Unde este solidaritatea europeană? Ea arată de fapt aşa: ce ţară bună ar fi România pentru noi, ne spun acei politicieni europeni care vehiculează spaime false, păcat că e locuită... Atunci când ne-au primit în Uniunea Europeană, decidenţii de la Bruxelles nu ne-au spus că vor doar ţara şi oportunităţile ei, nu şi pe români. Acum acest lucru este aruncat în faţă, de la un colţ la altul al continentului. Sigur că nu putem generaliza, dar faptul că acest tip de discurs de condamnare în bloc a românilor îşi găseşte adepţi în tot mai multe ţări europene este în măsură să ne dea de gândit. Precum şi faptul că promisiunea electorală a izolării României este aducătoare de voturi. Să ne mai mirăm atunci că euroscepticismul este în creştere şi în România? Ce ne spun politicienii europeni care vor oprirea liberei circulaţii a forţei de muncă? Că resursele României sunt bune, dar că nu e nevoie şi de locuitorii acestei ţări. Păcat că România nu e un teritoriu nelocuit în care fiecare să vină şi să îşi ia ce are nevoie, ieftin sau chiar pe gratis (costurile de transport ar fi suficiente). Păcat că i-am integrat şi pe români în Europa, nouă ne trebuia doar teritoriul lor. Hai, fie, pe rol de consumatori sunt buni şi românii, cu condiţia să stea la ei acasă şi să nu ridice capul din pământ.

Ce ne spun politicienii europeni care vor oprirea liberei circulaţii a forţei de muncă? Că resursele României sunt bune, dar că nu e nevoie şi de locuitorii acestei ţări. Păcat că România nu e un teritoriu nelocuit în care fiecare să vină şi să îşi ia ce are nevoie, ieftin sau chiar pe gratis (costurile de transport ar fi suficiente). 

Cum crede Europa că va realiza coeziunea cu un asemenea discurs? Cum crede cineva că va evolua Uniunea Europeană dacă cei mai vechi din club se uită cu dispreţ spre cei recent veniţi? Să nu facem greşeala de a trece cu vederea aceste atitudini pe motiv că aşa e în campania electorală. Mesajele de acest tip se vor întipări în mintea cetăţenilor din diferitele ţări unde ele sunt propagate şi vor produce roade. Roade ale dezbinării, ale respingerii şi ale răutăţii. Le vor simţi pe pielea lor românii care muncesc în Occident. De fapt, le resimt deja.

Dacă în România cineva se îndoieşte de Europa sau îi pune la îndoială nu principiile, ci, vai, aplicarea lor, este pus la stâlpul infamiei. O Românie care îşi cere drepturile şi care pretinde să fie respectată este barbară şi înapoiată, neapărat manipulată de forţe externe obscure şi neadaptată vremurilor. Dacă în alte ţări europene însă politicienii cer voturi pe seama fricii de români create artificial, acest demers este, desigur, perfect normal şi reprezintă o formă de libertate şi progres. Pentru că Europa vrea egalitate, dar nu pentru căţei.

La nivelul unor politicieni europeni vizavi de România există o mare ipocrizie, care iese la suprafaţă atunci când interesul direct al voturilor este în joc. Duşmanul şi vina nereuşitelor trebuie mutate în afară. Să faci din români cauza crizei şi a lipsei locurilor de muncă în Europa este, oricum ai lua-o, o mare prostie. La fel este şi să-i acuzi pe români de a fi ”bande de criminali”. Prostie, da, dar cât de la îndemână. Şi ce uşor este să ieşi în public şi să arăţi acuzator spre români, transformându-i în ţinte şi cerând voturi pentru a proteja Europa de invadatori. Între timp, Europa se afundă în şomaj, mai ales în rândul tinerilor, dar nimeni nu caută soluţii, pentru că, nu-i aşa, îi avem pe români şi e mai simplu să-i fugărim pe aceştia decât să creăm o societate mai dreaptă şi mai plină de şanse pentru toţi. Ţineţi România la distanţă şi, într-adevăr, economia Europei va bubui, infracţionalitatea va dispărea, iar Occidentul va deveni pământul unde curge lapte şi miere. Sau, măcar, îi veţi păcăli alegătorii voştri atât de inteligenţi şi educaţi să vă mai dea încă o dată votul. Pentru că, evident, acesta este scopul. Trăiască Europa luminilor, a raţiunii şi a civilizaţiei superioare!