Dar mă gândesc că ne-ar prinde bine să-l omagiem, astăzi, pe marele român, luând seama la vorbele adresate rudelor sale, cu prilejul unei veniri în ţară: ”„Când am plecat, v-am lăsat săraci şi proşti. Acum, vă găsesc şi mai săraci şi mai proşti”.

Şi noi suntem rudele maestrului, chiar dacă numai culturale, or constatarea sa de atunci ar trebui, astăzi, să ne cutremure conştiinţa ca o ieşire din starea letargică, ajunsă parcă tradiţie ― iar reuşita ar însemna adevăratul Omagiu adus marelui Brâncuşi, mândrindu-se, astfel, cu noi, în ceruri, cum noi cu el, pe pământ.