Stratfor: Instabilitatea din Moldova poate fi o oportunitate pentru România

Klaus Iohannis s-a întâlnit cu preşedintele moldovean Nicolae Timofti (dreapta) şi a solicitat ca Moldova să facă reformele necesare pentru a se putea alătura României în Uniunea Europeană

Moldova şi România se apropie din ce în ce mai mult una de cealaltă, cele două ţări având deja o istorie comună. Deşi o unificare este destul de improbabilă, marşurile şi demonstraţiile recente, dar şi reacţia pozitivă a oficialilor de top români sunt semne pentru o influenţă crescută a României în Republica Moldova, potrivit Stratfor.

În contextul ciocnirii dintre Rusia şi Occident, eforturile României pot fi complicate de diviziunile interne din Moldova şi de opoziţia Rusiei. Dar Bucureştiul şi-ar putea creşte semnificativ influenţa asupra Chişinăului, mai ales în sectorul financiar, noteaz[ platforma de analize Stratfor.

Moldova, o ţară mică dar strategică, este un element important în confruntarea dintre Moscova şi Occident. Şi Rusia, şi Uniunea Europeană concurează de multă vreme pentru a câştiga influenţă în Moldova, fie prin susţinerea partidelor politice şi a mişcărilor sociale, fie prin mărirea cooperării în securitate cu Moldova.

La fel ca Ucraina, în ultimii ani, Moldova a optat pentru legături mai strânse cu Uniunea Europeană, semnând un acord de asociere şi de comerţ liber în 2014. România a fost, în special, un susţinător puternic al eforturilor de integrare ale Republicii Moldova. Cele două ţări au legături istorice şi culturale puternice: teritoriul Moldovei de azi a fost timp de secole o provincie română, până când Imperiul Rus a anexat-o la începutul secolului al XIX-lea. Moldova s-a reîntors la România între 1918 şi 1940, dar a fost luată din nou de Rusia şi încorporată în Uniunea Sovietică. După independenţa Moldovei din 1991, unele părţi ale populaţiei au solicitat reunificarea cu România, dar Guvernul a optat pentru un stat independent, pe care l-a obţinut pentru prima dată în istoria sa modernă.

Totuşi, România a păstrat legături economice şi politice strânse cu Moldova. Grupurile şi organizaţiile din Moldova care continuă să solicite unirea s-au aflat la marginea spectrului politic, în timp ce Chişinăul a oscilat între guverne care susţineau legături mai strânse cu Rusia, şi altele care voiau apropiere de Occident. 

România, care s-a alăturat Uniunii Europene în 2007, a decis să întărească legăturile cu Moldova, militând pentru integrarea ţării în blocul european.

Fragilitatea politică din Moldova

Începând din anul 2009, Administraţia de la Chişinău s-a orientat spre integrarea europeană a Republicii Moldova. Cu toate acestea, clivajul politic – în principal între formaţiunile proeuropene (Partidul Democrat şi Partidul Liberal-Democrat) şi cele proruse (Partidul Comunist şi Partidul Socialist) – au generat un impas politic semnificativ la Chişinău.

Aspiraţiile Republicii Moldova de a se integra în Uniunea Europeană au suferit o lovitură majoră în iunie 2015, când premierul proeuropean Chiril Gaburici a demisionat. Gaburici avea probleme cu legea şi cu trebuia să facă faţă degradării situaţiei sectorului financiar şi bancar. 

Republica Moldova era deja într-o criză economică majoră. Căderea Guvernului Gaburici a condus la oprirea programelor de finanţare din partea Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional. În plus, Uniunea Europeană a anunţat pe 7 iulie suspendarea finanţării pentru Moldova până la formarea noului guvern. Partidele proeuropene şi-au anunţat intenţia de a forma un nou guvern până la sfârşitul lunii iulie, dar disensiunile profunde persistă.

Această situaţie este în interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova de integrare europeană, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul Ucrainei. Prezenţa militară rusă semnificativă din regiunea separatistă Transnistria şi din zone proruse precum Găgăuzia conferă Rusiei o importantă pârghie de influenţă asupra Chişinăului.

Căderea guvernului Gaburici, dar şi disputele dintre partidele moldoveneşti pro-europene, au reprezentat un factor importat în creşterea popularităţii partidului socialist prorus. Instabilitatea prelungită din Moldova şi „oboseala“ Uniunii Europene de a se lărgi au făcut aderarea ţării la blocul european o posibilitatea îndepărtată.

