Ministrul Sănătăţii, despre tragedia din Colectiv: „Să mă întrebe cineva dacă sunt morţii ascunşi prin spitale, în saci, e deplasat”

Ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, a discutat la Adevărul Live despre starea răniţilor din clubul Colectiv, despre problemele referitoare la tratamentul acestora, dar şi despre modul în care autorităţile au gestionat situaţia de criză până în acest moment, într-o emisiune moderată de Dan Marinescu, redactor-şef Adevărul şi de Liviu Iolu, jurnalist Adevărul.

Cine ia decizia de a transfera?

Sunt mai mulţi factori implicaţi. Trebuie să fie echipa de transport, să fie formată tot din medici. Este absolut necesar  acordul echipei de medici care îl preiau pe rănit, şi bineînţeles, este nevoie de acordul familiei, al aparţinătorilor. Noi nu ne-am opus în niciun moment transferurilor, avem şi cazuri de pacienţi care au plecat pe proprie răspundere înainte ca acea comisie din Ministerul Sănătăţii să îşi dea acordul. Pentru cazuri punctuale din România au fost echipe de medici venite din străinătate, ele au făcut evaluarea pacienţilor. O altă condiţie a fost ca acele clinici să poată prelua astfel de pacienţi. 

Cum se procedează în cazul transferurilor?

Noi am mers pe evaluarea pacienţilor în stare critică, apoi a celor în stare gravă şi apoi a celorlalţi. Medicii îi văd pe toţi şi stabilesc care pot merge în străinătate şi care sunt transportabili. Doar în cazul celor care au plecat pe proprie răspundere, şi au fost două situaţii de acest gen, nu s-a procedat aşa. În cazul acestora au venit echipe medicale din afară care au evaluat situaţia, la cererea familiei.

Cum s-a derulat intervenţia după tragedie? Cum au intervenit autorităţile?

Nu am avut timpul necesar să comunicăm. Sunt, în continuare, 25 de pacienţi în stare critică şi gravă din cei 92 de pacienţi care mai sunt acum în spitale, alţi 33 au fost transferaţi. Asta e situaţia la zi, e un număr mai mare de pacienţi stabilizaţi pe care putem să îi constatăm, medicii sunt rezervaţi dar fac tot ce pot pentru ei dar sperăm ca evoluţia lor să fie liniară sau chiar îmbunătăţită.

Unui astfel de pacient trebuie să îi acorzi ajutorul cât mai repede şi mai ales în măsura în care echipamentele şi resursa umană îţi permit acest lucru. În noaptea tragediei, unii au venit pe transport asigurat de ei, foarte mulţi din cei care aveau leziuni le aveau în partea superioară a corpului. Unităţile de primiri urgenţe din spitale au făcut faţă încă din primul moment.

A fost o situaţie cu care România nu s-a mai întâlnit, am avut 188 de pacienţi care au venit către camerele de gardă. Se făcea un prim triaj în funcţie de leziuni, tot disceperatul nostru a distribuit pacienţii. Triajul a fost făcut încă din ambulanţe după gravitate, număr pacienţi şi capacitatea şi capabilitatea spitalului. Am preferat spitalele de urgenţă, ale Ministerului Sănătăţii, cu secţii foarte bune de terapie intensivă. Asta pentru că în acea etapă era nevoie de terapie intensivă care putea fi combinată cu chirurgia plastică. Triajul nu a fost haotic, a respectat paşii din protocoale. În ora respectivă, medicii au fost chemaţi de acasă după un plan. Foarte mulţi au venit voluntar, directorii de spital s-au prezentat imediat după incident, au fost în dispozitiv din primele 20 de minute, au fost suplimentate gărzile şi aduşi oameni de acasă. Vreau să vă spun că în paralel cu intervenţia de la UPU, era un număr foarte mare de victime.

S-a vorbit de acea cifră de 40 de morţi încă din noaptea respectivă...

