Orchestra în spatele scenei. O masă cu o lampă şi nişte cărţi autobiografice. Un bărbat nonşalant, care te priveşte în ochi, deranjat de muzica interpretată de Wiener Akademie, deranjat de dirijorul Martin Haselböck sau de apariţia celor două soprane, Laura Aikin şi Marie Arnet, îmbrăcate în rochii de seară.
 
Malkovich poartă o cămaşă, cu pantaloni şi pantofi albi. Domină scena, domină spectatorii, îi domină şi pe muzicieni. Îşi judecă mama, îşi judecă nenumăratele iubite, coboară de pe scenă printre spectatori, ne spune că trăim în ipocrizie, ne întreabă de cât timp nu am mai făcut dragoste, ne spune că acceptăm compromisurile unor relaţii ratate numai pentru a fi alături de cineva, îndopându-ne cu surogate de iubire.
 
E disperat că femeile se agaţă de el şi continuă să-l iubească necondiţionat. El le ucide, ele îl iubesc cu iubirea strânsă în gât şi mai ales în voce...Sopranele îşi cântă suferinţa în arii de mare sensibilitate.  Îl iubesc, chiar dacă bărbatul le omoară. Îşi asumă asta, e o jertfă punctată muzical de Wiener Akademie care interpretează Mozart, Haendel, Beethoven, Strauss...
 
Malkovich le ascultă plictisit şi le ucide cu seninătate.
 
Ele continuă să-şi cânte durerea iubirii neîmpărtăşite cu un real talent şi cu o emoţie nedisimulată. El le întrerupe sasistit, mai iese din scenă, mai aduce câte un ştreang, le strânge de gât cu propriul sutien...
 
De la închisoare la jurnalistică

Actorul interpretează un personaj real: un criminal în serie austriac de prin anii ’70 şi ’90, pe nume Jack Unterweger. În 1974, acesta a fost arestat pentru uciderea unei tinere germane, fiind închis pe viaţă. Şi-a scris autobiografia Purgatoriu sau călătorie spre închisoareDupă 15 ani, în 1990, Unterweger a fost eliberat şi a devenit un jurnalist notoriu.
 
Malkovich, care îl întruchipează pe acest ucigaş în serie, ne spune că femeile sunt atrase imbatabil de poeţii şi de scriitorii care le îmbârligă. Ne vorbeşte şi despre presiunile editorilor şi despre preţul succesului unei cărţi. 
 
Personajului real crima i-a intrat în sânge: mai ucide zece femei până a fi prins şi a se sinucide în închisoare. N-o să vă mai plictisesc cu subiectul spectacolului - dacă nu l-aţi citit deja în suplimentul Festivalului Enescu, editat de Adevărul, îl puteţi citi aici:
 
 
Cine este John Malkovich?
 
Ne aducem aminte de  John Malkovich încă din 1988, alături de Michelle Pfeiffer şi Glenn Close, în Dangerous Liaisions/Legături periculoase
 
În  anii 70, a primit un premiu Obie, dar cea mai cunoscută piesă a sa din această perioadă a fost Moartea unui comis voiajor, în care apărea alături de Dustin Hoffman. Ecranizată pentru televiziune, piesa îi va aduce un premiu Emmy în 1985. 
 
A debutat în film în 1984, când a apărut alături de Sally Field în Places in the Heart. A primit atunci o nominalizare la Oscar pentru Cel mai bun actor în rol secundar. 
De asemenea, ni-l amintim în Empire of Sun al lui Steven Spielberg, dar şi The Glass Menagerie, în care joacă alături de Paul Newman şi Joanne Woodward. În 1992 apare în ecranizarea Of Mice and Men. Doi ani mai târziu primeşte o nouă nominalizare la Oscar, tot pentru Cel mai bun actor în rol secundar, pentru In the Line of the Fire.
 
În a doua jumătate a anilor '90, joacă în Con Air, unde face echipă cu Nicolas Cage, dar şi în The Man in the Iron Mask, alături de Leonardo DiCaprio. În 1999 se joacă pe el însuşi în Being John Malkovich, de Charlie Kaufman. 
 
Cum e să fii John Malkovich la Bucureşti? Detaşat.
Nu se va sinucide în spectacol. Ne râde sarcastic în nas. Ce, chiar ne-am aştepat să respecte vreun scenariu? Nu a acordat interviuri, însă a venit la o conferinţă de presă şi ne-a vorbit despre cum e să fii John Malkovich:un actor şi mai ales un om stăpân pe situaţie.