Pagina cititorului

Ieşeanul Costică Jalbă, pensionar, spune că este un cititor fidel al ziarului „Adevărul“. Din acest motiv, el a preferat tot timpul să-şi facă abonament, pentru a nu mai merge în fiecare dimineaţă la chioşcul de ziare.

Citeşte ziarul „Adevărul" din scoarţă-n scoarţă

„Figurez pe lista de abonaţi ai ziarului de foarte mulţi ani", spune cu mândrie ieşeanul. În fiecare zi, Costică Jalbă citeşte „Adevărul" din scoarţă în scoarţă pentru că, spune el, oferă informaţii de calitate.

„Citesc acest cotidian pentru că, din punctul meu de vedere, este un ziar complet, care dă informaţii pertinente. În plus, este un ziar care se adresează cititorilor care într-adevăr doresc să ştie ce se întâmplă în ţară", mai spune Costică Jalbă.

Scuzaţi, gazde!

Actualul Mondial fotbalistic şi-a desemnat „careul de aşi": Uruguay, Olanda, Germania şi Spania. O mândreţe de cvartet. Dar m-aş referi puţin la faza optimilor de finală. Acolo, şi chiar „din grupe" observând, a fost stabilit un nou record, şi anume acela ca ţara gazdă să fie eliminată din competiţie atât de timpuriu. Africa de Sud, astfel, a rămas acasă (căci n-avea de ce să plece, acasă fiind). Apoi, africanii în ansamblu şi-au pus toate nădejdea în Ghana - „Brazilia" Africii, denumire ce odinioară o purtase Camerunul. Stadioanele, în ciuda unor temeri, au rămas tot burduşite de spectatori, dar nici Ghana n-a dus steagul continentului gazdă decât încă un pas.

În sferturi s-a poticnit de Uruguay - şi totuşi vuvuzelele au continuat să urle şi să trâmbiţeze. „Show must go on!" şi-a spus ambiţioasa ţară sud-africană, dovedind că spectacolul fotbalistic poate fi savurat şi la modul neutral, în sinea sa. Fotbalul, aş spune, transcende fibra naţională (şi, de ce nu, a naţionalismului exacerbat). Mă şi gândeam, la meciul Germania - Ghana, oare cu cine or fi ţinut părinţii celor doi gemeni Buateng, când unul juca pentru ţara de baştină, iar celălalt pentru ţara de adopţie, Germania?

Fotbalul african, o spun în calitate de nespecialist, are încă un gen de naivitate a sa, un tip de avânt pe „cartea atacului", spectaculos, dar prea copilăresc. Un joc emoţional şi mai puţin raţional. Aş mai spune, în altă ordine de idei, că aici, în Africa de Sud, se va impune probabil şi pe tărâm fotbalistic (nu doar economic, globalist) una dintre „ţările - metropolă". Va avea de aplaudat, aşadar, la final, poporul african, ieşit nu demult din „zodia" apartheidului, pe cei de originea din care se trăgeau „vechii buri", aceia care şi-au luat, secular vorbind, doar pentru sine partea leului, partea plină a istoriei?

Florin Nechiti