Cum explică CCR neconstituţionalitatea unor prevederi din Codul Comunicaţiilor: „Lipsa garanţiilor deschide posibilitatea unor abuzuri”

FOTO: Arhivă

Curtea Constituţională a publicat motivarea deciziei prin care a declarat neconstituţionale unele prevederi din Codul Comunicaţiilor. Judecătorii CCR au precizat că legiuitorul a omis să reglementeze reţinerea şi stocarea informaţiilor şi nu oferă garanţii corespunzătoare, astfel încât să fie evitat riscul afectării dreptului la viaţă privată, la secretul corespondenţei şi la libertatea de exprimare.

Curtea a explicat care sunt categoriile de informaţii care pot fi accesae de organele abilitate: date de trafic, date de identificare a abonaţilor sau clienţilor, modalităţi de plată şi istoricul accesărilor cu momentele de timp aferente, corespunzătoare adresei IP identificate în actele de autorizare.

„Cu privire la prima etapă a mecanismului de reţinere şi prelucrare a datelor, respectiv etapa reţinerii şi stocării informaţiilor, care în mod firesc este prima operaţiune din punct de vedere cronologic şi fără de care etapa accesului şi folosirii informaţiilor nu  este posibilă, Curtea observă că legiuitorul omite să o reglementeze, limitându-se doar la o menţiune vagă şi implicită în textul de lege criticat. Astfel, folosind sintagma «informaţiile reţinute sau stocate» în cuprinsul dispoziţiilor art.10² alin.(1) lit.c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.111/2011, cu privire la care este reglementată obligaţia furnizorilor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice de a le furniza organelor de urmărire penală sau organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, legiuitorul creează doar aparenţa unei reglementări a mecanismului de retenţie a informaţiilor electronice. În fapt, analizând obligaţiile care cad în sarcina furnizorilor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice, potrivit art.10² alin.(1) din ordonanţa de urgenţă, Curtea constată că în enumerarea prevăzută de textul de lege nu se regăseşte obligaţia reţinerii şi a stocării informaţiilor şi, implicit, nu se regăsesc nici garanţiile aferente acestei obligaţii”, a transmis Curtea Constituţională.

Totodată, CCR a criticat legiuitorul pentru că nu a revenit cu o nouă lege privind obligaţia furnizorilor de comunicaţii de a reţine anumite date pentru punerea la dispoziţia organelor penale sau cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, după ce în iulie 2014 o astfel de iniţiativă a fost declarată neconstituţională.

„În condiţiile în care nu a fost adoptată o altă lege privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului (...) dispoziţiile procesual penale în vigoare nu mai fac referire la o lege specială privind reţinerea datelor. Curtea constată că, nici până în prezent, legiuitorul nu a reglementat o nouă lege referitoare la reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului”, motivează Curtea. 

CCR a subliniat că informaţiile care pot fi reţinute sau stocate de furnizorii de reţele sau servicii de comunicaţii electronice, deşi au un caracter predominant tehnic, sunt susceptibile de a furniza informaţii relevante cu privire la persoana şi viaţa sa privată.

„Deşi, în jurisprudenţa sa, Curtea nu a negat scopul în sine avut în vedere de legiuitor, în sensul că este absolut necesară asigurarea unor mijloace legale adecvate şi eficiente, compatibile cu procesul continuu de modernizare şi tehnologizare a mijloacelor de comunicare, astfel încât fenomenul infracţional să poată fi controlat şi contracarat, (...), tot Curtea a statuat că limitarea exerciţiului unor drepturi personale, în considerarea unor drepturi colective şi interese publice, ce vizează siguranţa naţională, ordinea publică sau prevenţia penală, trebuie să constituie în permanenţă „o operaţiune sensibilă sub aspectul reglementării, fiind necesară menţinerea unui just echilibru între interesele şi drepturile individuale, pe de o parte, şi cele ale societăţii, pe de altă parte” (...)

Or, lipsa unei reglementări legale care să stabilească obligaţia reţinerii şi a stocării informaţiilor de către furnizorii de reţele sau servicii de comunicaţii electronice şi, implicit, lipsa garanţiilor aferente acestei obligaţii deschid posibilitatea unor abuzuri în activitatea de reţinere şi stocare a datelor, cu riscul afectării dreptului la viaţă intimă, familială şi privată al persoanei, la secretul corespondenţei şi la libertatea de exprimare”, se mai arată în documentul CCR. 

Judecătorii CCR au mai transmis că obligaţia furnizorilor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice de a furniza «informaţiile reţinute sau stocate»  organelor de urmărire penală sau organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale „nu are caracter previzibil, iar proporţionalitatea măsurii nu este asigurată prin reglementarea unor garanţii corespunzătoare, cu respectarea prevederilor art.1 alin.(5) din Constituţie, astfel că ingerinţa statului în exercitarea drepturilor constituţionale menţionate nu este formulată într-o manieră susceptibilă să ofere încredere cetăţenilor în caracterul său strict necesar într-o societate democratică”.

„Chiar dacă norma prevede garanţiile necesare accesului şi folosirii informaţiilor reţinute sau stocate (a doua etapă a mecanismului retenţiei datelor), prin modul defectuos/ambiguu de redactare, lipsit de precizie şi predictibilitate, Curtea constată că aceleaşi dispoziţii sunt susceptibile de a crea aparenţa de legalitate cu privire la activitatea de reţinere şi stocare a informaţiilor electronice (prima etapă a mecanismului retenţiei datelor), lăsând posibilitatea interpretării acestora în sensul că obligaţia reţinerii şi stocării informaţiilor electronice poate fi reglementată prin acte normative infralegale, adoptate de autorităţi publice administrative cu competenţe în materia comunicaţiilor electronice. Or, o atare concluzie este incompatibilă cu drepturile fundamentale a căror protecţie este consacrată constituţional, astfel că dispoziţiile art.2 pct.27 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării reţelelor de comunicaţii electronice prin care se introduce art.10² alin.(1) lit.c) în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 urmează a fi declarate neconstituţionale prin raportare la art.1 alin.(5), art.26, 28 şi 30 din Constituţie”, au conchis judecătorii CCR.

Curtea, sesizată de USR şi de Avocatul Poporului

Mai mulţi parlamentari ai USR, dar şi Avocatul Poporului au sesizat Curtea Constituţională cu privire la prevederile Codului Comunicaţiilor. Imediat după ce CCR a declarat unele prevederi din textul legii neconstituţionale, Cătălin Drulă, preşedintele interimar al USR, a transmis că „democraţia şi drepturile individuale au bătut sistemul”, cu referire la serviciile de informaţii.