În niciun caz. Sunt nişte zvonuri întreţinute cu nu ştiu ce scop. Oricare dintre aceste victime presupuse au aparţinători. Aparţinătorii au văzut dacă sunt în viaţă sau nu, ei au fost folosiţi şi în procesul de identificare, mai ales că foarte mulţi erau greu de identificat. Îmi pare rău că sunt oameni care cred aşa ceva, dar nu este adevărat. Sunt afirmaţii făcute de oameni care nu înţeleg ce înseamnă terapia intensivă. Înţeleg confuzia şi neliniştea unora, dar s-au dat aceste explicaţii şi sunt surprins să constat că sunt oameni care continuă să împrăştie aceste zvonuri pentru că ele fac rău şi aparţinătorilor şi pacienţilor.

Salvările care au venit la faţa locului erau dotate corespunzător?

Aveau tot ce le-a trebuit şi tot ceea ce au cerut de la MS şi de la Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă. În situaţii de acest gen există o comandă unică dar nu puteai să îi duci în clinici private pentru că nu aveau posibilitatea de a primi astfel de bolnavi. Nu poţi să te joci cu viaţa omului mai ales într-o situaţie atât de critică. Situaţia era de aşa natură încât nu se puteau face genul acesta de greşeli.

În primă instanţă oamenii au intervenit pe reanimare, nu ştia nimeni ce au inhalat acei oameni. Intervenţia primară şi care era de asigurat în momentele acelea era intervenţie de terapie intensivă, de resuscitare, cu medicaţie de terapie intensivă şi de ventilaţie.

Au beneficiat de ventilaţie de la început?

Când au fost mutaţi toate secţiile de terapie intensivă aveau ventilaţie pentru toţi de acolo. Dacă nu erau ventilaţi mecanic îi pierdeam. Acea celulă de criză informa imediat. Vă dau exemplul colegilor de la Fundeni, de la Balş, care au făcut transferul de echipamente necesare. Nimeni nu era dimensionat pentru o astfel de tragedie. Important este că în planurile de funcţionare lucrurile au mers.

Medicii străini nu au contrazis conduita terapeutică, medicii români au făcut exact ce trebuia. Acum apar tot felul de nespecialişti. Apelul meu pentru toţi este de a avea încredere în medici. Haideţi să avem încredere şi în ei, sunt lăudaţi de experţii internaţionali.

Toate UPU în jurul orei 02.00 dimineaţa îşi reluaseră activitatea normală, se primea din nou infarct, accident vascular, se făceau transferuri. S-a restabilit urgenţa în două ore de la ajungerea pacienţilor în UPU. A fost o mobilizare de medici foarte mare, dar situaţia o impunea, foarte mulţi au venit din voluntariat. Intervenţia la un astfel de pacient poate fi comparată cu intervenţia la zece pacienţi. Nu se poate compara cu o intervenţie la un cutremur. În situaţia respectivă spitalele intră într-o altă logică.

Au fost asigurate medicamentele necesare?

Înainte de a fi ministrul Sănătăţii, căutam albumină şi mi-a fost foarte greu să găsesc albumină în Bucureşti. Atunci am avut albumină pentru toţi pacienţii care erau în spitale. Ce era să facem? Să fugim, să abandonăm cazurile? Am avut şansa de a colabora cu nişte oameni care au venit cu expertiza necesară, cum e cazul profesorului Săndesc. Noi am asigurat tot ceea ce au cerut spitalele, nu am spus niciodată că nu acceptăm donaţii. La un spital de urgenţă nu te poţi duce cu medicamente neverificate, e vorba de bolnavi. Asta e regula în Uniunea Europeană. Donaţiile se fac centralizat, la Unifarm. Nu poţi veni cu medicamente sau cu feşe, cum s-a întâmplat cu o doamnă care a vrut să ofere feşe. Orice iniţiativă de genul acesta este lăudabilă. Tot din bună credinţă există reguli.

Există în momentul de faţă o criză la anumite medicamente?

