În România, fascismul intră, încet, încet pe sub uşă, fără să ne dăm seama. Copreşedintele Alianţei pentru Unirea Românilor, Claudiu Târziu crede că homosexualii trebuie trataţi medical şi promite un pachet de legi care să-i apere pe copii de aşa zisa „propagandă gay”. Pentru senatorul AUR tot ceea ce înseamnă LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgenderi) este egal cu deviaţia şi, deci, e nevoie să fie corectată, eventual prin lege. 

Familia trebuie să rămână în forma ei pură şi biblică, aceasta e părerea PSD, PNL, AUR şi UDMR. Un deputat maghiar a promis deja să depună o lege de protecţie a copiilor împotriva homosexualilor în parlamentul de la Bucureşti, similară cu cea care a trecut prin legislativul de la Budapesta. Comisia Europeană a declarat, însă, legea ungară discriminatorie faţă de persoanele LGBT şi a lansat o procedură de infringement împotriva Ungariei, care poate duce inclusiv la sancţiuni financiare.

Şi în România există în parlament o majoritate care gândeşte la fel, chiar dacă se exprimă diferit. Aceeaşi majoritate care l-a boicotat pe Klaus Iohannis când a vrut să pună lucrurile la punct în privinţa Legii educaţiei sexuale. Liberalii au mers până acum în sens invers conservatorismului modern ilustrat de preşedinte, dar tendinţa s-ar putea schimba la congresul PNL din septembrie, după cum scrie Cristian Pantazi de la g4media.ro.

Astfel, valorile pe care le flutură actualul lider liberal, Ludovic Orban, „familia, biserica, satul românesc, comunitatea” să se modifice şi să se apropie mai mult de principiile europene, în care secularismul şi drepturile individuale primează. 

Nu toţi liberalii se vor regăsi în această zonă de europenitate, unii vor prefera tradiţionalismul şi îi vor acuza de neomarxism pe ceilalţi, fără să înţeleagă că şi România se schimbă, până la urmă.

În instituţiile statului pare să existe un conservatorism radical majoritar, Parlamentul, care a votat în 2018 modificarea Constituţiei pe axa familiei tradiţionale, îşi menţine aceleaşi valori, după cum rezultă din împotrivirea faţă de ideea europeană a educaţiei sexuale. Recent, Academia Română l-a omagiat pe Nicolae Paulescu, unul dintre cei care a contribuit la descoperirea insulinei, fără să sufle o vorbă despre antisemitismul său visceral, despre cum a încercat să demonstreze ştiinţific într-o lucrare din 1928 „Degenerarea Rasei Jidăneşti”. Preşedintele Academiei, Ioan Aurel Pop se face că nu înţelege că a fost o eroare această ridicare în slăvi a unui savant care a folosit medicina în scopuri ideologice. Şeful Academiei are el însuşi tendinţe antisemite, devreme ce în ediţia a doua a „Marii istorii ilustrate a României şi a Republicii Moldova", insistă să susţină că în 1941 nu a fost un pogrom la Iaşi şi că au fost executaţi 500 de evrei, nu peste 13.000, după cum a fost deja dovedit. Apoi, rasismul rămâne la modă printre politicieni, unii au propus o lege prin care statul să decidă cine are voie să aibă copii pentru că „ţiganii sunt o problemă serioasă”, alţii au vrut să le sterilizeze pe femile rome. Un fost ministru de Externe chiar a vorbit despre deportarea romilor în Egipt. O excepţie în această majoritate bazată pe stereotipuri şi prejudecăţi este noua funcţie de reprezentant special al guvernului pentru Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei, ocupată de liberalul Alexandru Muraru.

Un semn că lucrurile se pot schimba, dar prea încet: politicienii sunt reprezentativi pentru societate, iar sondajele arată că mulţi români nu vor să aibe rude evrei, romi, maghiari sau homosexuali, nu vor să aibă prieteni printre ei şi nici măcar să le fie vecini. 

Deformarea istoriei a dezvoltat un complex de frici şi prejudecăţi faţă de cei care nu sunt români ortodocşi, heterosexuali şi naţionalişti, un complex care alimentează conservatorismul radical promovat şi de Vladimir Putin. 

Sabina Fati - Deutsche Welle