Şansa României în Moldova

Cu toate acestea, criza politică din Republica Moldova – în special dificultăţile financiare din ce în ce mai mari ale ţării – ar putea oferi o oportunitate României. Situaţia economică precară a Republicii Moldova, despre care publicul crede că este generată în principal de corupţie, ar putea explica de ce recentele manifestaţii în favoarea reunificării cu România au fost unele dintre cele mai ample din ultimii ani.

Pe 5 iulie 2015, o demonstraţie organizată de gruparea Acţiunea 2012 a adunat între 3.000 şi 5.000 de oameni la Chişinău. Săptămâna următoare, aproximativ 1.000 de oameni au pornit la drum, spre graniţa dintre Moldova şi România, de unde au luat trenul către capitala română, sfârşind marşul pe 12 iulie, cu o adunare la Bucureşti. 

Preşedintele României, Klaus Iohannis, nu s-a întâlnit cu manifestanţii, dar a luat act de marşul pentru reunificare şi a declarat ulterior că „oamenii de pe ambele maluri ale râului Prut (care marchează graniţa dintre cele două ţări) se vor regăsi într-o bună zi nu doar în Uniune, ci şi în comuniune“. Declaraţiile de acest tip arată că liderii politici ai României nu pledează pentru reunificare, dar că Bucureştiul rămâne un susţinător-cheie al aprofundării relaţiilor cu Chişinăul, în contextul Uniunii Europene.

Deşi tonul lui Iohannis nu diferă mult de mesajul diplomatic obişnuit auzit din România, prin adăugarea cuvântului „comuniune“, preşedintele român a indicat o abordarea mai realistă, făcând aluzie la formarea unei comunităţi – o reţea de relaţii, şi economice şi politice, care va impulsiona relaţiile bilaterale şi care va susţine ambiţiile europene ale Moldovei.

Aceste comentarii au survenit după ce Iohannis s-a întâlnit cu preşedintele moldovean Nicolae Timofti, pe 8 iulie, şi a solicitat ca Moldova să facă reformele necesare pentru a se putea alătura României în Uniunea Europeană. Înainte de întâlnirea dintre Iohannis şi omologul său moldovean, o delegaţie de la Banca Naţională a României a vizitat, mai discret, dar mult mai semnificativ, Moldova. Scopul oficial al vizitei a fost  lansarea unui proiect susţinut de UE menit să întărească capacitatea băncii centrale moldoveneşti în domeniul reglementărilor şi supervizărilor.

Proiectul a primit 1,2 milioane de euro de la Uniunea Europeană pentru a aduce asistenţă tehnică în Moldova şi va fi implementat de Banca Naţională a Moldovei şi de un consorţiu compus din Banca Naţională a României şi Banca Centrală olandeză. Acest proiect vine într-un moment-cheie pentru economia moldovenească, care se recuperează după dispariţia de anul acesta, din trei bănci mari din Moldova, a peste un miliard de dolari, echivalent cu peste 12,5% din Produsul Intern Brut al ţării, fapt care a dat naştere şi unui scandal de corupţie. 

Ştiind că băncile străine nu vor intra în Moldova într-un moment când 80% din băncile ţării se află sub supraveghere, România se află într-o poziţie bună de a ajuta ţara, dat fiind faptul că o înţelege şi are şi un interes strategic în scoaterea Chişinăului de pe orbita Moscovei.

Deşi aceste condiţii oferă oportunităţi României, Bucureştiul este conştient că se confruntă cu obstacole în demersul de consolidare a influenţei asupra Chişinăului. Timp de mulţi ani, Rusia a fost cel mai mare partener comercial al Republicii Moldova, însă restricţiile comerciale motivate politic au condus la scăderea exporturilor moldovene către Rusia, generând creşterea acestora spre UE, în special spre România

În 2014, Moldova a exportat 18% din produsele ei către România, comparativ cu 11% către Rusia, iar exporturile de fructe ale Moldovei către Uniunea Europeană, multe ajungând în România, au crescut cu peste 60% în primele şase luni din 2015.

Totuşi, Moscova încă are o prezenţă puternică în sectorul financiar al Moldovei. Aproximativ 70% din sectorul bancar al ţării se pare că ar fi controlat de capital rusesc, iar liderul celei mai mari bănci moldoveneşti, Moldindconbank, locuieşte în Rusia şi are legături politice acolo.

Însă băncile mari, ca Moldindconbank, au ajuns în atenţia lumii şi au contribuit la problemele politice din ce în ce mai mari din Moldova, ca rezultat al crizei economice. Aşadar,  deficienţele financiare din ce în ce mai mari din Republica Moldova, precum şi capacitatea şi voinţa României de a atenua unele dintre problemele economice ale ţării ar putea face ca acest subiect să devină, pe viitor, unul de mare interes pentru ambele părţi, conchide Stratfor.