Stocurile se epuizează. Noi le aprovizionăm în cel mai scurt timp prin Unifarm. Dacă e nevoie de bani suplimentari îi cerem de la Guvern prin fondul de rezervă. Chiar dacă majoritatea medicamentelor care au venit nu sunt necesare pentru aceşti pacienţi. Cine vrea să doneze bani, dacă alege varianta fundaţiilor, trebuie să doneze strict prin cont.

S-a spus că aţi solicitat ajutorul europenilor prea târziu ...

S-a preferat o discuţie directă cu toate statele. Ştiam în noaptea respectivă ce ne trebuie, unde trebuie, aveam o evaluare foarte clară a situaţiei. Am vorbit încă de atunci cu colegii israelieni. Exista o relaţionare directă, am văzut că lucrul acesta l-au spus chiar cei care au tăiat spitalele. Acum sunt surprinşi că s-a relaţionat direct. Noi am ştiut nevoia atunci, de acel medicament, avionul a ajuns în România cu maximă urgenţă, a fost nevoie de piele, a ajuns a doua zi, într-un timp foarte bun în România. Plus relaţionarea noastră era în funcţie de nevoile noastre-chirurgi, experţi, pentru că ne confruntam cu un tip de leziuni neîntâlnit. Am avut prima evaluare a medicilor români, apropo de stabilitate. Total fals că nu am vrut să îi transferat. La ora 4.00 le spuneam jurnaliştilor că starea aeronavelor fusese evaluată, pentru a putea transfera pacienţii, dar noi trebuia să ne asigurăm că acei oameni puteau fi transportaţi din punct de vedere medical.

Gestiunea lucrurilor nu este foarte simplă şi nu este de o zi pe alta, trebuie mers pe centre unde se pot primi astfel de răniţi, nu se merge pe cunoştinţe. Pentru noi, până în 2014 nu exista problema arşilor, pentru că nu a fost niciodată luată în discuţie. Programul cu Banca Mondială pe arşi este semnat de mine. Am acţionat pe mecanismul european, problema pentru noi nu a fost din punct de vedere financiar.

Câte echipe de medici străini au venit până acum?

Au venit echipe din Franţa, cele israeliene, au fost echipele turceşti, a fost echipa din Marea Britanie, cei din ţările nordice, cei din Germania. Şi au fost solicitări de sprijin din partea SUA. Acolo e mai complicat cu transportul, dar vom apela în săptămânile următoare la anumiţi colegi pe chirurgie plastică. Italia a fost de asemenea promptă şi discuţia a fost una directă, între spitale. Au fost foarte multe ţări care ne-au oferit ajutorul. N-a spus nimeni că nu avem nevoie de ajutor. Arsul este un tip de bolnav de o gravitate aparte cu şanse de supravieţuire nu foarte mari. Din fericire, au fost şi pacienţi externaţi.

Acest tip de răniţi, cei arşi, au nevoie de dotări corespunzătoare?

În prima etapă de tratament, vorbim de readucerea lor la viaţă. Asta a făcut parte până acum, s-au folosit acele saltele anti-escare, s-au folosit medicamentele cerute de medici, s-au folosit acele ventilatoare. Ar trebui să vedeţi ce zic medicii şi ce zic aparţinătorii. Vorbim de o dramă umană fără precedent. E greu de gestionat şi dialogul cu aparţinătorii. Când îi spui unui om că ai lui copil nu mai are şanse, e greu să mai discuţi cu el. Nu pot să vorbesc cu fiecare aparţinător în parte. Nici nu ştiu dacă e bine, pentru că nu eu gestionez cazul respectiv, ci medicul curant. S-a încercat a se oferi toate informaţiile. Scenariile nu au putut fi demontate pentru că preocuparea spitalelor nu a fost să stea pe Facebook. Să mă întrebe cineva dacă sunt morţii ascunşi prin spitale în saci mi se pare deplasat. Sistemul sanitar trebuie să rămână în picioare şi după ce plec eu sau domnul Arafat.

Raed Arafat vrea să demisioneze?

Nu, nu spun lucrul acesta. Haideţi să ne limităm doar la miniştri.

Există un risc pentru cei care au inhalat cocktailul toxic?

