleagă că PSD şi Victor Ponta nu-l vor susţine niciodată în cursă prezidenţială, Crin Antonescu se vede instalat în fruntea opoziţiei, gata să conducă cruciada împotriva unui guvern din care PNL a făcut parte până în urmă doar cu câteva ore.

          Pentru multe, pentru foarte multe din relele pe care le-a făcut USL românilor şi ţării va trebui să plătească politic Crin Antonescu, înainte de-a se aştepta ca cineva să-i întindă mâna. Până atunci, ca un prim pas pe drumul unei îndepărtate reabilitări, ar trebui să-şi plece fruntea în pământ şi să recunoască cu voce tare: ”Am fost un dobitoc!”.

          Ar fi un gest elementar de minimă onestitate. De bună-credinţă.