Interviu Teodora Enache, despre proiectul From Classical to Jazz: Am fost fascinată, de la începuturile carierei, de ideea de rădăcină

Interviu Teodora Enache, despre proiectul From Classical to Jazz: Am fost fascinată, de la începuturile carierei, de ideea de rădăcină

Teodora Enache,

Teodora Enache,  muzician cu o carieră internaţională de peste 25 de ani şi cu un palmares remarcabil, revine în faţa publicului cu un nou proiect inedit: From Classical to Jazz, eveniment asociat ediţiei 2019 a Festivalului Internaţional ”George Enescu”.

Teodora Enache a ”păşit” în lumea jazz-ului alături de Johnny Răducanu şi alţi mari muzicieni români şi drumul ei a purtat-o peste tot în lume, în concerte alături de artişti celebri, precum chitaristul cu nominalizări Grammy, Stanley Jordan, sau Benny Rietveld - câştigător a 9 premii Grammy, actual basist şi director muzical al lui Carlos Santana. Pentru prima oară în lume, Rapsodiile Române – cele două lucrări care i-au adus lui George Enescu celebritatea, în ipostaza sa de compozitor – vor fi cântate vocal. Concertul va avea loc, în reprezentaţie unică, luni, 9 septembrie, de la ora 19.30, la Teatrul Naţional Bucureşti – Sala Mare. Rapsodiile enesciene se bucură de o reinterpretare, într-o cheie complet inedită, de jazz, noul aranjament muzical fiind semnat de către Teodora Enache şi Călin Grigoriu. Prezentarea concertului îi va reveni apreciatului profesionist de televiziune Andi Moisescu. Conceptul proiectului are ca punct de plecare forţa unică a muzicii clasice de a genera emoţie şi de a crea armonie, ceea ce se integrează perfect în tema din acest an a festivalului: Lumea în armonie. Ajuns la cea de-a XXIV-a ediţie, Festivalul Internaţional ”George Enescu” se va desfăşura în perioada 31 august-22 septembrie 2019. În sălile de concerte din Bucureşti, vor urca pe scenă peste 2.500 dintre cei mai valoroşi muzicieni ai lumii, în 84 de concerte şi recitaluri.

"Adevărul": În peste 25 de ani de carieră artistică, aţi conceput o mulţime de proiecte muzicale extrem de diverse, aţi colaborat cu mari artişti ca Johnny Răducanu sau chitaristul Benny Rietveld, aţi fost primul solist de jazz din România care a introdus doina într-un concert, aţi realizat un proiect superb pornind de la ”Profetul”, cartea lui Kahlil Gibran... Cum v-a condus drumul către muzica lui George Enescu?

Teodora Enache: Am fost, încă de la începuturile carierei mele, fascinată de ideea de ”rădăcină”. În concertele mele şi mai ales în proiectele mele ”curajoase”, am căutat să aduc muzicieni de etnii diferite, pe aceeaşi scenă; muzicieni cu poveşti, credinţe, religii, viziuni diferite, pentru ca împreună să ne ”cântăm rădăcinile”. Şi toate experimentele mele m-au condus la o concluzie mare: muzica ne uneşte şi ne aduce aminte de UNITATE. Astfel m-a purtat drumul către muzica africană, apoi spre Bach, către doina noastră românească, apoi Bartók... Anul trecut, am primit o invitaţie de a susţine un concert în cadrul Muzeului ”Enescu” de la Tescani şi acolo a început povestea care a dus astăzi la proiectul ”From Classcial to Jazz”, pe care îl vom prezenta, ca eveniment asociat, în cadrul Festivalului Internaţional ”George Enescu”.

Ce ar fi dacă l-am aborda pe Enescu? Am început aşadar anul trecut, la Tescani, cu Rapsodia I, într-o formulă inedită: voce şi chitară, alături de Călin Grigoriu şi împreună am realizat şi aranjamentele muzicale. Acesta a fost primul pas. Apoi am trecut la Rapsodia a II-a, ulterior am extins formula, adăugând, pe lângă voce şi chitară, percuţie braziliană şi violoncel...

Este pentru prima oară în lume când Rapsodiile lui Enescu, aceste partituri celebre cântate de toate marile orchestre, vor fi cântate... vocal!

Ce înseamnă, în parcursul dumneavoastră artistic, să concertaţi în cadrul Festivalului Internaţional ”George Enescu”?

Este o mare onoare, care îmi cere, ca orice proiect important, un studiu mult mai consistent. Este prima data când aceste lucrări sunt abordate vocal, am nevoie de o calitate foarte bună a vocii mele, pentru a putea interpreta un asemenea repertoriu, într-un astfel de Festival! Este o mare responsabilitate, dar şi o enormă bucurie, să prezinţi un asemenea proiect ”îndrăzneţ”, în faţa unui public cu aşteptări înalte. 

Ce va asculta mai exact publicul în concertul pe care îl prezentaţi pe 9 septembrie, ca eveniment asociat al Festivalului Internaţional ”George Enescu”?