Au fost chemaţi la consultaţii obligatorii, s-a luat legătura şi cu aparţinătorii, ei au fost chemaţi şi vor fi chemaţi. Către cei care au fost în club şi care au fost acasă dar care se presupune că au inhalat această concentraţie toxică. Continuă efortul pentru fiecare pacient. În stare critică şi gravă sunt între 23 şi 25 de pacienţi în acest moment. Sunt pacienţi care dau semne de îmbunătăţire, unele chiar neaşteptate, incluv medicii străini au fost surprinşi de evoluţia unora dintre ei. Sunt mai mulţi pacienţi stabilizaţi decât ne aşteptam la început.

Cum sunt gestionate cazurile răniţilor neasiguraţi? S-a auzit că i s-a cerut unei familii 1.000 de lei pentru ca rănitul să poată fi transportat în Franţa...

Aici, Guvernul a decis că sunt toate costurile asigurate de stat. Trebuie să se înţeleagă că statul plăteşte contravaloarea intervenţiei medicale şi tratamentul. Prin decizia de astăzi, prin care se acordă 7.500 de euro în prima lună, aici e inclus 1.500 de euro transportul, iar din a doua lună se vor da 6.000 de euro lunar, care să asigure cazare, masă. Iar pentru cei de aici se vor da 6.000 de lei pe lună. Inclusiv pacienţii neasiguraţi vor primi tratamentul. Legat de cei 1.000 de lei, a fost o falsă problemă din moment ce transferul a fost autorizat. Şi pe mine m-a anunţat lumea că nu vrem să ducem pacientul în străinătate. În situaţiile acestea, de criză, ar fi bine să avem încredere în comunicatele oficiale. Eu nu pot să dau nici speranţe false. I-am spus familiei foarte clar că dacă medicii sunt de acord cu transferul statul român este de acord, dar nu trebuie făcute nici presiuni pe medici.

Oamenii sunt neliniştiţi. Nici medicii nu au tot timpul din lume pentru a sta ore în şir pentru a discuta. Nu vorbeam de o fractură de antebraţ. E foarte greu mai ales când e vorba de multă intoxicaţie. Pacienţii aflau vrute şi nevrute din reţelele sociale.

E necesară o mai bună coordonare din punct de vedere a comunicării?

Probabil că da. Noi am încercat să o facem. Mie mi s-a părut corect ca spitalele să vină şi să informeze despre starea pacienţilor. Genul acesta de nelinişte e greu de gestionat pentru că nu sunt ascultate argumentele raţionale. Asta mă dezamăgeşte cel mai mult. Haideţi să avem încredere şi în medicii noştri, care nu iau decizii în necunoştinţă de cauză. Haideţi să limităm pagubele, haideţi să salvăm cât mai mult din ei. O ceartă în piaţa publică nu face rău nimănui.

În spitalele din Capitală sunt internate, luni, 83 de persoane rănite în incendiul din clubul Colectiv, dintre care 15 sunt în stare critică, şase în stare gravă şi 61 sunt stabilizaţi.

Dintre cei 83 de răniţi, la Spitalul de Arşi sunt 17 pacienţi, la Spitalul „Bagdasar-Arseni" - 16, la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu” - 6, la Spitalul "Sfântul Ioan" - 6, la Spitalul Elias - 8, la Spitalul Militar Central - 7, la Spitalul "Sfântul Pantelimon" - 2, la Spitalul Floreasca - 6, la Spitalul Universitar de Urgenţă - 10, la Spitalul Gerota - 3 (un pacient a revenit în 5 noiembrie pentru că nu se simţea bine), la Spitalul SRI "Agrippa Ionescu" - 2, potrivit ultimelor date, transmise luni dimineaţă.

În urma incendiului din clubul Colectiv, din 30 octombrie, au decedat 46 de persoane şi alte aproximativ 150 au fost rănite şi internate în spitale din Capitală.

Dintre pacienţii internaţi în spitale din Capitală, 35 au fost transportaţi spre unităţi sanitare din străinătate, însă patru au decedat.