E în natura românului, care e pe ultimul loc în Europa la asociativitate (mai puţini români fac parte din asociaţii şi partide decît oricare alt popor european, mai puţin bulgarii şi albanezii), să fie leneş din punct de vedere civic. Chiar românul cel mai educat şi mai autonom economic, care e bucureşteanul, om cu măcar două slujbe şi exerciţiul just de a butona între televiziuni şi a nu considera cu uşurinţă că Realitatea Plus ar fi mai brează ca Antena3, e pe fond un leneş din punct de vedere civic. Ani de zile la demonstraţiile pentru Bucureşti am fost doar cu zecile – în cel mai fericit caz. Adică o mînă de oameni direct interesaţi – cei demolaţi, expropriaţi, cărora li se construiau blocuri pe spaţiul verde, etc – şi noi, apărătorii de profesie ai oraşului – Nicuşor Dan şi ai lui, Mircea Toma şi ai lui, eu şi ai mei etc. La un moment dat regula s-a rupt – Nicuşor s-a făcut politician, a călcat prin gropi, şi-a văzut partidul furat ca la talcioc, dar în mod excepţional a reuşit să coalizeze lumea preţ de trei alegeri. Societatea civilă bucureşteană a avut micul ei succes – consecvenţa a adus o victorie, l-am ales pe Nicuşor primar. Şi judecînd după planurile desfăşurate de noul primar pentru PNRR, bine am făcut. Planurile nu or fi perfecte – dar sunt în mare măsură bune, aşa e, avem nevoie de trenuri suburbane, că nu facem faţă cu maşinile, şi avem infrastructura de la care să plecăm, avem nevoie de un rîu verde, nu de scheletul de beton pe care ni l-a lăsat Ceauşescu pe post de rîu, şi nimic din astea nu e nerealist, vorbesc ca rezident al unui oraş – Berlinul-care a fost complet distrus şi a renăscut. Urc zilnic o culme de 400 metri construită pe un fel de Casă a Poporului care s-a dovedit indestructibilă – o şcoală militară construită de arhitectul lui Hitler – şi care după război a servit la aruncatul gunoiului timp de vreo 30 de ani. După anii şaptezeci au acoperit gunoiul cu pămînt şi au plantat pini şi mesteceni, şi acuma lumea se caţără pe acoperiş şi întinde zmee. Există viaţă de apoi pentru cele mai blestemate oraşe, dacă oamenii continuă să spere în ele, şi Bucureştiul are o şansă cu Nicuşor şi ai lui.

Numai că, aşa cum a fost şi la partid, capacitatea de a inspira pe alţii, consecvenţa şi programul se pot dovedi nişte calităţi de nimic faţă de capacitatea altora de a fura sau distruge un proiect. Aşa e la români. Cine ştie cum a fost furat USR ştie că există cineva super competent la organizat clientele, un demn urmaş al lui Dragnea, Cristi Ghinea, care a reuşit să scoată de pe liste oameni aleşi de userişti ca să îi pună pe ai lui fără nici o consecinţă. Dacă Ghinea a fost în stare să strîngă o reţea de oameni numai pe promisiuni de funcţii viitoare cînd a fost la USR şi să îi facă o masă de manevră imaginaţi-vă puţin ce poate face cu PNRR. Cîte autostrăzi o să construim sau canalizări de şcoli vom vedea – ce e cert e că se va crea o structură redutabilă de patronaj, mult mai tare ca a lui Dragnea pentru că are mai mulţi bani şi o relaţie mult mai bună cu serviciile secrete şi organele de anchetă. Crearea acestei reţele de putere este şi miza – nu există alte calităţi pentru care să numeşti în fruntea acestor bani pe cineva ca Ghinea care nu a managerizat anterior nici un program european de un milion, darămite de un miliard, decît capacitatea lui dovedită de a construi o clientelă de partid. La prima sa numire, cînd trebuie să semneze cineva programul pentru SRI şi precedenta ministră avusese rezerve, mi s-a explicat de la cel mai înalt nivel al guvernului Cioloş (că eu ştiam că Cristi G nu ştie să completeze o fişă de pontaj şi nu e bun să facă o adunare în Excel) că a trebuit numit un om fără caracter, că asta cerea postul respectiv, exact acest gen de calităţi, sau de lipsă de calităţi, şi asta a explicat selecţia. La fel e probabil şi acum – nici numirea lui Dan Barna ca supervizor, care a managerizat un singur program european, şi acela de DNA, nu e prin nimic justificată decît tot prin absenţa unor calităţi. Să nu ne păcălim, în România nu se dă nici un ban fără condiţii, motivul pentru care aceşti oameni au fost puşi în fruntea banilor este să controleze pe cei care cer banii, pe primarii direct aleşi, ai liberalilor ca şi ai pesediştilor, şi de asta sunt cine sunt.

Dar ce înseamnă asta pentru Bucureşti? După cum a semnalat deja presa, planurile bucureştene nu prea se regăsesc în PNRR, care e de altfel suprascris (s-au trecut mult mai multe proiecte decît există bani, şi mai ales nu există vreo diferenţiere între cele bine pregătite şi cele care sunt doar idei la această oră). Va prima la PNRR buna pregătire, calitatea proiectelor sau obedienţa, şi numai cine are grad şi îşi ştie locul în statul paralel va primi bani, că nu e în interesul acestuia să aibă primari puternici susţinuţi de votanţi? Ţin pumnii lui Nicuşor Dan, Allen Coliban, Dominic Fritz şi compania şi mă tem că noi, bucureştenii, vom fi pedepsiţi că am ales pe unul din societatea civilă ca primar şi că proiectele la Bucureşti vor veni doar la cine sărută mîna stăpînirii. Evident, Klaus Iohannis e cel care ar trebui să răspundă dacă se întîmplă aşa ceva, că nu aveau loc numirile astea dacă nu le aproba el. Ştim deci cui să cerem socoteală dacă efortul oraşului de a scăpa de PSD, şi anume de cel mai popular politician PSD, se va dovedi inutil, deşi de data asta avem şi planuri bune, şi oameni buni care să le execute.

PS. În curînd o să vă invit să mă urmaţi într-o călătorie foto şi text prin această viaţă de apoi a oraşelor blestemate, Berlin, Bucureşti, Istanbul şi altele. Caut încă locul potrivit pentru acest proiect pentru cine iubeşte fotografia la fel de mult ca textul. Accept sfaturi!

Puteţi comenta acest articol pe România Curată