În repertoriu vom avea cele două Rapsodii Române de George Enescu, Dansurile Româneşti, semnate de Bela Bartók, Canonul - Pachelbel, o arie de Bach şi Sonata Lunii – Beethoven. Toate sunt interpretate pentru prima oară vocal şi în această cheie nouă, absolut inedită, de jazz. Alături de mine, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, vor urca Călin Grigoriu (chitară), alături de care am iniţiat proiectul, Joca Perpignan – percuţie braziliană şi, ca invitat special, Răzvan Suma la violoncel.

Care dintre cele două Rapsodii Române, pe care le-aţi reinterpretat într-o nouă versiune, vă este mai aproape de suflet?

Rapsodia I, care a fost prima ”respiraţie” în acest proiect, îmi este foarte dragă. Este ca un ”joc savant’’, eu aşa am receptat-o...

Cum aţi ales restul lucrărilor incluse în repertoriu, dincolo de Rapsodiile enesciene, pe care le va asculta publicul la Teatrul Naţional?

Foarte uşor: în momentul în care am primit invitaţia de a concerta în cadrul Festivalului Internaţional ”George Enescu”, toate mi-au fost foarte clare! Am simţit exact ce aş dori să lucrăm. Premiere absolute, pentru că este prima reprezentaţie a acestui proiect drag.

În proiectele dumneavoastră aţi combinat jazz-ul cu alte stiluri muzicale şi a rezultat mereu o sonoritate extrem de inedită. În acest concert, ce influenţe vor descoperi spectatorii în muzica dumneavoastra?

 Nu este un ”fusion” mental. Dacă iubesc doina, de exemplu, atunci ea rămâne în mine cu toate sonorităţile ei. Am cântat jazz atâţia ani şi iubesc jazzul, normal! Vocea îmi este conectată la tot ceea ce iubesc şi cunosc.

Instrumentul meu, vocea, care este sunetul meu, este ceva ce caut să perfecţionez continuu, lucrez foarte mult la tehnica mea vocală, tocmai pentru a putea pregăti ”zborul” artistic pe care  doresc să îl ofer publicului... Aş putea spune că, abordând aceste lucrări clasice, vocea mea a căpătat o noua vibraţie, un nou sunet.

Da, întregul concept va fi o îmbinare între clasic, jazz, etnic, doină...

Mă bucur de sonoritatea dăruită de colegii mei de scenă, sonorităţi din zona clasică, latino, jazz, etnic...

Într-o carieră atât de vastă în care aţi cântat în diferite ţări ale lumii, care este/sunt  momentul/momentele de care vă amintiţi cu cel mai mare drag?

Sunt multe momente! Acum îmi vine în minte un moment foarte special, care s-a petrecut acum 20 de ani, în clipa în care, susţinând un concert la New York, l-am avut ca invitat pe Ahmet Ertegun (care a înfiinţat casa de discuri Atlantic Records – o legendă a jazului) - şi care, după concert, a venit la mine şi mi-a spus: ”Te-am auzit şi am retrăit aceeaşi bucurie ca atunci când am auzit-o  pe Ella Fitzgerald prima oară”. Mai târziu, mi-a explicat ce a vrut exact să spună: se referea la energia şi bucuria pe care o radia Ella când cânta...

Aţi povestit, în mai multe interviuri, despre mai multe întâlniri importante în viaţa şi în cariera dumneavoastră artistică, ce v-au marcat acest frumos traseu muzical. Care simţiţi că au fost întâlnirile profesionale care v-au influenţat cel mai mult?

Cea mai puternică întâlnire a fost aceea cu profesorul meu în arta cântului, Dan Priscornic, alături de care lucrez şi astăzi, pentru a perfecţiona continuu acest instrument uman, vocea.Desigur, întâlnirea cu mentorul meu, Johnny Răducanu, alături de care mi-am făcut ”ucenicia” în jazz este un alt punct esenţial al drumului meu în muzică.

Am fost înzestrată, cum frumos zicea Johnny Răducanu, cu ”sânge de campion”. El mereu spunea despre mine: ”Tudoriţa cântă pe viaţă şi pe moarte”.

Care sunt evenimentele viitoare pe care le pregătiţi?

Pe 17 octombrie, voi susţine un concert în cadrul Festivalului ”George Enesco” din Paris, alături de Ramona Horvath trio, apoi voi înregistra acest proiect minunat care este ”From Classical to Jazz”, care va cere mult timp şi migală.Mă mai aşteaptă două CD-uri pe care le-am terminat, dar care vor trebui ”ambalate” şi lansate pe piaţă: un album înregistrat la Frankfurt, în această primăvară (”The Sound of the Root”) şi muzica spectacolului ”The Prophet” (”Profetul”) pe care am compus-o pornind de la superba carte a lui Kahlil Gibran. Timp să avem şi energie şi sănătate, că de lucru este mult!

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: