Şomajul anticorupţiei şi fentarea legii în România

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
coruptie

În lume e ziua anticorupţiei. Dar în România? Pare că şomează, iar corupţia va tot înflori cât timp, altfel decât a procedat Agenţia Mondială Antidoping pedepsind Rusia, marii corupţi pot fenta legea uşor.

Dar se bucură marii corupţi de impunitate în România? Nu e Liviu Dragnea după gratii? E. Dar hai să fim serioşi. Sistemul pe care l-a creat spre a distruge democraţia şi statul de drept a rămas intact.

La fel, oamenii lui. Sunt, in corpore, foarte activi, de vreme ce protejează intens faimoasa SS, secţia specială de investigare a magistraţilor, care a distrus independenţa justiţiei româneşti. Nu mai puţine strădanii depun, în continuare, sistemul şi lacheii lui, spre a desăvârşi opera cleptocraţiei dragniote şi a lichida DNA. Ca structură de combatere a pericolului naţional care este marea corupţie, DNA a stârnit furia supremă a lui Liviu Dragnea. În a cărui ideologie auto-justificativă, având în centrul delirului ei aşa-zisul ”stat paralel”,  DNA avansase la statutul de inamic public numărul unu.

Ei bine, atât DNA, cât şi toate condamnările pronunţate în baza rechizitoriilor excelenţilor procurori ai direcţiei, au intrat, mai nou, în vizorul Avocatului Poporului, activista ALDE Renate Weber, al cărei partid se luase de mână cu PSD, susţinuse din răsputeri regimul Dragnea şi pusese umărul, din plin, la demontarea statului de drept. Weber îşi dovedeşte mai nou utilitatea de avocat nu atât al poporului, cât al marilor corupţi. Căci încearcă să obţină invalidarea DNA şi a dosarelor instrumentate de direcţia naţională anticorupţie de la masiv politizata CCR, cea aflată de asemenea sub influenţa puternică a partidului-stat condus până de curând, personal ori prin interpuşi, de infractorul condamnat.

Remarcabile sunt, în acest context, nu doar înverşunarea şi consecvenţa actualului avocat zis al poporului, care şi-a exprimat nu odată susţinerea pentru poziţii ori forţe judecate ca adversare ale eforturilor de curăţire de marea corupţie a României postcomuniste. Nu mai puţin memorabil mi se pare ridicolul suprem al pretextului sesizării de aşa zisă ”neconstituţionalitate”, avansată CCR, potrivit căruia procurorii DNA n-ar fi, dixit Weber ,”specializaţi pe anchetarea faptelor de corupţie”.

Păi dacă procurorii anticorupţie nu pe fapte de corupţie sunt specializaţi în ciuda experienţei lor îndelungate, oare pe ce? Şi dacă şi pentru un delict banal ca luarea sau darea de mită e nevoie de cursuri speciale, nu trebuie specializări şi pentru furtul unui ou? Al unui bou? Şi de ce nu pentru manglitorii de găini? Dar pentru alţi pungaşi? Dar pentru avocaţi ai poporului care, deşi jurişti, apără interesele marilor corupţi trădându-le pe cele ale majorităţii cetăţenilor alcătuind poporul de apărat, de vreme ce pun beţe în roate eradicării unui fenomen ce afectează grav securitatea naţională?

Că slugile sistemului creat de Dragnea sunt bine mersi se verifică lesne şi în alte zone situate la vârful ierarhiei instituţionale. Iată-i de pildă pe găzarii şi bătăuşii lui Dragnea de la jandarmerie. Iată-i pe ofiţerii Cucoş, Sindile şi Cazan, care, în complicitate cu alţii au preluat, se pare, bucuroşi, murdarele sarcini ale cleptocraţiei la 10 august 2018. Tustrei continuă să fie în funcţii, ori, vai, avansaţi, deşi n-ar mai trebui să fie de mult activi. Fiindcă tustrei sunt suspecţi şi puşi sub acuzare, de mai bine de un an. Or, potrivit informaţiilor furnizate de Mălin Bot, statutul cadrelor militare stipulează că astfel de ofiţeri trebuie ”puşi la dispoziţie dacă sunt cercetate în stare de libertate”. De ce n-au fost puse? 

Ghici ghicitoarea mea. De ce e în libertate Carmen Dan? Dar autorii politici şi militari ai jandarmineriadei care a întors România anului 2018 în epoca de piatră a mineriadelor lui Ion Iliescu: de ce n-au fost încă judecaţi şi pedepsiţi în conformitate cu crimele lor? Ce e cu seria abuzurilor în funcţie comise de un ministru de interne care, precum Carmen Dan, a încălcat timp îndelungat legea, menţinând în post ori, ce oroare, avansând jandarmi făptaşi? Şi dacă tot am evocat mineriadele: De ce nu e la închisoare ex-liderul FSN şi, vai, al mai multor preşedinţii de tristă faimă? De ce n-a fost condamnat Iliescu nici până azi? Dar tartorii lui principali, gen Petre Roman şi Gelu Voican? Dar propagandiştii lor de la televiziune, radioul public şi presa epocii?

Inextricabil legată de tragedia ţării e capacitatea reţelelor mafiote româneşti de a se reface din resurse proprii şi externe şi de a reinfiltra clasa politică până la vârful ei, în ciuda votului democratic al cetăţenilor care, în covârşitoarea lor majoritate, le vor combătute şi lichidate.  Această refacere sistematică ţine de capacitatea răufăcătorilor de a profita de voracitatea politicienilor, de lacune legislative şi de tradiţia impunităţii la români, spre a scăpa de pedepse şi a-şi salva averile. În plus, lupta împotriva corupţiei la nivel înalt continuă să fie serios grevată de sistarea, sub presiunea cleptocraţiei, a cooperării perfect legale, teoretic, dintre SRI şi DNA.

Corupţia continuă să ucidă. A ars oameni la Colectiv. A răpus în Apuseni. Împuşcă pădurari. Violează şi ciopârţeşte la Caracal. Ucide la volanul la care se urcă inşi cu permise auto false, obţinute prin înşelăciune. Spulberă vieţi cu gloanţe asasine trase pe ţeava armelor neaveniţilor care n-ar fi trebuit să deţină în veci permise de port-armă. Şi face de petrecanie cu mâna chirurgilor plagiatori.

Regimul pesedist care, spre a se eterniza la putere, a favorizat din plin sistemul corupţiei generalizate şi a favorizării infracţiunii, s-a văzut înlocuit prin alegeri. Dar continuă să-şi exercite influenţa nu doar prin presă, ci şi din Parlament, în ministere şi tribunale, în administraţie. Fereastra de timp alocată noii puteri liberale se va închide rapid. Ca să nu rămână pe butuci, anticorupţia presupune nu doar măsuri urgente şi hotărâte, între altele de salubrizare a dregătoriilor, ci şi unificarea rapidă a opoziţiei, în vederea alcătuirii de majorităţi care să permită impunerea unui amplu program de reforme.

Ele trebuie să fie şi legislative şi constituţionale, pe de o parte. Iar pe de alta, radicale. În răstimp, România nu prea are ce sărbători de ziua mondială a anticorupţiei. Fiindcă în ţară, altfel decât în afară, anticorupţia cam şomează. Cât timp va putea fenta legea, marea corupţie va continua să înflorească.

Petre Iancu - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite